Ce verde era valea mea

Trebuie sa spun de la inceput ca de la Llewellyn am imprumutat doar titlul. Valea despre care e vorba a vazut mineri doar cand au venit sa planteze panselute in capitala.
De fapt titlul se potriveste si vaii Ialomitei, cea despre care am invatat la geografie (pe vremea lui Dej) ca "de la Urziceni in aval lunca e un uluc de verdeata". Ceausescu a "redat-o agriculturii" si acum, in locul tufelor de mure si de gherghine ale copilariei mele, creste porumb a carui statura aminteste de piticul cu barba de-un cot.
Despre valea Dambovitei vreau sa vorbesc, si asta pt ca e cazul sa las spiritul tanar sa se odihneasca un pic si sa incep sa mai scriu din cele memorii, cat nu vine nenea Alzheimer in vizita pe la subsemnata.
Am tot locuit cand pe un mal al ei, cand pe altul, cu o pauza de vreo 5 ani, incepand de prin 61, pt ca despre f scurta perioada dintre nasterea mea in Spitalul Militar si bombardamentul aliatilor, cand ne-am refugiat, provizoriu (ca orice provizorat pt parintii mei a insemnat o viata) pe valea Ialomitei nu prea am cum sa-mi aduc aminte.
Ba chiar si raposata facultate tot pe malul Dambovitei se afla, pana la cutremurul al mare din 77, cand a rapus-o focul.
Ma cam pune pe ganduri ca trei din cladirile importante din viata mea: liceul, facultatea si primul loc de munca au fost atinse de para focului, ultima data eu fiind cea care a avut mai mult de suferit ("viata mea e un roman", ba nu, o telenovela), din fericire fara urmari grave.
Era valea asta tot o tufa de trandafiri de la capu' lui 14 (cam pe unde incepe dealul spre Mc Donalds) pana la podul Grozavesti. Stiu f bine cat ma invidiau colegele pentru trandafirul primit zilnic de la admiratorul meu politehnist.
Iar despre teii din curtea de laDrept, unde am stat la camin in primul an de facultate, ce sa zic? E de mirare ca ne trezeam sa mergem la examene si ca deschideam gura sa raspundem acolo, imbatate ( imbatate, ca baietii stateau la un camin cu nume frantuzesc, Reignault, parca, numai numele era de el, conditiile cam de ev mediu, nu e de mirare ca ne invidiau ca stateam doar 4 in camera) de parfumul lor, ca si-au gasit sa infloreasca taman in sesiune.
La furat de liliac din, acum tot raposatul, parc al hipodromului (n-am vazut picior de cal in el, hipodromul s-a mutat intai la Casa Scanteii, am si fost odata acolo la curse, Doamne, ma simt un fel de Matusalem, apoi la Ploiesti) mergeam in grup, numai noaptea, si ce veselie era!
Cand ne-am mutat noi in ele caminele din Grozavesti erau noi, adevarate hotele de lux, doua in camera, chiuveta si dulapuri personale intr-un fel de anticamera (noi ne-am montat o perdea si garsoniera a fost gata), doua paturi, doua masute, doua scaune si doua veioze alcatuiau mobilierul. La geam era un fel de polita lata unde ne facusem un fel de biblioteca. Covorasul de pe jos provenea tot din dota-rea personala.
