miercuri, 26 octombrie 2011

City Hunter

Inca din tinerete am incercat sa aflu cate ceva despre filmele la care urma sa merg, pt ca aveam senzatia ca viata e prea scurta ca sa o risipesc privind lucruri care nu merita. Rabdare aveam destula si nu mi s-a intamplat nicodata sa intru intr-o sala de cinema si sa ies in timpul filmului, cum mai faceau unii spectatori. Oricat de prost era filmul induram cu stoicism, dar asta imi intarea dorinta de a nu mai repeta experienta. Asa s-a facut ca am inceput sa apreciez filmele de arta, unde spectatorul nu primea mura in gura tot felul de idei, ci trebuia sa-si bata capul ce mesaj (pt ca nu-i asa, arta pt arta e cam cah, cel putin noi asa am invatat) vrea sa transmita realizatorul prin creatia sa, de cele mai multe ori prin realizator intelegand regizorul.

E drept ca am avut noroc de o perioada de deschidere in viata culturala, studentia mea desfasutrandu-se, in cea mai mare parte, in ultimii ani ai lui Gh Gheorghiu Dej. Astfel, in timp ce trei sferturi din spectatori au parasit sala in timp ce rula, de ex, Insula lui Kaneto Shindo, un film mut in care timp de cel putin o ora o familie japoneza de trei persoane lua barca si mergea pe o insula unde uda cu ajutorul unei canite palntele cultivate, una cate una, eu am stat pana la sfarsit ca sa inteleg care e mesajul. La un moment dat copilul se imbolnaveste si moare iar ei continua sa mearga pe insula. Am mai vorbit despre asta, cer scuze celor pe care i-am plictisit. Mesajul era: trebuie sa-ti faci datoria si sa continui sa traiesti chiar si atunci cand se pare ca totul e zadarnic. Mesaj aflat in deplina consonanta cu existentialistii francezi, exemplar fiind in acest caz Albert Camus cu a sa "Ciuma" (dragilor tineri, e roman, nu film).

Titlul serialului despre care vreau sa vorbesc in continuare m-a intrigat: City Hunter era numele unui joc pe care l-a folosit unul din asasinii seriali din Signs pt a-si pune in aplicare crimele. Bineinteles ca serialul nu are nimic de-a-face cu jocul acesta, poate mai degraba cu un serial ceva mai vechi, f gustat tot in timpul indepartatei mele tinereti, anume "Sfantul", cu frumosul englez Roger Moore, pt ca e vorba tot de un justitiar care face dreptate sociala cu mijloace nepermise de lege. Zic ca e vorba de un justitiar, desi sub apelativul de City Huntewr au actionat doua personaje, pt ca cel de al doilea, urmarind numai razbunarea cu orice pret se dezumanizeaza (tema intalnita si in Giant si cumva si in Bad Guy), desi in final isi rascumpara oarecum greselile. 

Am decis sa vad acest serial din multitudinea de propuneri venita din partea prietenelor mele, fiecare cu o lista vasta de seriale considerate bune si interesante dupa ce am vazut ce parere au despre el cei doi care administreaza Dramabeans, numitul Dramabeans si Girlfiriend. Recenziile lor la seriale sunt f interesante, inteligente si pline de umor cand e cazul, datorita notarii lor am vazut "Coffeee Prince" si am fost f de acord cu ei. Sunt sigura ca daca ar fi vazut si Giant ar fi dat amandoi si acestui serial nota 10.

Iata ce au scris despre City Hunter: It isn’t flawless, but it did everything I wanted it to and then some. Action, intrigue, humor, heart. (10 / 9) This show has ruined me. Now I want every drama to be as badass and heartfelt. Damn you, City Hunter! (10 / 10) -GF

Nu e lipsit de greseli, dar a avut tot ce am vrut si inca ceva pe deasupra. Actiune, intriga, umor, suflet (10/9) Serialul asta m-a distrus. Acum vreau ca toate serialele sa fie tot asa de tampitele si pline de suflet. Fir-ai tu sa fi de City Hunter! (10/10) GF 

Prima nota reprezinta cat de mult i-a placut si a doua cat de bun crede ca a fost. Acum, dupa ce am terminat de vazut serialul as fi mai putin indulgenta cu notarea si as da cel mult (8,5/7) Sa ma explic. Nu pot zice ca nu mi-a placut, dar nu m-a dat pe spate. Partea sentimentala mi s-a parut perfecta, nimic de zis, nici nu e de mirare avand in vedere ca protagonistii au recunoscut ulterior ca au o relatie. S-a si vazut cum s-a dezvoltat acea relatie pe parcursul turnarii serialului.

Poate de aceea a placut f mult un alt serial, "Lovers", cu Lee Seo Jin, pe care telespectatorii romani il pot revedea in reluare in rolul printului mostenitor devenit ulterior rege, "Yi San (Furtuna la Palat)" pe TVR1, pt ca cei doi protagonisti au avut propria lor poveste de dragoste dupa ce s-a finalizat serialul, cred ca acelasi lucru s-a intamplat si cu cei din "Winter Sonata". De altfel si Brangelina s-au cuplat tot dupa un film in care au jucat, "D-l si Dna Smith".

