Toti ortodocsii trebuie sa fi remarcat modestia cu care Mantuitorul i-a spus femeii care s-a atins de mantia lui fara sa-i ceara voie si care s-a vindecat pe loc de o scurgere pe care o avea de 12 ani "Femeie, credinta ta te-a mantuit, mergi in pace". Iata ca un articol pe care mi l-a recomandat Suzeta (draga de ea mi-a indicat si sursa, ii sunt profund recunoscatoare pentru asta) vine sa intareasca ideea ca daca ai credinta adevarata te poti vindeca prin rugaciune. Am sa copiez textul de pe site, nu de pe email, ca sa vedeti de unde ni se trag unele emailuri in lant. In plus situl s-ar putea s-o intereseze si pe Sara, ca tot mi-a propus ea sa scriu despre vise (si ma tot gandesc de atunci cum sa ordonez materialele pe care le am)
„Fenomenele mistice” cum erau denumite pana de curand, au suport stiintific dat de ultimele cercetari in domeniu. Tot mai multi cercetatori din intreaga lume, s-au axat in ultimul timp pe experiente si cercetari specifice.
Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin..[1]
"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de
Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică
Bekhterev din Petersburg .
"Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."[2]
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogram ele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.
Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.
Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii.
Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.
Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare.. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.
Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.
A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra
apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.
Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.
Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat.
Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..
Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.
"Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. Atunci
când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare,
dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.
Tradus din rusă în engleză de Julia Bulighina
Trad. Din engleză în română Cristina M. C1999-2009
"Pravda Ru"
[1]
De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar "mecanismul" , fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti.
(N.T.)
[2]
Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral şi spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru şi a rugăciunii, în general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).
Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns
să aibă o sănătate perfectă. Pentru a-şi menţine această stare, continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se abţină de la orice substanţă cu prorpietăţi psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa
"Doisprezece Paşi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation) explică bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă credinţă în Dumnezeu.(N. T.)
Am deosebita rugăminte la dumneavoastră, să multiplicaţi prezenta şi să o oferiţi cunoscuţilor şi chiar necunoscuţilor.
Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in countinuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti."
Am sa fac si eu o precizare. S-au facut si in USA studii care au incercat sa demonstreze puterea rugaciunii (altora, nu a bolnavului) in vindecarea sau macar ameliorarea starii bolnavilor. Rezultatele nu au fost concludente. Totusi cred ca o rugaciune din inima nu strica niciodata. Sa fim insa atenti ce ne dorim, s-ar putea sa nu fim multumiti cu ce obtinem.
vineri, 22 octombrie 2010
Credinta ta te-a mantuit
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Inima Zdrobita
Un email din categoria "Folclor Internautic" mi-a amintit de un cantec vechi, al celui ce a fost numit The King, Elvis Presley. Cantecul se numeste Heartbreak Hotel si poate fi vazut pe youtube la mai multe adrese, eu am ales una pt muzica si alta pt versuri.
Versurile arata asa:
Heartbreak Hotel
Artist: Elvis Presley
Album: Heartbreak Hotel
Year: 1956
Label: RCA
Writer(s): Mae Boren Axton, Thomas Durden, Elvis Presley
Well, since my baby left me,
I found a new place to dwell.
It's down at the end of lonely street
at Heartbreak Hotel.
Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.
And although it's always crowded,
you still can find some room.
Where broken hearted lovers
do cry away their gloom.
Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.
Well, the Bell hop's tears keep flowin',
and the desk clerk's dressed in black.
Well they been so long on lonely street
They ain't ever gonna look back.
Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.
Hey now, if your baby leaves you,
and you got a tale to tell.
Just take a walk down lonely street
to Heartbreak Hotel.
You'll be so lonely, baby
You'll be so lonely
You'll be so lonely you could die
Although its always crowded
You still can find some room
For broken hearted lovers
to cry away the blues
Heartbreak is so lonely, baby
It is so lonely
They'll be so lonely, they could die
Ei, si acum sa ma intorc la emailul despre care am vorbit mai sus. Nu odata mi-am ventilat frustrarea de a vedea ca circula pe emailuri, forumuri, bloguri, texte anonime la care cineva a trudit pt a le pune la punct si mi-ar placea sa stiu cum se cheama persoana respectiva (deh, sunt si eu un fel de scriitoare, chiar daca cel mai mare succes la cititori il au articolele la care folosesc copy/paste, deci nu-mi apartin). Am cautat textul respectiv (multumesc Suzeta) si am vazut ca deocamdata nu e cine stie ce raspandit pe internet, ba chiar nici nu apare identic in toate sursele, mai mult sau mai putin de specialitate.
Cu ocazia asta am descoperit ca exista un site care promite sa te faca celebru daca incarci acolo documente, dar cele cateva pe care le-am vizionat (textul respectiv fiind primul) erau "date ca anonime". Altul, numit Tratamente Naturiste, scrie simplu la sursa Internet.
In 2005 New York Times publica un articol despre un studiu care demonstra ca te poti imbolnavi daca ai inima zdrobita, sau cum spunem noi, ca poti sa si mori de inima rea. Am retinut ideea si de aceea am avut impresia ca textul pe care il voi copia mai jos asa cum l-am gasit pe un forum seamana ca doua picaturi de apa cu cel american, dar adaptat la realitatile noastre, insa recitindu-l m-am lamurit ca nu chiar asa. Interesant e ca una din variantele textului apare pe un forum pt medici.
Eu am ales sa il copiez de un alt forum, pt ca este precedat de un alt articol, intitulat Distresul, pe care o sa-l copiez deasemenea.
Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata.
O piatra pe inima
N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007... Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor.
Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul "sindrom al inimii zdrobite". "Din fericire", explica ei, "boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii."
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise - ii zdrobise inima.
Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: "Am o piatra pe inima" sau "Mi s-a oprit inima de frica" ori, ca in cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima".
Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.
Sufletul ucigas
Durerile sufletesti pot omori inima
Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange - volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46.. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos - intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice "ataca inima" literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.
Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.
Boala a fost numita "sindromul inimii zdrobite" si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.
Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante.. "Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare - cronica si acuta", afirma specialistii. "Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu. "
Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru - stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.
Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri - un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.
Lipsa aprecierii
In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. "La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna", povesteste el. "Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede." Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el - dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore
dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.
Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta.
Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.
Deschideti-va sufletul! Emotiile negative pot fi fatale
Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarma" a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.
Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala.
"Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp", spun medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.
Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea - pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a
cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna:
fragmentati- va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.
Pompa cu functionare non-stop
Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim
abia cand se defecteaza.
Marimea
Inima este cat pumnul stapanului ei.
Greutatea
* La un adult: 300-350 grame.
Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)
* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35
Numarul batailor de inima la un adult
* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.
Inceputul
Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.
Capacitatea de transport
* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.
Oprirea
Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.
Infarctul
Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.
Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer - asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc.
Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine?
In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii,o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.
