duminică, 2 octombrie 2011

Din ciclul "cine m-a pus?"---Dovlecei murati

Ieri am iesit sa achit factura la gaze si sa cumpar niscaiva zarzavaturi pt ciorba, pt ca mamitei ii place mult sa manance ciorba. Acum cateva zile am raspuns la chemarea de sirena (a la Ulise, nu a la Roaita) a unui nene care oferea ceapa la numai 0,8 lei/kg ("there is always a clinch", a exclamat sotul meu cand a vazut despre ce e vorba, un sac de 20kg cu niste ceputse cam anemice) si deci avem ceapa sa facem si marmelada din ea, se mai gasea si un morcov mare uitat cam de mult in frigider, aveam si niiste usturoi spaniol enoorm, cam 4 catei la o capatana cat un pumnisor de copil nou-nascut, mai lipseau niste dovlecei, albitura si ceva ardei.

Mi-am zis ca nu-mi trebuie cine stie ce sacosa pt atata lucruri, totusi am mai luat una, just in case. Am cumparat niste pulpe de pui pt ciorbita si niste ficatei pt o gustare rapida (mamitei ii plac tare mult, cica cei in varsta nu ar trebui sa consume organe, dar probabil ca organismul mamitei stie mai bine ce ii trebuie de-i plac ficateii). Am mai luat si 1,5 kg de struguri f apropiati ca forma si chiar aroma cu "Hamburgherii" (strugurii, nu chiftelele de vita incriminate ca responsabile pt obezitatea  McDonaldiana), eram deja destul de incarcata.

Nina, la care imi place sa targuiesc zarzavaturi pt ca e totdeauna f amabila si atenta cu toti clientii, asa cum trebuie sa fie orice negustor adevarat, m-a intrebat, vazand ca aleg cu multa grija niste dovlecei mici, mici de tot: "Nu va luati pt pus la murat? Imi vin rar dovlecei de dimensiunile astea, de obicei sunt mai mari". Cum pana mai ieri era vara nu mi-a prea stat capul la muraturi, insa beculetul de avertizare a clipit "o sa-ti para rau daca pierzi aceasta oportunitate". Am avut anul trecut un borcan cu dovlecei murati, nu sunt rai deloc.

Am luat vreo 5,5 kg de dovlecei, un kg de gogosari si am plecat, incarcata ca un asin, spre banca, numai ca sa constat ca luasem din greseala alta factura. In drum spre casa au inceput sa clipesca cu inversunare alte beculete: "bine, bine, pui tu muraturi, dar ai otet? Dar sare?" Seminte de mustar cumparasem de la Plafar cu o zi inainte, zahar cumparase sotul meu pt alte intrebuintari si ii mai ramasese. Am pus mana pe mobil si mi-am sunat jumatatea, rugand-o sa cumpere sare. Otet stiam ca are Stela in pravalie. 

Jumatatea era in drum spre casa, destul de aproape de mine, deci m-a scutit de carat o buna bucata de drum. Am luat de la Stela otet si sare. Abia azi m-am uitat pe pachetul de sare si m-am enervat cumplit. Nu pt ca scria "sare marunta, iodata, pt muraturi" si folclorul spune ca nu e bine sa folosesti sare iodata la muraturi ca nu stau bine peste iarna, ci pt ca sarea e importata din Ucraina. Avem munti de sare in tara si nemernicii astia importa sare???? Si ne mai miram ca nimic num merge ca lumea in Romanica.

Ei, dar intrebarea "cine m-a pus?" a venit, in mod natural, abia azi. Dupa ce am pus frumos dovleceii cat de artistic m-am priceput in cele doua borcane de 5l fiecare am vazut ca mi-au amai ramas pt ciorba numai vreo doua bucati amarate. Cum mie imi place ciorba cu mult zarzavat (un fel de tocanita mai putin consistenta) am plecat sa completez cu alti dovlecei. Cu ocazia asta mi-am amintit ca nu rezista nici o muratura fara hrean (cel putin nu la mine in casa). Am  cumparat deci hrean, dovelecei (tot de cei mici, dar mai putin proaspeti, de la concurenta Ninei, Nina intr-adevar nu mai avea nici de leac) si am mers si la Nina sa cumpar niste telina pt ciorbita. 

