Cand s-a introdus la noi capitalismul popular, adica atunci cand fiecare din noi a primit cateo bucatica din averea patriei in forma de actiuni, fiecare le-a investit pe unde s-a priceput. Sotul meu s-a gandit ca o tara cu un potential agricol atat de mare musai va avea nevoie de masini agricole, si actiunile sale au mers la "Semanatoarea". Acum in locul uzinei se ianlta niste marete blocuri de birouri, actuinile lui valorand zero lei.
Eu am fost si mai "inspirata". M-am gandit ca tot natul are nevoie de alimentari cu apa, si cum asta era profilul intreprinderii, acolo mi-am adus si fetele cu bucatelele lor de tara. Numai ca intreprinderea s-a tot reorganizat, s-au dat afara din ce in ce mai multi angajati, niste tovarasi bine informati au cumparat tot felul de utilaje de-ale ei pe nimica toata si si-au creat propriile firme ce au concurat (capusat) intreprinderea mama si pana la urma draga de ea a raposat. Aud ca unii isi mai amintesc ce agape se faceau cu ocazia aniversarii zilei de nastere a ei si vor sa mai petreaca la un restaurant, le urez petrecere frumoasa.
Ca tot omul si mamita, macar ca n-a arat pe campul muncii nici macar o zi, a primit si ea actiuni pe care cumnatul meu,( angajat la stat dar nu la o intreprindere productiva, ci la niscaiva servicii), extrem de bine informat si orientat, le-a introdus in activul lui SIF Transilvania. De atunci mamita primeste in fiecare an dividende. Nu mare lucru dar sunt de luat, nu de dat.
Pana anul acesta treaba era simpla: dividendele se trimeteau prin posta, mamita semna ca le-a primit, incasa banii si gata. Dar inca dupa Anul Nou, cand s-a externat din spital, Mamita locieste la noi, la oras. Cat a fost timp frumos am mers toti trei acasa la dumneaei cand era zi de pensie si astfel isi mai ostoia dorul de casa, in rest avand procura de la ea ca sa-i ridice pensia cineva care reusea sa ajunga acolo.
Vazand si mai ales auzind previziunile meteo tare as fi preferat sa se faca din nou uz de procura iar eu si Mamita sa stam linistite in apartamentul nostru de bloc bine incalzit (minicartierul are o microcentrala separata de sistemul de termoficare al orasului, lucru ce ne-a adus mai mult avantaje decat dezavantaje). Mamita tot intreba cand auzea cuvantul Transilvania (parca se apasa un buton si reactiona imediat) "parca primeam si eu ceva de Transilvania, oare mai primesc si anul asta?".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu