Nu prea ma mai intereseaza ce se transmite la televizor in materie de stiri. M-am saturat de catastrofe, accidente, corupti de rang inalt care ne fac noua legi, vedete de mucava, etc, etc. Dar azi am dat din intamplare peste un interviu luat unui mic geniu numit Serban Cercelescu. Nu va pot spune cat de mult mi-a placut de el. Spunea cu inocenta ca el a crezut cand era la gradinita ca atunci cand va merge la scoala va invata cum se calculeaza radicalii.
Si mi-am amintit cum in 77, cand inca mai era oarecum proaspata in mintile noastre matematica invatata in scoala, ca cineva (eram la serviciu) a lansat o provocare: cum se calculeaza radical de ordinul doi dintr-un nr (nu mai stiu valoarea acelui nr)? Spre cinstea noastra, au fost unii, printre care si eu, care nu au trecut chiar precum gasca prin apa si si-au amintit metoda de calcul. Sigur, acum s-ar da repede un search pe Google si gata.
Tot azi SC a povestit ca cea care l-a incitat sa se ocupe de stiinta a fost bunica, dar a depasit-o repede. Nu e de mirare, bunica fiind specialista in...filologie. Imi amintesc ca am citit undeva, (Romanul Materiei, se chema cartea, e undeva in biblioteca) acum f multi ani, cand abia terminasem facultatea, ca un copil de sase ani ar putea sa invete cu usurinta structura atomului. Am incercat sa experimentez asta pe una din verisoarele mele, care avea atunci chiar 6 ani dar fie n-am eu talent pedagogic, fie nu avea ea inclinare spre stintele exacte (acum e o economista apreciata in Olanda) destul ca structura atomului a ramas, cel putin atunci, o necunoscuta pt ea.
Insa trebuie sa marturisesc ca, din putinul dezvaluit in interviul luat de Maria Coman micului geniu a reiesit ca el stie acum, la 10 ani, ceva mai multa fizica atomica si probabil chiar cuantica (zicea ca nu-l intereseaza cuantica pt ca nu are aplicatii practice, e posibil ca el sa nu detina inca acele notiuni de matematici superioare care au constituit introducerea absolut necesara pt a descifra complicatele ecuatii pe care se bazeaza mecanica cuantica) decat am invatat eu pt licenta, ce-i drept acum 45 de ani, fizica facand de atunci progrese uriase.
Intrebat daca are prieteni, Serban a vorbit de unul care este "fix ca mine", zicea el, anume Roland, de 12 ani, din Targu Mures. SC era necajit ca legea nu-i permite nici macar sa faca doi ani intr-unul, pt ca normal ca un copil supradotat ca el se plictiseste ingrozitor in clasa. Se plictisea ea fiica mea, care nu e chiar un geniu, desi multi profesori mi-au spus ca e un copil cu totul deosebit, dar cineva cu asemenea preocupari.
Si pt ca tot am vorbit despre scoala, am primit de la Suzeta un link spre un articol care, dupa parerea mea, e destinat pt a lua pulsul diasporei, pt ca sa se poata vedea cum va reactiona la viitoarele alegeri. Asta pt ca am mai gasit candva un articol bazat tot pe o scrisoare (in articolul de acum e vorba de scrisoarea unui profesor decis sa emigreze in Canada) incitanta, dar la comentarii nu a raspuns nimeni din cei ce administrau situl. Am fost surprinsa sa vad nenumarate comentarii (credeti-ma, sunt mult mai interesante decat articolul propriu zis, si nu am reusit sa le citesc pe toate) care il sfatuiesc f sincer pe profesor sa faca precum ei, sa plece (dar numai daca e hotarat sa munceasca cu seriozitate) pt ca sigur oriunde altundeva in Occident ii va fi mai bine decat in tara. Bineinteles ca nu au lipsit nici "patriotii" nici Gica Contra, dar mai bine cititi voi insiva.
Ca parinte de copil plecat de ani buni din tara si avand rude si prieteni in toata lumea va pot spune sigur ca nici un intelectual din cei cunoscuti de mine nu regreta ca a plecat, toti s-au simtit mai apreciati acolo decat in Romanica, cam tuturor le e dor de tara dar nu s-ar intoarce, cel putin nu deocamdata, avand in vedere situatia de aici.