Si ce credeti ca parfuma irezistibil micuta pravalie? Niste zmeura care costa numai 13lei/kg. Nici in toiul recoltei de vara nu am vazut asa de ieftina in piata. Si cum sufar de reumatism inca din adolescenta iar zmeura are reputatia de antireumatic f eficace m-am decis sa cumpar toata zmeura din pravalie. Mai era putina intr-o naveta. Si ca sa nu se zdrobeasca pe drum Nina mi-a propus sa-mi dea, gratuit, si naveta. 

Jumatatea mea azi a avut un program care l-a tinut departe de casa, deci am carat singura naveta cu zmeura pana acasa. Cand povestesc pare simplu, dar de dus pe brate, ca pe coliva la biserica, naveta respectiva a fost cam complicat, incat tot la cativa metri m-am intrebat "cine m-a pus"? insa supararea se evapora repede, alungata de parfumul apetisant al boabelor de zmeura. Si cand am vazut cum i-au stralucit ochii mamitei de placere cand i-am pus un castronas plin in fata mi-a trecut toata oboseala. 

Acum n-ar trebui sa ma mir ca la vremea asta se gaseste zmeura. Anul trecut, in Cork, Irlanda, se gaseau caserole cu afine de cultura, zmeura si capsuni importate, cel mai adesea din Polonia, dar si capsuni irlandeze. Erau cam scumpe (peste 10E/kg) dar din cand in cand se vindeau si la promotie, buy one get one free. Ca pe la periferii zaceau blackberry (un fel de mure, dar pe niste tufisuri care au mai degraba dimensiuni de arbusti) neculese, e alta poveste.

In borcanele cu dovlecei am pus si niste ardeiasi din pomisorul cumparat acum ceva vreme. Pomisorul a reactionat exact cum m-am asteptat, pt ca a fost transplantat la o varsta cand nu trebuie deranjat pt ca e ocupat cu cresterea progeniturilor a inceput sa se ofileasca. Am adunat seminte, poate vor germina si voi avea macar un rasad anul viitor. Deocamdata se coc ardeiutii deja existenti. Am mai pus in borcane si cateva frunze de visin, din pomii de langa bloc. Si-mi tot promit ca o sa fac o serie de articole despre copacii de pe langa bloc, si mereu aman...Am poze, m-am documentat cam cum ii cheama pe fiecare, inspiratie nu prea am. 

Si daca va intrebati cum am preparat solutia iata : la 1l de otet am pus 2,5l de apa, la fiecare l de solutie am pus 2 linguri cu zahar si una f varfuita de sare (mai avea cateva linguri din cea pe care nu scria iodata), am mai azvarlit in oala si niste frunze de dafin si cateva boabe de piper, am adus la fierbere, am infasurat borcanele in niste maieuri vechi udate bine cu apa rece si stoarse, am pus cate trei cutite sub fiecare si am turnat zeama fierbinte peste legume. Am acoperit cu o farfurioara si maine mai completez daca e cazul, acopar cu celofan umezit pua in doua si le leg cu sfoara.







In poze dovleceii par mai mari decat in realitate, probabil datorita vreunui efect optic.

2 comentarii:

melly spunea...

Şi eu am pus câţiva dovlecei, în apa rămasă de la castraveţii muraţi... o vecină mă sfătuise. Habar nu am ce gust o să aibe dovleceii muraţi... dânsa spune că se aseamănă la gust cu castraveţii...
În loc de cuţite sub borcan folosesc tava de la cuptor.
Mama şi bunica foloseau hrean, din zona unde ne-am mutat am învăţat să pun saliţil...

Viorica spunea...

Si eu foloseam o tava metalica, neemailata, dar din cauza otetului a inceput sa se corodeze si am renuntat. Dovlecii sunt un pic mai dulcegi decat castravetii (nu uita ca pun si zahar)