joi, 26 aprilie 2012

Istoria nu este o stiinta exacta.

Pt cei familiarizati cu facebook nu e nici o noutate ca cei care sunt prieteni au uneori obiceiul sa imparta intre ei lucruri interesante: articole, poze, reproduceri de tablouri, videoclipuri, poezii etc...Zilele trecute am primit un tablou de o delicatete deosebita dar cand am intrebat cine a pictat minunatia nu am primit nici un raspuns. 
Pentru ca mi-a placut mult tabloul am cautat (Tata Google sa traiasca) pe net si am aflat ca este vorba de o pictorita chineza, Wang Meifang. Wikipedia are o scurta prezentare in franceza, destul de schematica: s-a nascut, a studiat, a expus, arta ei este...

Ei, dar mai exista si alte surse de informare si aici cunostintele mele de limbi straine s-au dovedit de mare ajutor, pt ca articolul care mi-a inspirat titlul e scris in spaniola. Articolul se numeste El arte 'reeducado' si este dedicat unui cuplu de pictori chinezi, Zhao Guojing si Wang Meifang.

Daca m-as fi bazat numai pe Wikipedia as fi zis ca cei doi pictori au avut o viata destul de anosta, din nefericire pt ei istoria s-a dovedit interesanta. Zic din nefericire pt ca un proverb chinez spune "Sa te fereasca cerul sa traiesti veremuri interesante". 

Partea interesanta a istoriei despre care este vorba aici a inceput cam odata cu nasterea lor, cand autoritatile comuniste au inceput o lupta apriga impotriva reminiscentelor burgheze. Chiar daca acesta lupta (de care a avut parte din plin si tara noastra) a fost mult ramasa in urma fata de cea care a urmat Marii Revolutii Socialiste din Octombrie, aniversata in Uniunea Sovietica pe 7 Noiembrie din motive de schimbare a calendarului, nu s-a dovedit mai putin acerba. 

Totusi latura cu adevarat feroce s-a manifestat odata cu xiaxiang shangshan, "de la munte pana la campie", cand in timpul anilor 1967, 1968 si 1969 aproape toti studentii si liceeenii chinezi au fost trrimisi la tara, ca sa se "reeduce". E drept ca nu s-a procedat ca pe timpul lui Pol-Pot din Cambodgia, care pur si simplu i-au ucis, asta nu inseamna ca acesta actiune nu a avut si ea nenumarate victime, tineri care literalmente au murit datorita conditiilor in care au trait in timpul "reeducarii". Asta a fost infama "Revolutie Culturala" chineza. 

Articolul zice ca au fost trimisi  cum am zice noi "la Cuca Macaii" in provincii izolate si indepartate ca Yunnan , Quzhou , Hunan , Mongolia Interior si Heilongjiang. Pentru unii perioada de reeducare a durat chiar si 20 de ani, de la mijlocul anilor 50 pana la mijlocul anilor 70.

In ciuda propagandei oficiale, primirea de catre tarani a noilor locuitori ai localitatilor a fost destul de rece, ei fiind vazuti ca niste competitori periculosi in campul muncii, desi nefiind adaptati la munca fizica nu erau prea valorosi ca forta de munca. Soarta celor deplasati in acest mod a fost destul de diferita, unii au pierit, altii s-au adaptat si au ramas acolo, iar altii s-au reintors de unde au plecat. 

Zhao Guojing, nascut en 1950 in Jingxian, provincia Hebei, a fost rrimis intr-o unidate militara de regenerare rurala in provincia Heilongjiang in 1968. Cand i s-a terminat condamnarea, in 1973, a intrat in Academia Nationala de Arte din Tianjin, in Sectiunea de Pictura. Dupa absolvire, in 1976, a fost angajat la Tianjin Fine Arts Publishing House care este una din cele mai mari firme de arta grafica din lume, iar acum face parte din Comitetul Director.