Paturile aveau rama de lemn, raiul plosnitelor, de aceea parfumurile naturale amintite mai sus erau combatute energic cu deplosnitator. Un coleg de-al meu, cunoscut din copilarie (mamele noastre faceau nudism impreuna pe malul Fundatei, era mai ieftin decat la Amara si cica la fel de sapropelic namolul, si namolul acela a raposat intre timp, s-au astupat nu stiu ce izvoare dupa cutremur, tot cel din 77) a fost exmatriculat cand a fost prins ca a sarit pe ferestra de la etajul I cu o valiza de sticle de insecticid, capitalistul voia sa se imbogateasca vanzand sticle din avutul obstesc, dar nu i-a mers!
Ca sa raman tot la agresiunea simturilor, de curand s-a auzit in cartierul in care locuiesc un vuiet sinistru, ca de mii de avioane trecand la joasa inaltime pe deasupra capului, dar nu m-am speriat, pt ca asta se intampla des in studentia mea cand purja termocentrala Grozavesti, ca nu se auzise (pun intented) de amortizoare de sunet sau de poluare fonica pe vremea aceea.
Sesiunile din vara din Grozavesti nu mai erau inecate in parfum de tei, in schimb erau toride cam ca acum (nu se plangea nimeni de incalzire globala sau schimbari climaterice) si cand ne topeam de sete coboram malul aproape abrupt al Dambovitei pe langa podul Grozavesti sau chiar Cotroceni (izvorul frumos amenajat de la Podul Izvor, din care a ramas doar numele, era cam departe) si luam apa rece si buna (am aflat mai tarziu ca apa freatica din Bucuresti e nepotabila, puturile de alimentare captand stratul Fratesti, sub 100m adancime) de la niste tevi pe post de izvoare. Cand s-a facut metroul s-a pompat indelung ca sa se faca epuismente, sa sece adica izvoarele cele minunate, a avut noroc Ceausescu de seceta ani la rand, ca altfel ar fi fost ca in balada lui Manole, ma mir si acum ca nu se darama pt ca decenii la rand s-a cochetat cu ideea metroului in Micul Paris dar s-a renuntat pt ca solul capitalei noastre e cam ca un fel de dobos tort: straturi acvifere prinse intre straturi impermeabile.
Unul din colegii mei venea de hat, departe, tocmai din Comuna Militari (aflata, ati ghicit, pe valea Dambovitei) si ocupa locuri bune in amfiteatru si pt mai putin harnicii colegi bucuresteni, unul din ei locuind la o statie de tramvai, langa sus amintitul Pod Izvor, in cartierul din care deasemenea a ramas amintirea, pt ca a a lasat loc uriasului palat, acum al Parlamentului.
Ei, si era valea asta verde (a mai ramas un arbore f batran, un platan, monument istoric, la Podul Cotroceni) iar cheiul era in orice seara populat cu perechi ce se sarutau frenetic. M-a cautat mama mea intr-o seara, deranjand bietii indragostiti (cati Dumnezei vor fi fost pomeniti nu se stie exact, oricum, multi) dar eu eram la film.
Despre cum am ajuns iar sa admir verdea vale a Dambovitei, cand minunatii ani ai studentiei au ajuns, helas, la sfarsit (n-am respectat zicala "primii zece ani sunt grei, pan-ajungi in anul trei", dimpotriva, am fost studenta atipica, fara restante, dar si fara sa ma strofoc tare cu invatatul, o sa povestesc poate cum a decurs prima, si ultima, sesiune in care am luat 10 pe linie, de nu-mi vine nici acum sa cred ca s-a intamplat minunea) in episodul urmator.