Si acum articolul despre Distres:
Distresul
Luni Aug 31, 2009 3:11 pm
Din fericire, exista nu numai stresul negativ (distres), ci si stresul pozitiv (eustres). Mai putin patrunse in vocabularul curent, aceste doua cuvinte (eustres si distres) desemneaza doua tipuri fundamentale de stres, reliefate de catre Selye in 1973.
Distresul este termenul ce desemneaza stresurile care au un potential nociv pentru organism. Principalii hormoni eliberati in cursul distresului: catecolaminele (in special noradrenalina si adrenalina) - pot favoriza bolile cardiovasculare - si cortizolul, influenteaza negativ rezistenta organismului fata de infectii si fata de cancer.
Teoria cognitiva a stresului psihic (SP) spune ca la baza distresului exista o neconcordanta intre resursele, abilitatile, capacitatile individului, si cerintele sau necesitatile impuse acestuia. Astfel, se confera anumitor situatii o semnificatie stresanta. cu care suntem de acord.
Termeni care sunt prezenti in diferitele definitii ale SP:
1. „amenintare": este semnificatia de anticipare a unui pericol;
2. „frustrare": ia nastere cand un obstacol se interpune in realizarea unui scop;
3. „conflict": situatia creata de interferenta a doua sau mai multe solicitari cu motivatii opuse, realizand o adevarata competitie;
4. rezolvarea unor probleme dificile sau imposibile (in raport cu contextul situational de rezolvare).
La acestea noi am mai adauga:
5. suprasolicitarea peste limitele capacitatii intelectuale (inclusiv parametrii atentiei, memoriei, rezistentei la perturbatii etc); Lazarus subliniaza caracterul subiectiv al perceperii de catre individ a unor solicitari, evaluate de el ca depasindu-i posibilitatile (chiar daca uneori realitatea este alta) deci distresul apare cand exista un dezechilibru intre solicitarile obiective asupra organismului si posibilitatile pe care subiectul considera ca le are spre a le face fata.
6. remanenta unor stari afective negative (pierderea unei fiinte dragi, esec profesional sau de alta natura, etc.) sau redesteptarea lor sub actiunea unor excitanti conditionali (sau, pur si simplu, circumstantiali), ori readuse la suprafata constiintei prin vise, asociatii de idei etc.
7. situatiile de subsolicitare (deprivarea senzoriala cu monotonie, lipsa de informatie sau lipsa de activitate soldate cu o gama larga de stari psihice, mergand de la simpla plictiseala si pana la izolare externa).
Subsolicitarea il streseaza pe individ. Aceasta se explica prin aceea ca la fiecare om exista o nevoie innascuta (si potentata social) de afirmare a unei largi game de posibilitati, care sa-i evidentieze capacitatea sa, aspiratie care nu-i este satisfacuta decat intr-o activitate in cursul careia este solicitat in mod adecvat acestor posibilitati (suprasolicitarea provoaca tot distres).
Stresul de subsolicitare apare in conditiile vietii moderne, destul de frecvent in activitatile de „deprivare senzoriala" realizata in unele situatii de izolare profesionala sau fortuita - cu scaderea stimularii „obisnuite" a cortexului cerebral datorita unei activari nespecifice corticale insuficiente, prin intermediul sistemului reticulat activator ascendent.
O forma mai subtila, dar mult mai nociva, o constituie situatiile de subsolicitare aspirationala prin insatisfacerea unor trebuinte sociale (diferite de cele biologice si implicand procese de comunicare interumana, implicit nevoia de autoafirmare etc).
Versurile arata asa:
Heartbreak Hotel
Artist: Elvis Presley
Album: Heartbreak Hotel
Year: 1956
Label: RCA
Writer(s): Mae Boren Axton, Thomas Durden, Elvis Presley
Well, since my baby left me,
I found a new place to dwell.
It's down at the end of lonely street
at Heartbreak Hotel.
Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.
And although it's always crowded,
you still can find some room.
Where broken hearted lovers
do cry away their gloom.
Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.
Well, the Bell hop's tears keep flowin',
and the desk clerk's dressed in black.
Well they been so long on lonely street
They ain't ever gonna look back.
Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.
Hey now, if your baby leaves you,
and you got a tale to tell.
Just take a walk down lonely street
to Heartbreak Hotel.
You'll be so lonely, baby
You'll be so lonely
You'll be so lonely you could die
Although its always crowded
You still can find some room
For broken hearted lovers
to cry away the blues
Heartbreak is so lonely, baby
It is so lonely
They'll be so lonely, they could die
Ei, si acum sa ma intorc la emailul despre care am vorbit mai sus. Nu odata mi-am ventilat frustrarea de a vedea ca circula pe emailuri, forumuri, bloguri, texte anonime la care cineva a trudit pt a le pune la punct si mi-ar placea sa stiu cum se cheama persoana respectiva (deh, sunt si eu un fel de scriitoare, chiar daca cel mai mare succes la cititori il au articolele la care folosesc copy/paste, deci nu-mi apartin). Am cautat textul respectiv (multumesc Suzeta) si am vazut ca deocamdata nu e cine stie ce raspandit pe internet, ba chiar nici nu apare identic in toate sursele, mai mult sau mai putin de specialitate.
Cu ocazia asta am descoperit ca exista un site care promite sa te faca celebru daca incarci acolo documente, dar cele cateva pe care le-am vizionat (textul respectiv fiind primul) erau "date ca anonime". Altul, numit Tratamente Naturiste, scrie simplu la sursa Internet.
In 2005 New York Times publica un articol despre un studiu care demonstra ca te poti imbolnavi daca ai inima zdrobita, sau cum spunem noi, ca poti sa si mori de inima rea. Am retinut ideea si de aceea am avut impresia ca textul pe care il voi copia mai jos asa cum l-am gasit pe un forum seamana ca doua picaturi de apa cu cel american, dar adaptat la realitatile noastre, insa recitindu-l m-am lamurit ca nu chiar asa. Interesant e ca una din variantele textului apare pe un forum pt medici.
Eu am ales sa il copiez de un alt forum, pt ca este precedat de un alt articol, intitulat Distresul, pe care o sa-l copiez deasemenea.
Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata.
O piatra pe inima
N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007... Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor.
Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul "sindrom al inimii zdrobite". "Din fericire", explica ei, "boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii."
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise - ii zdrobise inima.
Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: "Am o piatra pe inima" sau "Mi s-a oprit inima de frica" ori, ca in cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima".
Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.
Sufletul ucigas
Durerile sufletesti pot omori inima
Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange - volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46.. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos - intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice "ataca inima" literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.
Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.
Boala a fost numita "sindromul inimii zdrobite" si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.
Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante.. "Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare - cronica si acuta", afirma specialistii. "Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu. "
Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru - stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.
Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri - un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.
Lipsa aprecierii
In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. "La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna", povesteste el. "Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede." Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el - dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore
dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.
Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta.
Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.
Deschideti-va sufletul! Emotiile negative pot fi fatale
Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarma" a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.
Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala.
"Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp", spun medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.
Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea - pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a
cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna:
fragmentati- va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.
Pompa cu functionare non-stop
Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim
abia cand se defecteaza.
Marimea
Inima este cat pumnul stapanului ei.
Greutatea
* La un adult: 300-350 grame.
Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)
* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35
Numarul batailor de inima la un adult
* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.
Inceputul
Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.
Capacitatea de transport
* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.
Oprirea
Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.
Infarctul
Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.
Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer - asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc.
Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine?
In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii,o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.
Si acum articolul despre Distres:
Distresul
Luni Aug 31, 2009 3:11 pm
Din fericire, exista nu numai stresul negativ (distres), ci si stresul pozitiv (eustres). Mai putin patrunse in vocabularul curent, aceste doua cuvinte (eustres si distres) desemneaza doua tipuri fundamentale de stres, reliefate de catre Selye in 1973.
Distresul este termenul ce desemneaza stresurile care au un potential nociv pentru organism. Principalii hormoni eliberati in cursul distresului: catecolaminele (in special noradrenalina si adrenalina) - pot favoriza bolile cardiovasculare - si cortizolul, influenteaza negativ rezistenta organismului fata de infectii si fata de cancer.
Teoria cognitiva a stresului psihic (SP) spune ca la baza distresului exista o neconcordanta intre resursele, abilitatile, capacitatile individului, si cerintele sau necesitatile impuse acestuia. Astfel, se confera anumitor situatii o semnificatie stresanta. cu care suntem de acord.
Termeni care sunt prezenti in diferitele definitii ale SP:
1. „amenintare": este semnificatia de anticipare a unui pericol;
2. „frustrare": ia nastere cand un obstacol se interpune in realizarea unui scop;
3. „conflict": situatia creata de interferenta a doua sau mai multe solicitari cu motivatii opuse, realizand o adevarata competitie;
4. rezolvarea unor probleme dificile sau imposibile (in raport cu contextul situational de rezolvare).
La acestea noi am mai adauga:
5. suprasolicitarea peste limitele capacitatii intelectuale (inclusiv parametrii atentiei, memoriei, rezistentei la perturbatii etc); Lazarus subliniaza caracterul subiectiv al perceperii de catre individ a unor solicitari, evaluate de el ca depasindu-i posibilitatile (chiar daca uneori realitatea este alta) deci distresul apare cand exista un dezechilibru intre solicitarile obiective asupra organismului si posibilitatile pe care subiectul considera ca le are spre a le face fata.
6. remanenta unor stari afective negative (pierderea unei fiinte dragi, esec profesional sau de alta natura, etc.) sau redesteptarea lor sub actiunea unor excitanti conditionali (sau, pur si simplu, circumstantiali), ori readuse la suprafata constiintei prin vise, asociatii de idei etc.
7. situatiile de subsolicitare (deprivarea senzoriala cu monotonie, lipsa de informatie sau lipsa de activitate soldate cu o gama larga de stari psihice, mergand de la simpla plictiseala si pana la izolare externa).
Subsolicitarea il streseaza pe individ. Aceasta se explica prin aceea ca la fiecare om exista o nevoie innascuta (si potentata social) de afirmare a unei largi game de posibilitati, care sa-i evidentieze capacitatea sa, aspiratie care nu-i este satisfacuta decat intr-o activitate in cursul careia este solicitat in mod adecvat acestor posibilitati (suprasolicitarea provoaca tot distres).
Stresul de subsolicitare apare in conditiile vietii moderne, destul de frecvent in activitatile de „deprivare senzoriala" realizata in unele situatii de izolare profesionala sau fortuita - cu scaderea stimularii „obisnuite" a cortexului cerebral datorita unei activari nespecifice corticale insuficiente, prin intermediul sistemului reticulat activator ascendent.
O forma mai subtila, dar mult mai nociva, o constituie situatiile de subsolicitare aspirationala prin insatisfacerea unor trebuinte sociale (diferite de cele biologice si implicand procese de comunicare interumana, implicit nevoia de autoafirmare etc).
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Jurnal de Calatorie Irlanda 2010-Intoarcerea acasa
In curand aniversez doua saptamani de cand am pus din nou piciorul (ambele) pe teritoriul iubitei noastre patrii. Ce-am facut de atunci in afara de bolit, pus muraturi si alte treburi administrative, urmarit serialul Hur Jun, vazut mamitza si realizarili Parlamentului (o sa vedem noi TVA-ul redus si impozitele pensioanrilor cu mai putin de 2000lei/luna cand o sa primeasca profesorii salariile marite cu 50% si votate tot in unanimitate de Parlament, e drept ca in alta formatie, dar nu conteaza), privit cu incantare gravuri japoneze din Ronin Gallery, chiar n-are nici o importanta.
Am uitat sa spun ca de data asta la controlul prin scanare al bagajelor am fost rugata sa deschid valijoara si sa scot cele doua umbrele din ea (eu credeam ca problema este ceainicul de inox :) ca sa fie examinate cu atentie. Se pare ca umbrelele au fost folosite pt contrabanda sau poate trafic de droguri, pt ca nu numai umbrelele mele au fost controlate, ci si ale altor pasageri.
Avionul de data asta nu mai era arhiplin, n-am inteles de ce la automatul care stabilea ce loc ocupi in avion mi s-a dat un scaun spre culoar pt ca scaunul din mijloc (erau trei de o parte si alta a culoarului) era gol. M-am mutat spre fereastra si , asa cum se intampla in mijloacele de transport in care circula romani, fie ele autobuze, trenuri sau avioane, am intrat repede in vorba cu vecina. Era o doamna volubila, dupa ce ne-am facut reciporc autobiografia si am povestit cate ceva despre familiile noastre am aflat ca e cu 11 ani mai tanara dar ca a muncit din greu dupa 90, cand a plecat ilegal din tara impreuna cu familia, n-a avut nici o zi libera pe saptamana si a lucrat chiar 10-14 ore continuu, incat cu banii obtinuti si-a putut permite sa inceapa sa construiasca o casa in Pitesti, dar a nimerit peste o echipa de hoti (aici n-am inteles bine daca erau cei care construiau casa sau cei care i-au renovat apartamentul, de fapt nu conteaza pt ca nici una din echipe nu a dat dovada de seriozitate si profesionalism) care si-au insusit o multime din lucrurile aduse din strainatate.
Doamna se intreba serios daca mai e cazul sa-si faca planuri de reintoarcere in tara, i se parea ca situatia de aici si atitudinea concetatenilor romani nu e prea incurajatoare pt o revenire.
Toate bune si frumoase, ne mergeau gurile ca melitele, numai ca la un moment dat am fost din nou anuntati ca trecem prin turbulente. Nu era vorba numai de scuturaturi, desi doamna, mult mai calatorita decat mine, mai ales pe ruta Dublin-Bucuresti, spunea ca niciodata nu a fost scuturata asa de tare, si nu stateam spre coada avionului, unde ar fi fost mai normal sa ne scuture, ci chiar langa una dintre usile de evacuare in caz de urgenta, in mijlocul avionului. Simteau ca ne pocnesc urechile, aceeasi senzatie se pare ca o aveau si alti pasageri care dusesera mainile la urechi, semn ca pierdeam din inaltime.