Wang Meifang, s-a nascut in 1949 in Beijing (Pekin) (Wikipedia zice ca s-a nascut in 1950). A absolvit liceul de pe langa  Academia Centrala de Arte in 1969. Si ea a fost trimisa la reeducare, ca si Zhao si a petrecut aproape zece ani de recuperare intr-o unidate militara din zonele rurale, unde s-a ocupat cu cresterea animalelor, dar desenand in timpul liber. In 1979 a fost transferata la Tianjin Industrial Art Design College. Acum cei doi sunt casatoriti si unele din tablouri sunt lucrate impreuna. 

Am gasit niste tablouri f frumoase aici si vreau sa vi le prezint si voua:











Pe unde am mai hoinarit--Picasa, Fractali

Poate va intrebati ce s-a intamplat cu mine de am parasit dragul meu blog si v-am lasat fara noutati. Pai v-am spus deja ca am facut o multime de poze in numai doua zile, lauandu-mi o scurta vacanta de la indatoririle de fiica iubitoare si grijulie, hoinarind prin Herastrau si Gradina Botanica. Si pt ca nu am mai deschis de mult Picasa ca sa (casa, dulce casa) pun albume de poze pe net cu ajutorul ei mi-am luat inima in dinti si am apasat butonul respectiv. Si ce mi-au vazut ochii? Cred ca zeci de albume care asteptau cuminti la rand sa se urce in pomul internetului pt a fi culese de acolo ca niste roade mult asteptate.

Am reusit sa catsar vreo cateva, dar lista e inca impresionanta. Am sa pun mai jos linkurile in clar, pt cei doritori (care au timp si dispozitie) sa le vada. Deocamdata am mai colindat ici si colo si am gasit un documentar recomandat de o iubitoare de fractali si pt ca acum nu mai am putere sa-l vizionez, am sa revin la functia initiala de aide-memoire a blogului si o sa-l inserez (embed) aici, nu inainte de a va spune ca din toate minunatiile artistice pe care le-a mvazut in viata mea cele mai fascinante sunt cele care sunt produse cu ajutorul fractalilor, si va invit sa mergeti la linkul iubitoarei ca sa va delectati cu niste iamgini de vis. Nu conteaza ca sunt abstracte, frumusetea lor e cu totul deosebita., poate imaginea de mai jos va va convinge.
Starlight and Dreams by LoonyL


Si acum linkurile catre albume pe care vi le-am promis:




https://picasaweb.google.com/101293546446068173264/Herastrau21Aprilie2012

luni, 23 aprilie 2012

Confluente--Liriodendron

Zilele astea am ingitit cate un pumnisor de fructe de Goji ca sa capat un pic de energie (mi-e teama ca devine un fel de drog, daca e cerul innorat si nu ma ating de Goji sunt turtita complet) si am facut adevarate maratoane, sambata in Gradina Japoneza din Parcul Herastru si duminica in Gradina Botanica. Am vazut acolo tot felul de minunatii, bineinteles ca am uzat camera foto facand multe poze pt ca batea vantul si nu eram sigura cate o sa-mi iasa, m-am bucurat ca mi-am incarcat din nou bateriile cu ochii la florile de cires japonez si de magnolii de patru culori si soiuri dar tot am o neimplinire: nu am vazut niciodata inflorit Liriodendronul, Arborele de Lalele.

Anul trecut am avut cateva momente de exaltare crezand ca am prins momentul, m-am dezumflat cand am citit tablita de sub pom si mi-am dat seama ca e vorba de alta planta, abia acasa am inteles, dupa o lunga cautare cu Google, ca ce am crezut eu ca sunt lalele in pom erau de fapt magnolii galbene.