Mamaie de vacanta

Nici nu stiu ce e mai rau: ca nu am nepoata langa mine tot timpul sau ca in scurta perioada cand e la noi nu ii dedic tot timpul meu. Pt ca, pe langa mamaie, mai sunt si mama, soata, fiica, sora, nepoata, matusa, etc, si-mi doresc sa-i fac pe toti fericiti, sa am grija de fiecare, dar asta nu se poate, pt ca nu ma pot divide in cate parti ar fi necesare, si ma simt frustrata si nefericita, si nu mai stiu cat de fericiti sau nu ii fac pe cei din jur, mai degraba nu reusesc.
Astfel incep sa inteleg de ce in mitologia hindusa Shiva, Vishnu,etc, au mai multe membre si de ce Dumnezeul nostru trebuie sa fie ubicuu, pt a avea grija de toate fapturile lui.

Aflam lucruri noi despre noi

Tare-mi place sa navighez. Pe net, ca sa nu am rau de mare. Plecand de la un cuvant pe care nu-l cunosteam si pe care l-am cautat intr-un gadget de pe iGoogle (care tocmai mi-a zis ca sunt cu intelectul la pamant, cf bioritmului) am ajuns la BBC facand un test (am mai spus ca ador testele) http://www.bbc.co.uk/science/humanbody/tv/humansenses/ si am aflat de ce sunt o mofturoasa la mancare. Pai raspunsul e simplu:

You (adica eu) rate as:
Supertaster
Supertasters have lots of papillae that are closely packed together and small
Supertasters:
Perceive all tastes as more intense than other taster types, particularly bitter tastes
Tend to be fussy about their food and have strong food likes and dislikes
Usually don't like coffee, grapefruit, cabbage, Brussels sprouts and spinach
Have lots of papillae, the tiny bumps on the tongue that contain taste buds
Around 25% of people are said to be supertasters

You (adica me) are not a normal taster
Normal tasters:
Like a large variety of foods but care about how their food is prepared
Have an average number of papillae, the tiny bumps on the tongue that contain taste buds
Around 50% of people are said to be normal tasters

You (adica aceeasi de mai sus) are not a non-taster
Non-tasters:
Perceive all tastes as less intense than other taster types. They are particularly insensitive to bitter tastes
Are happy with most foods, irrespective of the type of food or its preparation
Have few papillae, the tiny bumps on the tongue that contain taste buds
Around 25% of people are said to be non-tasters

Ce noroc pe mame ca doar 25% sunt supertasters. Din pacate se mosteneste din mama-n fiica pana la nu stiu cate generatii.
Deci asta e: moftureala devine din ADN, si nu din blestem de mama, cum eronat am crezut eu atatea decade din viata!
Si uite-asa alt fenomen paranormal legat de blesteme isi gasi explicatia stiintifica!

Satele din perlele elevilor

Azi am un pic de liber de la indatoririle de mamaie, deci am timp de blogarit. Tocmai am citit despre ce e vorba in "Vindecatorul" lui Sebastian Corn (m-ar interesa sa-l citesc) si cred ca perlele de mai jos se potrivesc ca o manusa, ca numai niste neandertalieni (mi-e mila de ei saracii, ca au ajuns termen de comparatie) ar scrie asemenea perle.
Interesant ca si Dono avea ieri un articol despre carti (citit abia azi). O fi ceva in aer, sau e doar o coincidenta?

Despre asezarile omenesti

"Satele dupa clasificare sunt sate care se ocupa cu agricultura, sate care se ocupa cu olaritul si pescaritul si sate care se ocupa cu lemnaritul si fabricarea de porti maramuresene."
"La munte unele sate se ocupa si cu pastoritul, iar altele chiar cu mineritul si oieritul."
"Printre orasele aparute in feudalism a fost si Campu lui Muscel."
"Cele mai importante orase italiene sunt: Roma, Torino, Napoli si A.C.Milan."
"Un oras important din Sudan este si vecinul capitalei, Omdushman."
" Pe litoralul romanesc sunt multe statiuni pentru bronzat si alte chestii: Mamaia. Tataia nu e, Eforie Nord si Sud, Tekirgol, Mangolia si altele."
"In Africa de Sud cele mai importante orase sunt: Protoeria, Cheptan si Port Turban."
"Capitala Mongoliei se numeste Ulan Abator."
"Capitala Elvetiei este Borna."
"Capitala Elvetiei se afla la Perna."
"Bucurestiul a devenit capitala municipatelor romanesti imediat dupa unirea lor."
"In orasul Rechin se fabrica instrumente muzicale de cantat."
"Ca sa se gaseasca mai usor unele localitati din tara au fost alcatuite sate, comune, orase si judete."
"In Romania exista doua feluri de orase: rurale (alea mai mici) si orasenesti (alea invers).
"Cand vechii greci au ajuns la tarmul marii in Romania ei au zis ca e bine sa se faca niste orase ca Istritza, Tomis si Galantis."
"Primele orase cu adevarat romanesti le-au construit romanii desi dacii au facut si ei orase care se numeau daca."
"In Spania orasele au nume ciudate cum ar fi: Malaca, La Palma si Grenada."
"Cel mai important oras din Canada e Mortreal fiindca acolo au avut loc niste olimpiade."
"Oamenii de la tara traiesc in comune, sate si catushe."
"In multe tari locatarii oraselor sunt mult mai desi decat locatarii satelor."