Stewardezele si stewartul au inceput sa controleze nisele pt bagaje, mie, de frica, mi s-a parut ca sunt cam verzi la fata si f crispati. Oricum pe ei, fiind in picioare, ii scutura mai tare, dar reuseau totusi sa-si mentina echilibrul. Pana la urma s-a dovedit ca ne apropiam de Otopeni si am aterizat cu cel putin 20 de minute mai devreme decat era prevazut. Telefonul nu a inceput imediat sa reintre in functiune, totusi nu a trecut mult si si-a revenit la normal, incat am putut comunica destul de repede cu sotul meu care ma astepta nerabdator, impreuna cu fiica mai mare.
Si acum, dupa acesta scurta dare de seama asupra activitatii mele de la sosirea acasa hai sa povestesc cum a fost calatoria. De la inceput trebuie sa spun ca am invatat din experienta trecututlui sejur ca nu e bine sa zbor din Cork spre Dublin pt ca avioanele care circula pe acesta linie au regim de zbor intern, adica permit mult mai putine kg in bagaje decat cele internationale. Si cum valizele in sine au o anume greutate n-as fi avut ce sa mai adaug la cele strict necesare sederii acolo.Acum sa nu va inchipuiti ca am carat cine stie ce pietre de moara ca amintire din verdea si frumoasa Irlanda, dar orshcat...
Deci am luat trenul. Maria a cumparat biletele online, incat odata ajunse in statie a mers la automat si le-a descarcat. Erau necesare ca sa le aratam functionarului de la caile ferate care permitea accesul pe peron, numit acolo platform. Mi s-a parut ciudat ca nu ne-a controlat nimeni in tren daca avem sau nu bilet, raspunsul l-am aflat in Dublin, unde pt a ti se da voie sa iesi de pe peron trebuia musai sa bagi biletul in niste aparate asemanatoare cu cele de acces in metroul bucurestean.
Am observat ca in multimea de calatori care a coborat din tren se aflau multe adolescente. In autobuzul care ne-a dus la aeroport am calatorit impreuna cu grupul cel vesel, care printre chicote si alte sunete ne-a delectat auzul cu niste cantece irlandeze cantate in cor (in felul acesta m-am despartit de Irlanda avand vie in auz muzica ei). Erau clar niste eleve de liceu plecate in excursie. Reamintesc ca in Irlanda nu exista invatamant mixt, e notoriu cazul unei fete care a vrut neaparat sa se inscrie la un liceu de baieti si pt ca nu i s-a permis a dat scoala in judecata si a castigat procesul.
Si in momentul cand am inceput eu scoala erau scoli separate de fete si baieti, dar in comuna noastra, din pricina ca in timpul razboiului s-au nascut putini copii nu numai ca scoala a fost mixta, dar eu si inca doi baieti am mers in clasa intai cu un an mai devreme decat era admis, adica la sase ani, ca sa fie numarul minim de copii si sa nu se desfiinteze scoala. La liceu am dat intai examen la Liceul Zoia Cosmodemianscaia (o eroina sovietica , partizana in timpul celui de-al doilea razboi mondial), liceu de fete, actualmente cred ca se numeste, la fel ca in perioada interbelica, Liceul Central, (de fapt se numea Scoala Centrala de fete) nu mai spun cate ironii a iscat printre colegii mei de elementara ideea ca merg la "Central", pt ca asa se numea si Spitalul nr 9 (balamucul, adica), actualmente Grigore Marinescu.
Dupa o pregatire asidua in timpul verii am intrat in sesiunea din toamna (organizata pt ca nu erau destul elevi pt cate locuri erau la dispozitie in liceu, totusi clasele erau, spre disperarea profesorilor, mult supradimensionate, cate 44 in clasa, profesorii spuneau mereu ca liceul nu-i obligatoriu si nu intelg ce cautam acolo daca nu avem de gand sa invatam ce ne predau ei), cu nota mare, peste 9, la un liceu care fusese de baieti, Scoala Medie nr 17 Matei Basarab (alt prilej de ironii, de data asta din partea familiei care ma intreba de la ce SMT, Statiunea de Masini si Tractoare, vin). Desi noua lege a invatamantului, care introdusese obligatoriu invatamantul mixt, se aplica deja de cativa ani noi eram de-abia al doilea an in care se inscrisesera fete (la examenul din toamna majoritatea candidatilor erau fete, probabil ca nici ele, ca si mine, nu reusisera la liceu fost de fete) la acest liceu care si-a serbat centenarul in 1959. Cele doua serii de clase care se apropiau de absolvire, a X-a si a XI-a nu aveau nici o fata inscrisa.
 |
| Colegiul National Matei Basarab Bucuresti |
Am ajuns foarte devreme la aeroport si cea mai mare din timp Maria s-a plans cat de grea e valiza in comparatie cu cat cantarea la sosire incat am inceput sa ma stresez ca am depasit greutatea permisa si va trebui sa las din bagaje in Irlanda. De fapt ea era f obosita, chiar surmenata de cat de mult are de lucru la servici si de aceea i se parea atat de mare diferenta. Din fericire cantarul lor de acasa era bun, m-am incadrat perfect in cerinte. Ciudat e ca si cea de la check-in a considerat ca aproape 20 de kg inseamna heavy baggaje.
Scapate de grija valizei am mers intr-o librarie unde am cautat zadarnic vreun roman al uneia din scriitoarele mele preferate, Ruth Rendell. E adevarat ca e o scriitoare de romane politiste, in fiecare din romanele ei se intampla cate o crima, eu am admirat maiestria cu care te introduce in lumea personajelor sale, compasiunea cu care trateaza pe cei care comit crimele impinsi de imprejurari, dar si asprimea cu care ii prezinta pe cei care sunt rai si nemilosi din fire. Are se pare cunostinte solide de psihologie dar si un talent deosebit al descrierii.
Cred ca de la ea am invatat expresia "beauty is in the eyes of the beholder". Varianta romanesca "nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie" nu contine exact mesajul celei in engleza, care spune ca daca ai in tine frumusete spirituala esti in stare sa admiri si frumusetea ce te inconjoara, in caz contrar vezi numai ce e urat, sordid. RR e in stare sa vada grauntele de umanitate chiar si in persoane atat de deranjate psihic incat ajung sa comita crime.
Bun, acum am sa ies din librarie (dupa ce mi-am revenit dintr-o lunga navigare pe apele agitate ale internetului cautand sa descarc moca macar o schita, ceva a acestei scriitoare atat de dragi mie, dar fara succes) si am sa refac lungul si nesfarsitul traseu de la intrarea spre imbarcare pana la poarta de imabarcare , trecand partial prin o multitudine de magazine cu marfuri din cele mai variante, la preturi destul de accesibile pt irlandezi, mai putin accesibile pt mine. Totusi la un moment dat mi s-a facut o sete cumplita. Eram rosie la fata si cam transpirata tarand dupa mine valijoara de cabina, incat atunci cand m-a vazut vanzatoarea m-a intrebat ingrijorata; "are you OK?" "Wateeer" am gasit eu puterea sa articulez, si mi s-a oferit imediat sticla (obisnuinta veche, bineinteles ca era un pet) cu lichidul atat de dorit.