Si uite ca in noaptea asta (pt ca nu sunt singura cu asemenea activitate cateva prietene au creat, asa in joaca, un fel de "Clubul Bufnitelor") cautand sa regasesc o reproducere dupa un tablou al Oxanei Zaika unde eu am comentat ca l-am recunoscut pe Marchizul de Carabas am gasit una din reproducerile sale intitulata "Цветок тюльпанового дерева", adica taman "Floarea Arborelui de Lalele"
Mai jos se afla tablita de sub pomul din Gradina Botanica si doua imagini ale catorva ramuri din pomul "viu si natural" cum se prezinta el la vremea asta. N-am reusit sa aflu nici acum cand infloreste ca sa ma prezint la fata locului cu camera foto in mana (apropo, ma bucur ca Administratia Gradinii Botanice a renuntat la taxa pt fotografiat, gradina era plina de fotografi cu aparate care de care mai profesioniste, eu paream o ruda saraca, sau o Cenusareasa, cu micuta mea "savoniera).
 


N-o sa inchei inainte de a spune ca am stat la coada la bilete (noroc ca sunt pensionara si taxa nu e prea mare) si am auzit pe cineva comentand " asta e dovada cat de putine parcuri sunt in Bucuresti" dar si ca am primit de la o tanara o lectie de fotografiat (ma invata sa pozez ramurile ciresului japonez pe fondul cerului turcoaz taman cand eu facea poze cu "super-macro", a cam ramas bouche bee cand am intrebat-o daca aparatul ei micut si finut, mult mai mic decat al meu, are acesta functie, n-a stiut sa-mi spuna nici ce zoom are) si am dat la randul meu lectii unor doamne apropiate de mine ca varsta care se uitau cu incantare la ciresii japonez si exprimau cu voce tare ce mult le plac lor florile astea de magnolii, precum si unor tineri care nu s-au ostenit sa citeasca tablita pe care scria clar "bujori de stepa" si laudau cu glas mare frumusetea lalelelor (care erau de fapt bujori) Sutele de poze facute in aceste zile asteapta sa fie prelucrate si selectate pt publicarea (si) pe blog.

duminică, 22 aprilie 2012

Din ciclul "Se intampla si la case mai mari" Cadavrul, Scandalul si China.

De la o vreme nu prea mai citesc articolele din New York Times. Nici nu am voie decat zece articole pe luna, pt ca nu am platit abonament. Deh, e criza si la ei, nu-si mai pot permite sa intretina si cersetorii cu articole gratis. Dar un titlul al unui articol de Nicholas Kristoff precedat pe fb de un comentariu (mi-a trezit interesul : A Body, a Scandal and China .Comentariul arata asa:

It started with a dead body in a hotel. Then a betrayal. Millions of dollars in corruption. And now a scandal reaching into the Politburo, and China's biggest scandal in decades. It's an amazing saga -- you couldn't make it up -- and it's the topic of my column. Enjoy!

A inceput cu un cadavru intr-un hotel. Apoi o tradare. Coruptie de milioane de dolari. Si acum un scandal care atinge chiar si Biroul Politi, cel mai mare scandal din China de zeci de ani incoace. E o poveste (saga) uimitoare--nu poate fi inventata de nimeni--si este subiectul articolului meu. Bucurati-va!

Si uite ce scrie in articol, intre altele, columnistul de la NYT:

Chinese doctors take cash from patients’ families before surgery. Journalists take bribes to write articles. Principals take money to admit students.


One Chinese friend of mine was a judge in corruption cases, and made a good living taking bribes from defendants. Another friend, the son of a Politburo member, was paid several hundred thousand dollars a year simply to lend his name to a real estate company.

Va suna cunoscut? Doctori care primesc bani inainte de operatii, ziaristi care sunt mituiti sa scrie articole, judecatori care iau mita de la inculpati....Numai ca la ei deja e un scandal pana la cer pt ca s-a descoperit un cadavru intr-un hotel si au cazut niste capete inalte, unul care dintr-un salariu minuscul de la stat si-a intretinut copilul in Anglia si apoi la Harvard, copil care se plimba cu Ferrari rosu sau Porshe....