Si pt ca tot am inceput cu "am vazut la TV" am ascultat o remarca uluitoare a cuiva care prezenta o emisiune cu tema istorica, nu stiu ce emisiune, era ceva cu Holocaustul la un moment dat, nu stiu nici cum il cheama pe prezentator, pt ca am ajuns cam la final si am ascultat cam cu jumatate de ureche, dar urechea s-a ciulit cand cele auzite sunau cam asa" istoria are alt mod de a judeca cele ce se petrec, diferit de al celor contemporani cu evenimentele si cine stie, poate peste ani, cand se va vorbi despre taierea cu 25% a salariilor se va spune ca a fost o crima" Omul e sigur bugetar, emisiunea era la TVR.
Si ca sa inchei o sa pomenesc despre o scena interesanta dintr-un serial sud-coreean pe care il urmaresc pe net, City Hunter episodul 8. Eroul nostru voia sa o ajute pe o bodyguard care o pazea pe fiica presedintelui, (o toanta cam rasfatata, care chiar ramasese repetenta la un moment dat) sa scape de o misiune si i-a pus un laxativ in cafea, cafeaua insa a fost bauta de colega.
Prietena eroului a vazut pe cineva care ii parea cunoscut si a parasit premizele (un club in care fiica presedintelui se simtea grozav) incat bodyguarda ramasa a trebuit sa mearga la toaleta iar fiica a insotit-o. Ei, si a urmat o scena draguta. Bodyguarda isi facea treaba ei in cabina iar in holul toaletei au intrat mai multe tinere. Una din ele s-a plans ca nu-si gaseste de lucru, alta a zis ca ii pare rau ca a crezut in promisiunea presedintelui ca va trai bine si ii pare rau ca l-a votat, iar a treia a intrebat daca fiica presedintelui are slujba (job). "Da' de unde, aia nu stie nici macar sa citeasca".
La replica asta fiica a luat foc, a sarit cu ghearele in parul barfitoarei, bg incerca sa le desparta intre doua reprize de crampe iar fetele din bar au filmat incantate scena cu telefoanele mobile, publicand-o bineinteles imediat pe net. O fi scriind la inceputul fiecarui episod ca e fictiune, dar parca prea seamana cu realitatea de la noi. Mai stii, cum se inspira ei din toate partile si cam copiaza tot, or fi copiat si personajul educat atat de bine de tatal ei, marinarul de profesie....
Si fiindca m-a purtat inspiratia acum si prin seriale sud-coreene, cred ca o sa ajung sa cunosc istoria Coreei mai bine decat pe a noastra, desi cred ca a noastra a fost mai zbuciumata si mai colorata cu tot felul de Cel Groaznic sau chiar avand ca domnitor... Dracul, Vlad pe numele sau. Dar uite ca pe cand noi abia prin secolul 13 vorbeam de o oarecare coagulare a neamului in cnezate si voievodate (Gelu, Glad, Mnenumorut, nume tipic romanesti, nu-i asa?) ei au obtinut ratinguri uriase cu drama unui fondator de regat pe la 35 BC, pe numele lui Jumong. E drept ca la alcatuirea scenariilor i-a ajutat si faptul ca stramosii lor au stiut sa scrie ceva mai mult decat "Decebalus per Scorillo". Sa nu ne mai imbatam cu apa rece ca limba daco-geta a stat la baza tuturor limbilor europene, ca nu e cazul, orice limba se perpetueaza mai bine prin scris, si din pacate nu e cazul manzului, al verzei sau al viezurelui, nici macar al branzei (oare de ce apare atat de des consoana asta zzzz?) Am facut paralela asta si alta data, pt ca nici Coreea nu e, in zilele noastre, vreun stat gigant.
2 comentarii:
Vin periodic pe blogul tau dar n-am comentat.
Imi plac si mie serialele sud-coreene, datorita lor am invatat foarte mult despre aceasta tara. In primavara asta am si reusit sa merg la Seul si Gyeongyu (fosta Seorabol)si am scris despre ele pe blogul meu.
Mi-a placut foarte mult City Hunter, serialul pe care il amintesti aici. Pacat ca televiziunile noastre nu aduc si seriale cu sibiect modern. Coreenii au o gramada de actori talentati, care merita sa fie cunoscuti.
Te rog mult, revino si da-mi un link la blogul tau. Si poate si o semnatura, ca sa stiu cu cine stau de vorba.
Trimiteți un comentariu