Perle din subsol

Elevii cei inteligenti din iubita noastra patrie au scris si despre subsol:

Resurse ale subsolului
"In Muntii Apuseni se gasesc o gramada de matale pretioase."
"In subsolul nostru se gaseste cuplu si birita."
"O alta roca minerala este varul care ne ajuta sa spoim peretii."
"Grafitul e o roca din care se fac monumente si cruci."
"Rocile se extrag numai din scoarta terestra a pamantului."
"Lihnitul se extrage mai mult din bazinul carbonifer Mortu."
"Carbunii se extracteaza din pamant cu ajutorul minelor."
"Din mina de al Atan Tepe se extrage pilita."
"Printre cela mai imporatante bogatii mimerale din continentul Africa se numara aurul, argintul si alte pietre pretioase."
"Aurul se poate extrage si sub forma de pipete."
"Sisturile comestibile sunt acele pietre care ard in foc"
"Din fier se obtine fenta si otelul."
"Gazele naturale sunt folosite la imbutelierea buteliilor."
"In pamant se gasesc multe zacaminte de minereuri si alte bogatii minerale."
"Marmura se foloseste la infrumusetarea caselor si ,la scurptarea statuilor."
"Unele zacaminte nu se gasesc in stare naturala si atunci se prelucreaza in rafinarii."
"Cu cat stratele sunt mai adanci, cu atat carbunele este mai puternic, arde mai multa vreme si elimina o cantitate mai mare de calorii."
"In subsolul muntilor vulcanici se gasesc importante resurse intre care apa minerala ca sifonul."
"In Subcarpati se gasesc mari zacaminte de petrom."
"Pietrisurile si nisipurile din subsolul Campiei Romane au fost aduse de vanturi mai de mult."
"Din Chile pe langa cupru si argint se extrage si sfantupetru."
"Leosul este o roca impacta din subsolul campiilor."
"In munti Carpati se gasesc soluri bogate in roci cristaline."
"Aurul negru este aurul care se gaseste la negru."

Va urma.

Parfum de Saman

Azi a fost prima data cand am simtit parfumul suav al florilor de Saman. Probabil ca pana acum a fost inecat in parfumul, mult mai puternic, de flori de tei. Sau poate faptul ca Bucurestiul a ajuns sa aiba, ca si Baraganul copilariei mele, climat temperat-continental, cu veri toride si ierni geroase, sa-l fi facut pe Saman (Albitza, e alt nume al pomisorului, dar numele asta mi-aminteste de o catzea de la bloc) sa se creada acasa.
La RCS, unde am platit facturile, usa era deschisa larg. Am intrebat daca au aer conditionat iar fata mi-a spus ca da, dar le doare capul, spatele si toate cele de la el. Deci ne mai gandim daca o sa contribuim la incalzirea globala instalandu-ne si noi aer conditionat.
Daca mai continua schimbarea asta climatica o sa ajungem toti ca fremenii de pe Arkis ("Dune" de Frank Herbert) cu ochi albastri din cauza "mirodeniei" (cum altfel sa rezisti daca nu te droghezi?) si sa ne bem propria sudoare din lipsa de apa.
Chiar acum bubuie sub fereastra o basculanta enorma care vrea sa treaca dar nu poate pt ca cineva a parcat o masina; la coltul blocului; intr-o dunga, desi avea destul spatiu sa parcheze in alta parte. Ori a facut-o dinadins, ori e alta mostra de egoism si nesimtire de sofer bucurestean posesor de masina tare.