In ce priveste insa partea de actiune sa fiu iertata, dar dupa ce am vazut sute, daca nu mii de filme si seriale occidentale de actiune, in special holywoodiene (cele engleze sau franceze sau chiar italiene au totusi un dram de respect fata de intelectul spectatorilor) in care existau nenumarate scene "ca in filme" atat de neverosimile ca imi venea sa urlu, parca nu mai simt nevoia sa vad preluata reteta de industria de seriale sud-coreene aflata in plina expansiune. Nu mai vorbesc de cliseul "un singur om" care, cu puteri deadreptul supraomenesti aduce dreptatea in societate si ii pedepseste pe cei rai. 

Totusi nu pot sa nu apreciez talentul de a imbarliga actiunea pana itit pune creierul pe moate specific scenaristicii sud-coreene, cat si sadismul, exersat indelung inca de la inceputurile cinematografiei de regizorii si scenaristii de rasa caucaziana (sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt rasista) de a termina cam fiecare episod cu o scena in care iti sta inima in loc de grija a ce se poate intampla cu eroii si de curiozitatea nestavilita de a sti cum vor mai reusi sa iasa din acea situatie imposibila.  De fapt am remarcat mai de mult cat de sadice pot fi scenaristele sud-coreene. 

Noroc ca vazand serialul dupa ce s-a terminat de difuzat nu a trebuit sa astept zile in sir pana sa apara episodul urmator subtitrat in engleza, aum mi s-a intamplat cu "Mary....." sau "Once Upon a time in Saan Chouri" (despre care n-am pomenit nimic aici pe blog pt ca m-a cam confuzat, in special sfarsitul). Serialul (City Hunter) l-am vazut pe Drama Crazy si unele episoade pareau traduse cu masina de tradus, in special in ce priveste partea de afaceri, se vede treba ca traducatorii nu aveau habar de termenii economici folositi.

Pt ca am vorbit de mesaj am notat un monolog al lui Lee Yoon Sung in care acesta isi expune princiipiile dupa care s-a ghidat in actiunile sale: 

Este vorba de incredere, spune el.
*Incredere ca politicienii votati de popor isi vor mentine integritatea.
*Increderea recrutilor (celor care intra in armata) ca natiunea ii va proteja
*Incredera ca invatamantul superior va construi acel tip de talente necesar pt era cea noua in care traim.
* Increderea in corporatii care vor fi alaturi de lucratorii lor la bine si la rau.

Acum noi stim deja ca City Hunter (n-am putut sa nu ma distrez auzind cum pronunta ei acest nume: shiti unto) e un idealist si ca nu numai la noi, dar cam nicaieri nu prea mai poti sa-ti pastrezi increderea in cele enumerate mai sus. De altfel soarta procurorului Kim Young Jo, excelent jucat de Lee Joon Hyuk este edificatoare in acest sens. Trebuie sa remarc ca Lee Min Ho, pe care n-am apucat sa-l vad in "Boys Over Flower", pt ca se suprapune in parte cu KotW, m-a impresionat cu cata maturitate a interpretat, la cei 24 de ani ai sai, rolul unui tanar de 28. A fost mult mai potrivit din acest pdv decat Song Il Gook care trebuie sa joace o mare parte din episoadele din KotW rolul unui pusti de 20 de ani cand SIG are 40.  De altfel in KotW fiii regelui Yuri, cu exceptia celui mic, par amandoi a avea aceeasi varsta cu tatal lor. 

Mai vreau sa spun ca m-au distrat in mod deosebit scenele de antrenament de judo (in paranteza fie spus am fost impresionata de cunostintele de arte martiale ale lui LMH, a avut elemente de judo, tae kwan do, aikido, jiu-jitsu, poate si altele pe care nu le stiu) in care Kim Na Na (Park Min Young) il arunca pe saltea pe Lee Yoon Sung (Lee Min Ho) pt ca imi aminteau de antrenamentele mele si ale sotului meu, cand el ma privea de jos cu frumosii lui ochi albastri-verzui. Din pacate noi n-am avansat prea tare, ne-am oprit la cateva aruncari. Ce mi s-a parut ciudat in serial e faptul ca se parea ca nu se exersasera destul caderile, ori noi am exersat asta ore in sir.  

Am mai revazut-o cu interes pe Hwang Sun Hee in rolul lui Jin Se Hee, parca ii sta mai bine in rol pozitiv, fie si el de medic veterinar, decat in rol de asasina ca in "Signs".

Datele de pe Drama Wiki in alt articol.







2 comentarii:

Anonim spunea...

aoleuuuuuuuuuuuuuuuu.....e cel mai frumos film si cel mai frumos baiat city hunter!!!!!!!!!!!!

Viorica spunea...

Dupa ce iti trece spaima poate te si semnezi, ca sa stiu si eu cu cine stau de vorba? :D