Am uitat sa spun ca de data asta la controlul prin scanare al bagajelor am fost rugata sa deschid valijoara si sa scot cele doua umbrele din ea (eu credeam ca problema este ceainicul de inox :) ca sa fie examinate cu atentie. Se pare ca umbrelele au fost folosite pt contrabanda sau poate trafic de droguri, pt ca nu numai umbrelele mele au fost controlate, ci si ale altor pasageri.
Ca sa-mi fac plimbarea zilnica obisnuita (am reusit sa slabesc, unii, adica sotii Stoica de la emisiunea de sambata la Radio Actualitati, zic ca si ardeiul iute consumat in cantitati mai mari ca de obicei de subsemnata ar fi contribuit la asta , pt ca mi-a iutit metabolismul) n-am mers pe trotuarele rulante (cand citeam pe la jumatatea secolului trecut in revista "Stiinta si Tehnica," ca se fac cercetari in acesta directie si ca cei din viitor vor calatori pe trotuare rulante imi spuneam ca e doar o utopie, uite ca nu e si ca am ajuns deja in viitor) si astfel drumul pana la poarta de imbarcare mi-a luat ceva timp.
In avion cele doua stewardeze si tanarul stewart care le insotea n-au umblat prea mult printre pasageri pt ca in f rare ocazii semnul care avertiza ca nu e cazul sa ne desfacem centurile din cauza ca trecem prin turbulente era stins. Din cand in cand turbulentele deveneau mai violente si atunci eram avertizati prin microfoane sa "stam linistiti la locurile noastre".
Avionul de data asta nu mai era arhiplin, n-am inteles de ce la automatul care stabilea ce loc ocupi in avion mi s-a dat un scaun spre culoar pt ca scaunul din mijloc (erau trei de o parte si alta a culoarului) era gol. M-am mutat spre fereastra si , asa cum se intampla in mijloacele de transport in care circula romani, fie ele autobuze, trenuri sau avioane, am intrat repede in vorba cu vecina. Era o doamna volubila, dupa ce ne-am facut reciporc autobiografia si am povestit cate ceva despre familiile noastre am aflat ca e cu 11 ani mai tanara dar ca a muncit din greu dupa 90, cand a plecat ilegal din tara impreuna cu familia, n-a avut nici o zi libera pe saptamana si a lucrat chiar 10-14 ore continuu, incat cu banii obtinuti si-a putut permite sa inceapa sa construiasca o casa in Pitesti, dar a nimerit peste o echipa de hoti (aici n-am inteles bine daca erau cei care construiau casa sau cei care i-au renovat apartamentul, de fapt nu conteaza pt ca nici una din echipe nu a dat dovada de seriozitate si profesionalism) care si-au insusit o multime din lucrurile aduse din strainatate.
Spunea ca nu-i pare rau de lucruri, le face ea din nou, ii pare rau ca respectivii i-au inselat increderea. Se vede ca atunci cand ea insasi a muncit a avut alte standarde si de aceea a castigat mult prin munca cinstita. Doamna nu avea multa scoala, dupa propria ei marturisire, dar avea o solida scoala a vietii, si fff mult bun simt. Acum primise dreptul de rezidenta in Irlanda si a ajuns la concluzia ca a muncit destul, incat isi poate permite sa traiasca, si inca bine, din ajutorul social pe care il primeste. Nici fiica ei nu lucra, avea doi copii si puteau trai f bine din ajutorul oferit de stat pt cresterea copiilor.
Intr-adevar in Irlanda, in ciuda recesiunii, aspectul de protectie sociala este f bine bine pus la punct pt cetatenii sau rezidentii sai.
Doamna se intreba serios daca mai e cazul sa-si faca planuri de reintoarcere in tara, i se parea ca situatia de aici si atitudinea concetatenilor romani nu e prea incurajatoare pt o revenire.
Toate bune si frumoase, ne mergeau gurile ca melitele, numai ca la un moment dat am fost din nou anuntati ca trecem prin turbulente. Nu era vorba numai de scuturaturi, desi doamna, mult mai calatorita decat mine, mai ales pe ruta Dublin-Bucuresti, spunea ca niciodata nu a fost scuturata asa de tare, si nu stateam spre coada avionului, unde ar fi fost mai normal sa ne scuture, ci chiar langa una dintre usile de evacuare in caz de urgenta, in mijlocul avionului. Simteau ca ne pocnesc urechile, aceeasi senzatie se pare ca o aveau si alti pasageri care dusesera mainile la urechi, semn ca pierdeam din inaltime.
Dupa schema de zbor mai aveam cam jumatate de ora pana la aterizare, ar fi trebuit sa fim cam deasupra Carpatilor, credeam noi, dar avionul tot cobora si la un moment dat am inceput sa zarim luminile unui mare oras (era cam 10 fara 20 seara, dupa ora Bucurestiului, aterizarea era prevazuta la 10 si 10). Vecina mea nu credea ca ar putea fi Bucurestiul, i se parea prea mare, era clar ca nu e Budapesta, Belgrad, sau mai stiu eu ce ar fi putut fi.
Stewardezele si stewartul au inceput sa controleze nisele pt bagaje, mie, de frica, mi s-a parut ca sunt cam verzi la fata si f crispati. Oricum pe ei, fiind in picioare, ii scutura mai tare, dar reuseau totusi sa-si mentina echilibrul. Pana la urma s-a dovedit ca ne apropiam de Otopeni si am aterizat cu cel putin 20 de minute mai devreme decat era prevazut. Telefonul nu a inceput imediat sa reintre in functiune, totusi nu a trecut mult si si-a revenit la normal, incat am putut comunica destul de repede cu sotul meu care ma astepta nerabdator, impreuna cu fiica mai mare.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
miercuri, 13 octombrie 2010
Jurnal de Calatorie Irlanda 2010-Cork 8 Octombrie 2010
As fi vrut sa intitulez acest articol simplu "Compatibilitati", dar m-am razgandit. Data trecuta cand am fost invitata in Cork mi s-a pus la dispozitie un calculator aflat intr-o stare inca mai proasta decat cel pe care il folosesc acum. Avea instalat Win Me si necesita adaptor USA/Irlanda. Desi cumparasem atunci adaptorul fara de care nu putea fi introdus in priza ai mei n-au mai reusit sa-l gaseasca dupa ce au schimbat inca doua case (proprietarii de case inchiriate doresc sa scape de investitia care nu mai e profitabila si atunci alunga chiriasii, renoveaza cat de cat casa--din cauza asta am regasit si in Cork sunetele atat de familiare de bormasina, si ce alte instrumente si masini or mai fi necesare pt renovari--si o pun in vanzare, unii chiar o si vand) si mi-au pus la dispozitie un calculator mai nou, cu alt sistem si alte programe in Office.