Pamflet cu olimpici

Azi m-a enervat rau dobitocul (sa ma scuze distinsele animale ca le compar cu ipochimenul) de Mircea Badea. Bun, intrebarea e cine ma pune sa ma uit in acest caz, ca d-aia s-a inventat telecomanda. Pai m-am simtit lezata in onoarea mea de parinte de olimpici.
Pai bine mai dobitocule care esti dobitoc, hahalera, zdreanta de antenist care esti (ca sa citez pe un clasic in viata, fara studii, deci fara pretentii de la el) cum itit permiti tu imbecilule (de data asta il citez pe insusi MB) sa pretinzi ca insultele si invenctivele tale sunt anonime daca spui ca olimpica al carei tata ti-a trezit sfanta manie proletara are 13 ani si invata la scoala 56. In mintea ta de cocos retardat (invenctivele imi apartin), cam cate olimpice de 13 ani or fi la scoala aia?
Bine, e greu de inteles cum un arhitect (n-o sa ajunga MB intr-o viata sa invete cat a invatat parintele respectiv in faculatate) se pune la mintea lui de antenist si-i trimite nu una, ci trei scrisori .
Nu ma intereseaza de la ce a pornit conflictul (ceva cu niste carti porno date ca premii olimpicilor de la scoala respectiva, am inteles din scrisoare ca n-a fost ceva intentionat si ca fiica lui e prea desteapta sa fie impresionata de asa ceva, aha, asta trebuie sa fie! cum isi permite cineva sa fie mai destept decat insusi EL, MB?) ci faptul ca MB e atat de nesimtit incat sa-l califice drept dobitoc pe tatal respectiv, care, crezand probabil ca mai exista vreo speranta de reabilitare pt ipochimen a recidivat si, in termeni cat se poate de politicosi (grobianul cel agresiv, nici n-ai zice ca a terminat un liceu atat de elitist cum e cel de Informatica, a zis chiar asa: "a recidivat") l-a avertizat ca fapta lui ar cere apelarea in justitie. Mai, si ce s-a mai cocosit antenistul, cum si-a incordat el muschii limbii si l-a amenintat pe oponent ca face si ca drege, si ce-a mai protestat zicand din nou, ca ne crede pe toti tampiti, ca el n-a pronuntat nici un nume, deci nimeni pe lumea asta n-ar identifica cine e omul al carui prestigiu a fost terfelit. Mi-e sila!
S-a mai reabilitat un pic MB atunci cand a comentat afirmatia unui doctor, cica director de spital, care ar fi zis ca nenorocita de mama de 11 ani ar fi putut sa nasca bine mersi si sa dea copilul la stat. Zicea MB ca asta ar da idei altor copile care ar zice "si ce daca am ramas, dau copilu' la stat si gata" de parca fata de 11 ani ar fi vrut ea sa fie mama la varsta aceea.
Gata, m-am racorit (46 gr C la soare, 29 la umbra, in balcon)!

Ceva dulce, de vara

"Ceva dulce" e numele unei jumatati de emisiune de la EuforiaTV. Ma oftica emisiunea asta ca da niste retete de dulciuri de sa te lingi pe degete, daca e s-o crezi pe prezentatoare, iar eu, care am toti "dintii dulci" cum zic americanii cand ti-e pofta de "Ceva Dulce", de cativa ani ar trebui ca nici macar fructe dulci sa nu mai consum.
"De vara" pt ca numai vara, pe caldura de foc, mi se strica laptele cand il fierb. Laptele din care consum rar, cate-un pic la cafea, ca nu mai beau turkish black coffy de cativa ani, prefer ca in weekend, cand bem amandoi cafea, s-o fac filtru si cu lapte pt mine.
So, ce fac atunci cand se strica laptele? Intai oftez, pe urma bat 2-3 oua, depinde de marime, rad o lamaie spalata si bine frecata cu o periuta de unghii folosita numai in bucatarie, pun cateva picaturi de esenta de rom si de vanilie, un pic (ca e scump tare, chiar daca l-am primit cadou) de cardamom pudra si eventual un praf de scortisoara (cica e antidiabetica, da' nu cred), pun si o lingura doua de indulcitor (cine poate, pune zahar dupa gust, dar e bine dupa ce fierb pastele), apoi niste fidea sau taitei de orez (sa ma stranga la burta in caz ca laptele sau ouale au ceva pui de salmonella pe caldura asta) si fierb toate astea vreo 5 minute.
Experienta m-a invatat ca e bine sa fierb pastele, chiar daca sunt instant, devin mai comestibile, desi nu mai pot fi infasurate pe furculita, precum spaghetele.
Ce rezulta eu denumesc budinca. Se poate consuma imediat ce e gata, dar e buna si rece. Musai sa se raceasca in apa rece (eu am o oala speciala de fiert lapte, cu manta de apa si fluierice, e de aluminiu si cica aluminiul duce la Alzheimer, pesemne d-aia uit asa, pun un furtun cu un capat la "lebada" de la chiuveta si celalalt in locul fluiericii si dau drumul la apa rece) ca deh, e cald si noaptea, nu te poti culca pe ureche ca e noapte si nu te topesti la caldura soarelui, de cateva veri se pare ca si luna da caldura!