Zice NK ca si cei buni iau spaga, pt ca toata lumea ia. Mai mult, unii chiar fura deadreptul. Un functionar de la Caile Ferate a furat 2,8 milioane de dolari is a plecat in strainatate (Necolaiciuc al lor, dar cu mai mult noroc, se pare)

 A Chinese central bank report suggested that 18,000 corrupt officials had fled China and taken $120 billion with them. The average take was almost $7 million per person. Deci 18000 de functionari corupti au furat in medie 7 milioane de dolari fiecare si au scapat bine mersi peste hotare. Speranta lor e in schimbarea sefului de la partid pt ca deh, ei au numai unul...

Cica deja circula un banc pe seama acestui scandal, care il are in centru pe Bo Xilai, care a fost dat afara cu suturi din Biroul Politic in timp ce nevasta lui e inchisa pt ca este suspectata de uciderea englezului care s-a trezit mort in hotel. Bancul suna asa:

In inchisoarea Qincheng, unde sunt detinutii politici, erau 3 intr-o celula. Primul zice: "Eu sunt aici pt m-am opus lui Bo Xilai". Al doilea zice "Eu sunt aici pt ca l-am sprijinit pe Bo Xilai". "Fir-ar..." zice al treilea, "eu sunt Bo Xilai". Parca si bancul asta imi suna cunoscut, daca nu ma inseala memoria circula la noi pe vremea cand se faceau epurari in Partidul Comunist.

Eh, in China nu s-a laudat nimeni ca ne vedem la tsepe in Piata Victoriei. Si cate tsepe s-au dat si la noi de atunci...

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Judith

Stiti cat imi place mie sa fac legaturi intre diferitele domenii ale artei si sa creez articole "stiintifice". De data asta este vorba numai de pictura, si vreau sa ma laud nitel ca sunt oarecum culta in acest domeniu. De ceva vreme imi petrec (prea) mult timp pe facebook. Cunostintele mele in diverse limbi m-au ajutat sa plutesc in deriva (ca nu pot zice navigat) pe multe pagini interesante. Multa lume cauta peisaje frumoase (si nu e interesata neaparat unde se afla acestea, nici daca imaginea a fost prelucrata la greu cu Photoshopul) sau flori cat mai aspectuoase, ca de reclama (imi plac si mie, atat florile cat si peisajele) si nu zice nu nici la poze nostime. 

Mie imi plac si reproducerile dupa tablouri si asa am descoperit cativa pictori care au avut amabilitatea sa fie inscrisi pe lista mea de prieteni: Elena Niculescu, cea care isi zice Radiant Lotus, Kandy Raisenauer, Alexei Antonov, Florinel Popescu- Pentegos, , poate mai sunt si altii, sa ma ierte daca i-am uitat. 

De curand am descoperit pagina unei pictorite ruse stabilita in Franta care are o imaginatie debordanta.  Ce imi place la ea e faptul ca de multe ori trebuie sa-mi framant creierii sa inteleg ce a vrut sa comunice ea prin acele picturi, aparent usurele si f colorate. "Marca" ei, ca sa spun asa, sunt animalele care au in interior diverse imagini, mie imi plac f mult pisicile (am convingerea ca exista o afinitate aparte intre mine si aceste fiinte) cu imagini in ele. 

Una din ele, postata de curand, mi-a atras atentia in mod deosebit, imaginea imi era f cunoscuta....dupa un scurt efort de memorie mi-am amintit despre ce e vorba. Cand mergeam sa vizitez Muzeul de Arta de la Palatul Regal imi placea sa zabovesc in fata picturilor lui Lucas Cranach. Odata cu accesul la Internet am reusit sa vad o multime de  reproduceri dupa alte tablouri ale lui, printre care si cel cu Judith, incat atunci cand am vazut pisica Oxanei Zaika nu mi-a fost greu sa recunosc chipul eroinei biblice. Ma bucur ca acel profesor de arte plastice care m-a laudat acum mai bine de patru decenii jumatate ca am un ochi format in ce priveste picturile (si eram destul de neexperimentata, ca sa nu zic inculta, pe atunci) nu s-a inselat.
Sigur, Oxana nu a plagiat nimic, este viziunea ei asupra operei lui Cranach. De altfel mi-am propus sa ii dedic un articol cu mai multe poze, insa caut acum una anume pe care nu miai stiu prin ce folder a aterizat

