Batranete, haine grele

Nu sunt cine stie ce juna tinerica (ho, stiu ca e un pleonasm) dar oricum mama mea e mult mai in varsta decat mine. Si pt ca inca doua din surorile sale au sarit bine de pragul celor 80 de ani ma uit cu durere ce poate face batranetea din om. Mamita era o persoana, cum se zice pe la noi "spirt", plina de energie si dragoste de viata, extrem de interesata de ce se intampla in lume (de ex ea a fost cea care, in nine-eleven, adica 11 Septembrie 2001 mi-a telefonat sa-mi spuna ca s-a intamplat ceva grav in USA, pt ca eu fusesem la piata si nu deschisesem nici radioul, nici televizorul).

De cativa ani insa a inceput sa o cam ia razna, sa aiba tot felul de idei ciudate, sa-si creeze amintiri false, etc, semne clare ca la mansarda se petrece ceva nu prea in regula, eu insa am insistat sa ramana in casa ei, in mediul pe care il cunostea atat de bine. Din pacate se pare ca nu a fost o idee buna pt ca in ajunul Craciunului anului trecut, asa cum stiu cititorii mei fideli, si-a fracturat soldul si a ramas sa locuiasca in Bucuresti, in grija mea. 

Poate ar fi fost bine sa fi mers si la sora mea, dar aceasta e f bolnava (aviz fumatorilor: desi faptul ca a supravietuit peste 8 ani unei operatii de cancer pulmonar gradul IIIb nu va recomand sa continuati acest obicei pt ca sufera atat de mult cum poate nici nu va vine a crede) si nu se pune problema sa poata avea grija si de Mamita.

Eu degeaba am facut in facultate Pedagogie si am luat nota mare atat la teorie cat si la practica pt ca, in comparatie cu socrii mei, sotul sau fata mai mica, nu am pic de talent pedagogic. De aceea pt mine a fost o binecuvantare ca atunci cand m-am prezentat la postul care mi-a fost repartizat mi s-a spus ca e ocupat, pt ca astfel am reusit sa plec din invatamant. Ca lucrul in laboratorul de chimie, in mediu toxic, nu a fost cel mai prielnic pt sanatatea mea e alta poveste.

Deci eu am grija ca Mamita sa fie curata, hranita, plimbata pe afara, sa aiba cu cine sta de vorba si sa sa ii explic ce se intampla in serialele coreene la care ne uitam amandoua, din cand in cand ii dau cate ceva de facut ca sa se simta utila, dar nu am rabdare si nici putere sa ma ocup de ea 24 h din 24 timp de 7 zile pe saptamana si astfel sunt momente cand ar trebui sa aiba totusi o ocupatie de una singura in asa fel incat sa-si puna si creierul la contributie. Fiica a incercat cu Sudoku, dar desi au reusit impreuna sa rezolve cateva mai usurele totusi Mamita singura nu s-a prea indemnat sa se distreze in acest fel. 

Cand am fost in Salt Lake City am gasit intr-un magazin de jucarii un joc numit Shape By Shape, un fel de Tangram mai complicat. Acum trebuie sa va spun ca mie dintotdeauna mi-a placut sa ma joc, fie chiar si numai dezlegand cuvinte incrucisate sau mai nou Sudoku. Intr-o vreme erau tare la moda tot felul de jocuri logice sau numai de indemanare care se puteau juca atat de copiii cat si de parinti. Tangramul e de fapt un joc chnezesc f vechi care consista dintr-un patrat care se taie in sapte si apoi din piesele respective se fac tot felul de figuri. Daca vreti sa va jucati mergeti aici. E f interesant, deja am intrerupt un pic redactarea articolului pt ca sa fac primele puzzle-uri.

Ei, acel joc SBS e putin diferit, are mult mai multe piese, bicolore, care trebuie aranajate in forma fixa de patrat, in dotare are si niste cartele cu diverse figuri care se pot forma prin imbinarea piselor diferit colorate. Iar fiica mea mai mica a avut, cu rabdarea si talentul ei pedagogic, ideea sa o puna pe Mamita sa rearanjeze piesele. Ei bine, de atunci in fiecare zi mamita reuseste sa refaca cel putin una dintre figurile de pe cartele (sunt vreo 60) si asta ii ridica mult stima de sine, lucru care ne bucura pe toti.