Toate bune si frumoase, mi-am scris frumos "Jurnalul de calatorie" pe Microsoft Work cu extensia wps, am publicat apoi cele scrise cu ajutorul lui Google Chrome, care merge f bine in comparatie cu Firefoxul meu, dar nu are tool bar de editare, a trebuit sa lucrez din greu cu mausul din dreapta, dar odata ajunsa acasa am avut senzatia ca am trecut de la lumina orbitoare a unui bec de 200W la lumina extrem de chioara a unui opait din epoca de piatra (dar nu cea animata de Hanna si Barbera, cu Fred si Barney ca eroi principali). Prima surpriza: Jurnalul refuza sa se deschida. Am ametit umbland pe forumuri si cautand, la sugestia sotului meu care lucreaza cu WinXP, un convertor, rezultatul a constat dintr-o serie de semne neinteligibile. Noroc ca atunci cand mi-am copiat articolele pe Doc-ul adus de acasa am refuzat sa-l convertesc, altfel il pierdeam si pe el si sigur ar fi fost munca in zadar.
Bun, dupa ce v-am facut parul cret cu problemele mele de IT sa va povestesc cum a fost penultima mea zi in Irlanda. Incepusem sa-mi fac bagajele inca din zilele precedente, incat nu mai aveam mare lucru de aranjat in valize. Asa ca m-am gandit sa dau o fuga pana la Finbarr Cemetery sa ma lamuresc la fata locului cum e cu "Republican Plot". V-am spus deja ca avea o cruce f inalta ca punct de reper. E un fel de rond situat chiar la intrarea in cimitir, la unele placi comemorative erau depuse flori proaspete, pe placi scria gradul avut de decedat in IRA. Cei mai multi erau decedati in anii 20, unul fiind impuscat de Free State Police in august 1940.
Aaaah, merge Firefoxul asta ca ochii mortului :(, refuza sa incarce mai multe poze deodata. In fine, sa lasam... Apoi am mers la Bishoptown Library sa vad ce expozitie s-a deschis in locul celei de quilturi. Vernisajul noii expozitii, "Seeing Red", avusese loc cu o zi inainte si participantii erau rugati sa imbrace ceva rosu. Exponatele reprezentau arta textila fiind prezentate de Cork Textiles Network si constau din patratele de material cam de 15/15 cm, prelucrate ca sa arate a obiecte de arta. Am luat catalogul de preturi ca sa vad cam cat costa arta asta textila. Cea mai ieftina costa 35E (un singur exemplar), cea mai scumpa 250E, cea care poarta nr 5 si se intituleaza "Revolution". Am sa pun cateva fotografii ale obiectelor care mi-au placut cel mai mult + cel mai scump, deasemenea mi-a placut buchetul de flori naturale, din tradafiri rosii, of course.
In Wilton Mall apropierea Halloweenului se facea simtita din plin, dar nu lipseau nici ornamentele de Craciun. Langa o pravalioara era expusa o vrajitoare inaltuta, cu o bagheta in mana, papusa cea uracioasa isi aprindea ochii, misca bagheta si chiar pasea catre privitor, spre spaima micutului care se uita la ea. Era bineinteles de vanzare.
De pe un panou de afisaj de pe o strada am aflat despre un alt festival pe care il voi rata, si anume October Beer Festival. Din multele poze despre toamna in Cork, poze pe care voi incepe sa le public treptat si va voi anunta unde si cand le puteti admira am ales doua, precum si una rara, cu nori Ciro-Stratus, nori de inaltime, care nu aduc ploaia dar arata spectacular cu aspectul lor penat. De obicei norii care acopera cerul Corkului sunt de tip Cumulo-Nimbus, nori mai rotunjiti si care adesea se innegresc din cauza picaturilor de ploaie pe care le poarta in pantece.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
vineri, 8 octombrie 2010
IMAGINE
Cand am deschis Google Chrome am fost curioasa sa vad ce cantecel ne invita sa ascultam. Era vorba despre "Imagine" al lui John Lennon. Mi-e drag cantecul acesta, oricat de furiosi ar fi cei religiosi si nationalisti din cauza mesajului sau. Cum sa-ti imaginezi o lume fara razboaie, in care oamenii sa traiasca precum fratii, in care sa nu existe divergente teritoriale sau in care oamenii sa nu se ucida intre ei pt ca se roaga la divinitati diferite? Da, era un visator John Lennon, si sigur nu e singurul...
Iata versurile, culese de pe net:
Imagine there's no Heaven
It's easy if you try
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people
Living for today
Imagine there's no countries
It isn't hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace
You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one
Imagine no possessions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man
Imagine all the people
Sharing all the world
You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will live as one
Si un videoclip de pe youtube:
Motivul pt care Google.ie a ales acest cantec este ca, pe langa faptul ca regretatul cantaret si poet ar fi implinit azi 70 de ani, John Lennon a fost mandru de radacinile sale irlandeze, bunicul sau fiind irlandez si parasind tara in anii ce au urmat marii foamete din 1840. Deasemenea el, ca si Paul Mac Carthy, a luat atitudine ferma dupa masacrul din Derry din 1972, cand trupele britanice au ucis 14 demonstranti in ceea ce avea sa intre in istorie ca Bloody Sunday.
Am gasit versurile scrise cu acest prilej pe doua situri, unul din ele clamand ca JL este cel mai mare poet si cantaret irlandez, chiar daca a debutat in Liverpool, ca membru al formatiei Beatles.
Well it was sunday
bloody sunday
When they shot the people there
The crys of thirteen marty martyrs
Filled the free derry air.
Is there any one among you
Dare to blame it on the kids?
Not a soldier boy was
bleeding
When they nailed the
coffin lidds!
Sunday bloody sunday
Bloody sunday's the day!
You claim to be majority
Well you know that it's a lie
You're really a minority
Oh this sweet emerald asle.
When Stormont bans
our marchers
They've got a lot to learn
Internment is no answer
It's those mother's turn
to burn!
Sunday bloody sunday
Bloody sunday's the day!
You anglo pigs and scotties
Sent to colonize the north
You wave your bloody
Union Jacks
And you know what it's worth!
How dare you hold on to ransom
A people proud and free
Keep ireland for the irish
Put the english back to sea!
Sunday bloody sunday
Bloody sunday's the day!
Yes it's always bloody sunday
In the concentration camps
Keep Falls and roads free forever
From the bloody english hands
Repatriate to britain
All of you who call it home
Leave ireland to the irish
Not for London or for Rome!
Sunday bloody sunday
Bloody sunday's the day!
Videoclipul, sfasietor prin refrenul cantat cu durere de Yoko Ono, e de pe youtube:
Un alt cantec, scris tot de John Lennon impreuna cu Yoko Ono, caruia o sa-i dau doar versurile, vorbeste deasemenea despre durerea de a fi irlandez, al carui noroc il face sa-si doreasca sa fie mort sau mai bine englez:
If you have the luck of the Irish,
You'd be sorry and wish you were dead
You should have the luck of the Irish
And you'd wish you was English instead!
A thousand years of torture and hunger
Drove the people away from their land,
A land full of beauty and wonder
Was raped by the British brigands!