luni, 16 aprilie 2012

Resurection= Invierea

Acest eveniment atat de important in viata omenirii a fost descris in fel si chip in cele aproape doua mii de ani cati au trecut de atunci. Am ales cateva imagini care mi se par mai interesante.

Icoana primita pe facebook.
Ambrogio de Stefano Borgognone 1510
Andrea Mantegna, Christ's Resurrection
Christ Resurrection (nu cunosc autorul si nu mai stau sa il caut)
El greco The Resurrection (1596-1600), Oil on canvas, 275 x 127 cm, Museo del Prado, Madrid
Fra Angelico--The Resurrection
Giotto di Bondone--Resurrection-- Noli me tangere
Hans Memling-- Resurrection
He Is Risen--Arthur Hughes
I am the Resurrection--John Lautermilch
Peter Paul Rubens-- The Resurrection of Christ (c. 1612), Oil on panel, 138 x 98 cm, O.-L. Vrouwekathedraal, Antwerp
Piero della Francesca (1420-1492), Resurrection (1463-65), Mural in fresco and tempera, 225 x 200 cm, Pinacoteca Comunale, Sansepolcro
Resurrection --Raffaelino del Garbo-1510
Resurrection--Luca Della Robbia
Resurrection--Singapore
Resurrection-icon-----St. Athenagoras the Apologist on the Resurrection
Resurrection-icon

Rogier van der Weyden, Miraflores Altarpiece (detail, c. 1440), Oil on oak panel, Staatliche Museen, Berlin
The Resurrection and The Descent Into Hell
Unknown illustrato Breviaire de Martin Aragon--Spain
Vecellio Tiziano, Polyptych of the Resurrection
William Blake The Resurrection--The Angels Rolling Away The Stone from The Sepulchre

sâmbătă, 14 aprilie 2012

In ajun de Pasti.

In fiecare an urmez o rutina a pregatirilor culinare de Pasti. Anul asta nu prea aveam chef de cine stie ce pregatiri, fetele sunt amndoua plecate din tara, restul familiei prefera sa stea pe la cashile sale, incat numai pt noi trei (poate patru) parca nu se prea merita. Totusi am vopsit cateva oua (mi s--au crapat o groaza, desi Stela mi-a ales niste oua gigantice, asa, din prietenie) si pana acum am reusit sa produc si o pasca dietetica nu prea mare, pe care inca nu am asezat-o pe platou. Nu sunt prea multumita de productia mea.

vineri, 13 aprilie 2012

Cina cea de Taina

Daca vreti sa vedeti cum au reprezentat acest eveniment mai multi artisti priviti mai jos.

Dragavei, Shtevia (Rumex Cristatus)

In 30 martie 2012 Elena (Terra Mater) ma intreba cum arata dragaveiul sau shtevia. Spunea ca ea traieste in Italia si a primit doua legaturele de dragavei, una de cel bun si alta de cel "nebun" S-a dus pe camp dar nu a putut identifica dragaveiul cel bun, de aceea ma ruga sa public o poza. Cand am fost in piata am uitat sa fac poza la shtevia  pe caream cumparat-o de la o agricultoare din Tantava, pe care o cunosc de mai multi ani (practic ii cunosc de acum cam toata familia) pt ca la ea gasesc rosii "adevarate" cu gust, nu de cele "de plastic" din seminte olandeze. Dar plimband-o pe mamita prin jurul blocului am vazut o shtevie care abia astepta sa fie pozata pt Elena. Am ignorat muncitorii care au facut mishto de mine ca pozez buruiana si mi-am vazut de treaba. 

