joi, 26 ianuarie 2012

Poporul si-a facut datoria, poporul poate sa plece.

"Poporul si-a facut datoria"...Ascultand aceasta propozitie atat de draga marinelului nostru comandant de nava completarea venea de la sine: "poporul poate sa plece". Sa plece unde? Ca cei valizi si buni de munca de mult si-au cautat bunastarea promisa de ardeiul iute din reclama prezidentiabilului plecand din tara. Se pare insa ca pe nava numita Romania poporul nu mai are ce cauta. Aici trebuie sa ramana numai bocii, bercenii, nutzicile si cine o mai face parte din fauna agreata la Cotroceni.

Sunt eu masochista dar parca ieri exercitiul ascultarii unei "covantari" plina de platitudini si gaunosenii n-a fost in stare sa-mi produca nici macar o cat de slaba tresarire de extaz. In naivitatea mea pusesem cap la cap informatia ca FMI ar fi recomandat cresterea salariilor si a pensiilor (dupa experienta Coreei de Sud, pe care distinsa organizatie a cam ajutat-o cu mult talent sa intre in faliment, pana si acesti rechini financiari cu pantofii gauriti isi dau seama ca orice coarda, mai ales in perioada de criza, risca sa plesneasca si nu se stie pe cine cade magareata sa suporte consecintele) cu faptul ca multi din politicienii aflati pe scaunele tot mai subrede ale puterii compatimesc cu necazurile boborului si am crezut ca genialul comandant o sa procedeze precum antedecembristul, promitand cate o suta in plus.

Dar nici chiar el (sau cine o fi scris rahatul ala de "informare a poporului") nu poate fi atat de tampit. Si asta nu pt ca e criza, pt ca draga Stolo spusese nu de mult ca nu se poate afirma ca nu sunt bani pt salarii si pensii, ci ca ei vor fi dirijati in alta parte. Si tot acest europarlamentar atragea atentia ca nemaipomenitele idei de prapadire a fondurilor nerambursabile pe obiective care in secunda cand se dau in folosinta incep sa produca cheltuieli (sali de sport, partii de schi, etc) nu prea seamana a investire cu cap a banilor. Eh, dar asta era demult, inainte ca portocaliilor sa le fi intrat in partile dorsale morcovii cei atat de asortati. 

Mi-ar fi placut sa aflu si ca presedintele si-a facut datoria. Stai nitel, pai ce altceva a tot bodoganit mnealui aproape o ora incheiata? Aaaa, nu, m-am inselat, a zis ca NU si-a facut datoria pt ca e criza, si in perioada de criza presedintii (de CA, de ex) nu-si dau demisia, chiar daca intreprinderea pe care o conduc nu mai are personal, pt ca acesta face parte din popor, si poporul, precum maurul lui Shakespeare, poate sa plece..

Si sa vina minerii. Ca li s-a simtit tare lipsa. Sa li se faca locuri de munca (nu zic eu, a zis interventionistul poporului), fie ele si intr-un lac plin cu cianuri. Ca daca isi fac si ei datoria, pot si ei sa plece. Pe lumea cealalta.

3 comentarii:

Irina-Lia spunea...

am o singura teama, ca NU SE VA MAI SCHIMBA NIMIC. vorbele "dragului nostru presedinte", vorba Robertei Anastese la o consfatuire a femeilor PDL, mi-a confirmat faptul ca Romania este blestemata sa aiba ca si conducatori doar incuiati si demagogi. de la Stefan cel Mare, Vlad Tepes si Mihai Viteazul nimic nu a mai fost cum trebuie. nu stiu ce sa fac mai intai. sa plang mortii lui "89, sa-mi tin sufletul cernit pentru disparitiile oamenilor de cultura, printre ei facand parte EMIL HOSU, sa ma plang pe mine si copiii mei fiindca nu stiu ce va fi maine sau sa ma las purtata de val ca si ciobanelul din Miorita?

Viorica spunea...

As sa-ti povestesc ca raspuns un fragment din "tara de dincolo de negura" a lui Toparceanu. Poetul meu drag era bun preten si tovaras de vanatoare cu Mihail Sadoveanu. Si povestea poetul ca plecau la vantaore imbarcati intr-un camion cu prelata. El se aseza mereu la margine "ca sa vada tot" iar MS se aseza undeva de unde nu se vedea nimic afara. GT isi argumenta ozitia prin "daca se rastoarna hardughia si ma prinde dedesibt?" "Apoi ce poti sa faci?" intreba MS "Nimica", a raspuns GT. "Apoi daca nu poti face nimica, resemneaza-te" "Ba, eu nu ma resemnez. Macar ma apuc cu dintii de margine si tot se cheama ca ma reactionat'

Rostul povestioarei de mai sus e ca din pacate cam astea ar fi alternativele pe care le vad eu, ori stai linistita si te resemnezi, ori reactionezi. Pe vremea impuscatului cand simteam ca mi-a ajuns rabdarea la limita si venea vorba despre planuri de viitor aveam o zicala: "Sa vedem ce se mai inmtampla, pana atunci mai moare magarul, mai pierde samarul..."

Viorica spunea...

M-am grabit sa apas "publicati", scuze pt typo.