Goddamn!
Goddamn!
If you could keep voices like flowers
There'd be shamrock all over the world.
If you could drink dreams like the Irish streams
Then the world would be high as the mountain of morn
In the Pool they told us the story
How the English divided the land,
Of the pain, the death and the glory
And the poets of auld Eireland
If we could make chains with the morning dew
The world would be like Galway Bay
Let's walk over rainbows like leprechauns
The world would be one big Blarney stone
Why the hell are the English there anyway?
As they kill with god on their side!
Blame it all on the kids and the IRA!
As the bastards commit genocide
Aye! Aye!
Genocide!
If you had the luck of the Irish
You should have the luck of the Irish
You'd be sorry and wish you were dead
And you's wish you were English instead!
Yes you'd wish you was English instead
Iar dovada ca JL chiar era un visator, mai ales daca ne amintim in ce "rai" am trait noi in timpul dictaturii proletariatului este un alt cantec "Working class hero", in care autorul invita omul muncii sa-l urmeze daca vrea sa fie erou. Si cum John Lennon a devenit un erou mort inainte de vreme...
As soon as your born they make you feel small,
By giving you no time instead of it all,
Till the pain is so big you feel nothing at all,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
They hurt you at home and they hit you at school,
They hate you if you're clever and they despise a fool,
Till you're so fucking crazy you can't follow their rules,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
When they've tortured and scared you for twenty odd years,
Then they expect you to pick a career,
When you can't really function you're so full of fear,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
Keep you doped with religion and sex and TV,
And you think you're so clever and classless and free,
But you're still fucking peasents as far as I can see,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
There's room at the top they are telling you still,
But first you must learn how to smile as you kill,
If you want to be like the folks on the hill,
A working class hero is something to be.
A working class hero is something to be.
If you want to be a hero well just follow me,
If you want to be a hero well just follow me.
Videoclipul este tot de pe youtube, merita vazut:
Iata versurile, culese de pe net:
Imagine there's no Heaven
It's easy if you try
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people
Living for today
Imagine there's no countries
It isn't hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace
You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one
Imagine no possessions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man
Imagine all the people
Sharing all the world
You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will live as one
Si un videoclip de pe youtube:
Motivul pt care Google.ie a ales acest cantec este ca, pe langa faptul ca regretatul cantaret si poet ar fi implinit azi 70 de ani, John Lennon a fost mandru de radacinile sale irlandeze, bunicul sau fiind irlandez si parasind tara in anii ce au urmat marii foamete din 1840. Deasemenea el, ca si Paul Mac Carthy, a luat atitudine ferma dupa masacrul din Derry din 1972, cand trupele britanice au ucis 14 demonstranti in ceea ce avea sa intre in istorie ca Bloody Sunday.
Am gasit versurile scrise cu acest prilej pe doua situri, unul din ele clamand ca JL este cel mai mare poet si cantaret irlandez, chiar daca a debutat in Liverpool, ca membru al formatiei Beatles.
Well it was sunday
bloody sunday
When they shot the people there
The crys of thirteen marty martyrs
Filled the free derry air.
Is there any one among you
Dare to blame it on the kids?
Not a soldier boy was
bleeding
When they nailed the
coffin lidds!
Sunday bloody sunday
Bloody sunday's the day!
You claim to be majority
Well you know that it's a lie
You're really a minority
Oh this sweet emerald asle.
When Stormont bans
our marchers
They've got a lot to learn
Internment is no answer
It's those mother's turn
to burn!
Sunday bloody sunday
Bloody sunday's the day!
You anglo pigs and scotties
Sent to colonize the north
You wave your bloody
Union Jacks
And you know what it's worth!
How dare you hold on to ransom
A people proud and free
Keep ireland for the irish
Put the english back to sea!
Sunday bloody sunday
Bloody sunday's the day!
Yes it's always bloody sunday
In the concentration camps
Keep Falls and roads free forever
From the bloody english hands
Repatriate to britain
All of you who call it home
Leave ireland to the irish
Not for London or for Rome!
Sunday bloody sunday
Bloody sunday's the day!
Videoclipul, sfasietor prin refrenul cantat cu durere de Yoko Ono, e de pe youtube:
Un alt cantec, scris tot de John Lennon impreuna cu Yoko Ono, caruia o sa-i dau doar versurile, vorbeste deasemenea despre durerea de a fi irlandez, al carui noroc il face sa-si doreasca sa fie mort sau mai bine englez:
If you have the luck of the Irish,
You'd be sorry and wish you were dead
You should have the luck of the Irish
And you'd wish you was English instead!
A thousand years of torture and hunger
Drove the people away from their land,
A land full of beauty and wonder
Was raped by the British brigands!
Goddamn!
Goddamn!
If you could keep voices like flowers
There'd be shamrock all over the world.
If you could drink dreams like the Irish streams
Then the world would be high as the mountain of morn
In the Pool they told us the story
How the English divided the land,
Of the pain, the death and the glory
And the poets of auld Eireland
If we could make chains with the morning dew
The world would be like Galway Bay
Let's walk over rainbows like leprechauns
The world would be one big Blarney stone
Why the hell are the English there anyway?
As they kill with god on their side!
Blame it all on the kids and the IRA!
As the bastards commit genocide
Aye! Aye!
Genocide!
If you had the luck of the Irish
You should have the luck of the Irish
You'd be sorry and wish you were dead
And you's wish you were English instead!
Yes you'd wish you was English instead
Iar dovada ca JL chiar era un visator, mai ales daca ne amintim in ce "rai" am trait noi in timpul dictaturii proletariatului este un alt cantec "Working class hero", in care autorul invita omul muncii sa-l urmeze daca vrea sa fie erou. Si cum John Lennon a devenit un erou mort inainte de vreme...
As soon as your born they make you feel small,
By giving you no time instead of it all,
Till the pain is so big you feel nothing at all,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
They hurt you at home and they hit you at school,
They hate you if you're clever and they despise a fool,
Till you're so fucking crazy you can't follow their rules,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
When they've tortured and scared you for twenty odd years,
Then they expect you to pick a career,
When you can't really function you're so full of fear,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
Keep you doped with religion and sex and TV,
And you think you're so clever and classless and free,
But you're still fucking peasents as far as I can see,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
There's room at the top they are telling you still,
But first you must learn how to smile as you kill,
If you want to be like the folks on the hill,
A working class hero is something to be.
A working class hero is something to be.
If you want to be a hero well just follow me,
If you want to be a hero well just follow me.
Videoclipul este tot de pe youtube, merita vazut:
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Jurnal de calatorie Irlanda 2010 Cork 7 Octombrie 2010.
Am vrut sa incerc sa vizitez Catedrala St Mary, dar pt ca am plecat prea tarziu de acasa m-am oprit la Crawford Gallery. Din pacate desi joia programul e pana la 8 seara, si nu pana la 5, ca de obicei, salile de expozitie de la etajul 2 erau toate inchise. Imi amintesc de acum doi ani ca erau tablouri frumoase acolo, in plus era anuntata o expozitie de acuarele si cum mie imi plac acuarelele as fi vrut sa o vad.