Mai dificil a fost sa-i gasesc numele stiintific, initial am gasit Rumex Acetosa, numai ca numele sau englez este sorrel si eu stiu ca sorrel inseamna macris, care este ruda cu shtevia, dar difera prin continutul mai ridicat de oxalati. Cautand Rumex in Wikipedia am gasit, printre multele specii ale acestui gen, una intitulata Rumex Crispus, care creste si el in gradina mamitei alaturi de shtevie. Am intalnit planta respectiva si pe campuri, asta pare a fi shtevia "nebuna" sau salbatica. Rumex Crispus se numeste in engleza Curled Dock, Curly Dock, Yellow Dock, Sour Dock, Narrow Dock, Garden Patience Narrow-leaved Dock. In Oxford English Dictionary Dock este definit ca o buruiana cu frunze late. Si daca tot am deschis dictionarul am vrut sa vad cum se defineste Sorrel, este o planta comestibila cu frunze in forma de sageata si gust amarui, categoric e vorba de macris, dar nu de macrisul iepurelui, care seamana mai degraba cu trifoiul dar frunzele sunt mai inchise la culoare si au un gust acrisor, gust dat de cantiatea mare de oxalati, de aceea e si mai toxic. 
Macris (RumexAcetosa) Sorrel.

Macrisul iepurelui este recomandat in mai multe surse ca un antioxidant, antianemic, anticancerigen, antialergic dar e contraindicat in litiaza renale si reumatism.

Macrisul Iepurelui. La Mamita in gradina creste o specie cu flori galbene, frunzele le mancam primavara in salatele de buruieni, dar cu precautie, numai cateva, pt ca am reumatism. Au un gust f placut, acrisor.
Cineva a publicat o poza cu frunze de macris (stanga) si  stevie porceasca (Rumex obtusifolius – Broad-leaved Dock, Bitter Dock, Bluntleaf Dock, Butter Dock) (salbatica, cea care se gaseste la piata are frunzele mai inguste)

Rumex obtusifolius – Broad-leaved Dock, Bitter Dock, Bluntleaf Dock, Butter Dock

Tot in articolul din Wikipedia despre Rumex exista o alta specie, numita in engleza Greek Doc. Ei, mi-am zis eu, daca e vorba de o buruiana greceasca sigur o stim si noi, doar am imprumutat atatea chestii culinare de la ei. Si surprise, surprise, buruiana respectiva este categoric dragaveiul nostru, sau ce stiu eu ca e dragavei, pt ca in articolul din Gradina mea sta  scris ca dragaveiul ar fi Rumex Crispus. Daca shtevie si dragavei sunt doua lucruri inrudite dar diferite (ei, aveti deja parul cret si sunteti complet confuzi? asa va trebuie daca cititi ce scriu eu :) atunci Rumex Cristatus este shtevia pe care o vand tarancile noatre in piata, la taraba.
Yellow Dock sau Curly Dock (Rumex crispus)

Iar Rumex Crispus este folosita, conform unei surse, si ca laxativ, deci daca asta e dragaveiul, atentie ce faceti dupa ce il consumati, aveti grija sa va pozitionati cat mai aproape de toaleta, baie, sau cum mai numiti camera aceea unde si regele se duce pe jos.


Rumex Cristatus - Greek Doc

Ei, daca in poza de mai sus avem buruiana greceasca, iata si poza buruienii romanesti, despre care v-am vorbit mai sus:

Ca incheiere o sa insist ca atunci cand consumati shtevie, dragavei, macris sau spanac neaparat sa opariti frunzele si sa aruncati apa, in felul acesta reduceti cantitatea de oxalati (toxici) ingerati. Si oricat de multe persoane v-ar recomanda salate din frunzele crude ale acestor plante eu cred ca e mai sanatos sa consumati frunzele fierte.