Social Democratia cu poale lungi

Domnu' Geoana, pe vremea mata nu se facea la scoala Eminescu?
Cauta mata, ca mie mi-e lene la ora asta, unde scrie poetu' nostru nationale "Minte scurta, poale lungi?"
Asta ai vrut mata sa le zici la Social-Democratele lu" matale?
Da' nevasta ce zice? Ori ea e prea desteapta sa fie S-D ( ca mi-e lene si sa scriu de-atatea ori numele la doctrina lu' matale, ca prea e lunga doctrina, d-aia nu mai e loc de fuste scurte)?

A fost frumoooos

La Bucharest Golden Nights. Cel putin pt mine (multumesc, iubita mea fiica!). Am un avantaj, o usoara hipoacuzie inca din copilarie (ce de hibe mai am si eu, noroc ca uneori acestea imi ofera si avantaje), pt ca altfel as fi surzit aseara, la spectacol. Nu artificiile au fost de vina, ci decibelii instalatiei de sunet. Cineva se lauda azi ca a auzit "coloana sonora" chiar din Balta Alba. Greu de crezut, dar la vreo cateva sute de metri cred ca oamenii auzeau perfect tot ce se intampla in incinta. Altfel nu se explica marea multime care se instalase comod pe iarba in apropierea portii pe unde se intra, multime care n-a pierdut mare lucru ca n-a platit biletul, dimpotriva. Pt ca, stand noi mai departe de scena, in speranta desarta ca muzica ne va cutremura mai putin timpanele, (eram chiar la "poalele" tribunei) am ghicit cu greu care din figurile neclare ce se agitau pe scena era Loredana. Totusi, trei tineri de langa noi, doua fete si un baiat, au dansat de mai mare dragul tot timpul showului lui Lori. Marturisesc ca si eu m-am miscat pe loc, luata de valul muzicii. Mai ales rockul imi place f mult, era noutatea generatiei mele (alt avantaj, de a fi contemporana cu Beatlesii, Cliff Richards sau Adriano Celentano, ba chiar si cu Mike Jaggers, daca nu ma insel). Cat despre artificii, o incantare! Imbinarea dintre explozia de culori si muzica a fost, cum sa spun, spectaculoasa. Cum nu stiu sa pun filme, am pus doua poze nereusite, miscate. Una din ele are rolul sa arate surprinderea mea ca nu a fost mai multa lume platitoare. S-a umplut locul cand s-adat drumul milogilor (ce rea sunt, parca eu nu asteptam in studentie sa ne dea voie sa intram la spectacole pe gratis, macar la sfarsit?) cealalta incearca sa dea o palida impresie a frumusetii artificiilor.
Remarcabil la Loredana a fost faptul ca a cantat live, etalandu-si temperamentul vulcanic. Mi-a parut bine ca am fost la showul ei si nu al lui Brenciu, pe care nu pot sa-l sufar de cand, invitat permanent de Lucian Boariu la emisiune, si-a batut in asa hal joc de ascultatori incat bietul Lucian a ramas fara emisiune (si de atunci nici nu am mai auzit de el). Si uite-asa aflu lucruri noi despre mine, si anume ca pot fi si ranchiunoasa. Adevarul e ca echipa de la ActivFM: Robert Tache, Mihai Ciuceanu, Lucian Boariu, Anca Nitza, Kirk, ne facea pe noi ascultatorii, sa ne simtim ca intr-o adevarata familie. Helas, nimic din ce-i frumos nu dureaza, echipa s-a destramat, nici postul nu stiu daca mai emite, s-ar putea sa-si fi schimbat numele in CityFM.
Poze reusite de la BGN se pot vedea la http://www.ill.ro/2008/07/05/golden-nights-bucuresti/#more-1275 unde am ajuns prin intermediul Ciupercutzei, a carei palarie nu am reusit s-o vad, ea fiind acolo vineri iar eu sambata.