In schimb era o expozitie de grup intitulata Close to Hand, ceva cam prea modern dupa gustul meu. M-a intristat chiar ca un barbat care parea a fi unul din expozanti statea singur langa un ecran si vorbea intr-una, de parca prezenta o conferinta unui auditoriu numeros si f interesant. Ideea expozitiei ar fi sa arate cum interactioneaza artistul cu mediul inconjurator. Mi-au placut insa niste tablouri inseriate care formau impreuna un tot, un fel de puzzle, dar numai pe orizontala.
Am revazut cu placere doua tablouri emotionante, unul se cheama "Economic Pressure" si prezinta o scena de despartire, probabil inainte de emigrare, altul "Oamenii Sudului" determinati sa-si cucereasca libertatea cu arma in mana.
La sectia de sculptura, care prezinta reproduceri in ipsos ale unor sculpturi celebre am recunoscut o copie dupa sculptura din South Chapel, am fotografiat numai picioarele lui Hristos, le puteti vedea in cea de-a treia fotografie de mai jos. Am remarcat insa ca lipsesc multe din tablourile care mi-au placut acum doi ani, erau unele marine si unul interesant intitulat "Razboiul Pasrilor". E drept ca se cereau scuze pt ca unele tablouri au fost imprumutate la Dachau.
In campusul UCC am admirat din nou ciudata Lewis Glucksman Gallery si, pe cand fotografiam de zor si un grup de patru persoane (una din ele, un barbat cu mustata, o mai vazusem prin campus si mi-am spus "seamana cu cineva f cunoscut din Romania, dar nu-mi aduc aminte cine") s-a dat la o parte ca sa nu-mi obstructioneze obiectivul am auzit din nou dulcele nostru grai, dar nu m-am bagat in seama intervenind in conversatie.
Vremea a fost cam cainoasa si din nou m-am minunat de varietatea vestimentatiei trecatorilor, pe langa persoane cu jachete cu gluga tivita cu blanita sau cizme groase defilau nonslante fete cu fuste f scurte si cu picoarele fara ciorapi bagate in slapi de plaja, ca sa amintesc doar cateva cazuri.
Trecand pe langa Facultatea de Farmacie am vazut pe ferestrele luminate ceva ce aducea cu un laborator de chimie, si parca am simtit o usoara reintoarcere in timp, dei sunt convinsa ca e mare diferenta intre dotarea precara a laboratorului in care mi-am petrecut cea mai mare parte din viata de slariata si cel admirat prin fereastra..
Pt ca tot am amintit de campusul UCC o sa povestesc ce ni s-a intamplat intr-o seara, inainte de inceperea cursurilor la universitate, mie si Liei. Ne dusesem pana in Fitzgerald Park dar eram cam necajite ca parcul era deja inchis (la ei chiar se incuie portile la parcuri seara) si mergeam pe College Road cand am vazut iesind din curtea UCC un animal care a traversat repede strada, pe care la ora aceea nu trecea nici o masina. O secunda amandoua am crezut ca e o pisica, apoi un caine, cand i-am vazut coada lunga si stufoasa am exclamat intr-un glas "VULPEA" dar animalul deja disparuse intr-o curte. Nici vorba sa fac poza, abia de am inteles ce animal e, cand era sa mai scot aparatul din geanta?
Acum, cand campusul e invadat de studenti cred ca vulpea si-a mutat in alta parte terenurile de vanatoare.
In schimb era o expozitie de grup intitulata Close to Hand, ceva cam prea modern dupa gustul meu. M-a intristat chiar ca un barbat care parea a fi unul din expozanti statea singur langa un ecran si vorbea intr-una, de parca prezenta o conferinta unui auditoriu numeros si f interesant. Ideea expozitiei ar fi sa arate cum interactioneaza artistul cu mediul inconjurator. Mi-au placut insa niste tablouri inseriate care formau impreuna un tot, un fel de puzzle, dar numai pe orizontala.
Am revazut cu placere doua tablouri emotionante, unul se cheama "Economic Pressure" si prezinta o scena de despartire, probabil inainte de emigrare, altul "Oamenii Sudului" determinati sa-si cucereasca libertatea cu arma in mana.
La sectia de sculptura, care prezinta reproduceri in ipsos ale unor sculpturi celebre am recunoscut o copie dupa sculptura din South Chapel, am fotografiat numai picioarele lui Hristos, le puteti vedea in cea de-a treia fotografie de mai jos. Am remarcat insa ca lipsesc multe din tablourile care mi-au placut acum doi ani, erau unele marine si unul interesant intitulat "Razboiul Pasrilor". E drept ca se cereau scuze pt ca unele tablouri au fost imprumutate la Dachau.
In campusul UCC am admirat din nou ciudata Lewis Glucksman Gallery si, pe cand fotografiam de zor si un grup de patru persoane (una din ele, un barbat cu mustata, o mai vazusem prin campus si mi-am spus "seamana cu cineva f cunoscut din Romania, dar nu-mi aduc aminte cine") s-a dat la o parte ca sa nu-mi obstructioneze obiectivul am auzit din nou dulcele nostru grai, dar nu m-am bagat in seama intervenind in conversatie.
Vremea a fost cam cainoasa si din nou m-am minunat de varietatea vestimentatiei trecatorilor, pe langa persoane cu jachete cu gluga tivita cu blanita sau cizme groase defilau nonslante fete cu fuste f scurte si cu picoarele fara ciorapi bagate in slapi de plaja, ca sa amintesc doar cateva cazuri.
Trecand pe langa Facultatea de Farmacie am vazut pe ferestrele luminate ceva ce aducea cu un laborator de chimie, si parca am simtit o usoara reintoarcere in timp, dei sunt convinsa ca e mare diferenta intre dotarea precara a laboratorului in care mi-am petrecut cea mai mare parte din viata de slariata si cel admirat prin fereastra..
Pt ca tot am amintit de campusul UCC o sa povestesc ce ni s-a intamplat intr-o seara, inainte de inceperea cursurilor la universitate, mie si Liei. Ne dusesem pana in Fitzgerald Park dar eram cam necajite ca parcul era deja inchis (la ei chiar se incuie portile la parcuri seara) si mergeam pe College Road cand am vazut iesind din curtea UCC un animal care a traversat repede strada, pe care la ora aceea nu trecea nici o masina. O secunda amandoua am crezut ca e o pisica, apoi un caine, cand i-am vazut coada lunga si stufoasa am exclamat intr-un glas "VULPEA" dar animalul deja disparuse intr-o curte. Nici vorba sa fac poza, abia de am inteles ce animal e, cand era sa mai scot aparatul din geanta?
Acum, cand campusul e invadat de studenti cred ca vulpea si-a mutat in alta parte terenurile de vanatoare.
Dupa tone de carti citite, mii de filme vazute, cateva limbi straine invatate mai mult sau mai putin bine cred ca a sosit timpul sa incerc sa arat ce a mai ramas din toate astea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)