joi, 14 iulie 2011

Plimbare sub lumina lunii

Cand e canicula nu prea-ti vine sa iesi din casa in bataia soarelui arzator. Nu stiu ce fac altii, eu am mai mutat cateva lucrusoare prin casa, cica am dereticat, am stat de vorba cu mamita, etc (ca doar n-o sa va dau raportul complet) si am adoptat pe chatul fb un copil care mi s-a adresat cu titiah, spunand ca ar insemna tanti in Phillippine, si care mi-a marturisit ca nu are parinti, ca a fost lasat (a, ca e fata) in grija bunicii si ca ma vrea pe mine ca mama. Am sfarsit prin a-i recomanda sa vada si ea Winter Sonata, la care ma uitam eu. 

Si daca am ajuns la subiectul acesta o sa profit pt a va spune ca acum am inteles de ce imi zicea Dany ca "Once upon a time in Sang Chouri" e o parodie. E in acea comedioara cam ciudata spre final o scena in care logodnica asteapta in zadar sa-i vina iubitul ca sa se savarseasca legatura mult dorita de ea, originalul se pare ca e o scena oarecum asemanatoare din Winter Sonata. Parca am mai vazut si altundeva o varianta a acestei scene, dar nu-mi mai amintesc unde. Deh, asa e cand ma uit la prea multe seriale, incep sa le incurc.

Cand au inceput sa se difuzeze pe TVR telenovelele sud-americane le urmaream cu mult interes (cel mai mult mi-a placut "Aur si Noroi" nu pt trama, ci pt jocul exceptional al actorilor, desi colega mea de salon de la Institututl Oncologic nu mi-a impartasit entuziasmul spunand cu dispret " nu-mi plac actorii si actritele ca sunt urati") pana cand am inceput sa ma plictisesc pt ca devenisera prea previzibile, doar se stie ca in film mai ales senzatia de deja vu e ucigatoare pt spectator. 

Eh, acum incep sa am aceeasi senzatie si cu dramele sud-coreene (poate de aceea mi-a placut asa de mult Giant, ca e altfel, dar cine stie, poate m-am axat eu prea mult pe un anume gen, mai usurel, mai siropos). Am vazut pana acum cel putin 3 seriale si un film in care fata s-a travestit in baiat si cu greu s-au prins de asta cei din jur, 3 filme avand ca protagonisti homosexuali, unul din ei istoric (f bine realizate toate, o sa le si amintesc, in ordinea vizionarii "The King and the Clown", "No regret", "Antique Bakery") si nenumarate seriale in care fata saraca pune ochii pe un baiat bogat, sau invers, baiatul bogat se indragosteste lulea de fata saraca, familia bogata vrea sa aranjeze pt fiu, cel mai adesea unic, o partida f potrivita cu clasa din care face parte dar el nu si nu, o vrea pe cea saraca, culmea e ca uneori saracuta nici macar nu e frumoasa.

Cred ca cele care au mers cel mai mult la inima telespectatoarelor au fost cele istorice, in care fata, de conditie f umila dar dotata cu niste calitati profesionale iesite din comun (bucatarie si medicina in "Dae Jang Geum", pictura in "Yi San", muzica "in Dong Yi") reuseste sa-i fure inima regelui si sa devina (sau nu) iubita acestuia. Pe actorul care l-a jucat pe iubitul fetei din DJG l-am revazut in "Lovers" recunosc ca miniserialul m-a dezamagit.

Rar se intampla ca saracuta sa prefere frumosului si bogatului un bad boy, un terchea-berchea, ca in "Mary Stayed Out All Night' dar asta nu se pune, pt ca a fost nevoie sa se schimbe scenarista si tot nu s-a salvat drama de la catastrofa, cel putin dupa parerea mea. Totusi trebuie sa marturisesc ca unul din cele mai bune miniseriale a imbinat in chip stralucit trei din temele expuse mai sus, cea cu deghizarea, cea cu fata saraca si baiatul bogat care se indragosteste lulea dar traieste drama ca ar putea fi vorba de o dragoste tip gay si dupa multe discutii cu propria constiinta ajunge chiar sa accepte aceasta conditie, spre deliciul telespectatorilor. Este vorba, cei care l-au vazut au ghicit deja, de "Coffee Prince"

Mai e o tema pe care am intalnit-o pana acum in trei seriale, aceea a iubirii destul de ambigue dintre doi presupusi frate si sora despartiti cand erau mici ("Damo" si "Ireland"), ma rog, presupusi doar in al doilea caz, pt ca nu ni se spune explicit ca ar fi fost frati, in Damo clar erau frati, nu ni se spune explicit ca ar fi fost si iubiti sau a doi frati (frate si sora) numai dupa tata, cum s-ar parea ca ar fi cazul in WS, daca nu cumva in episoadele urmatoare (am vazut pana acum patru) nu se vor razgandi scenaristele.

Eh, dar m-am luat cu vorba si am uitat de luna. Seara am luat-o pe mamita la plimbarea zilnica. Am iesit mai tarziu ca de obicei, am dus-o cam fortat pana la coltul strazii sa-i arat Samanea Samanii infloriti si a cam obosit sarmana, dar n-am uitat sa-mi iau si camera foto si sa incerc sa pozez luna in toata splendoarea ei. Din pacate nu reusesc sa descifrez nici acum pe deplin toate secretele setarilor necesare pt a face poze reusite si clare cu Olympus, Sony in privinta asta imi dadea mult mai putine batai de cap, o fi fost vorba de norocul incepatorului sau, cine stie, am devenit eu mai pretentioasa si vreau sa fac minuni artistice cu o biata savoniera.

Macar un merit are savoniera asta, zoomul care a contat f mult in alegerea ei (of, daca era si stabila precum Sony...) mi-a permis sa fac cateva poze cu luna cea rotunda pe sub lumina careia ne-am plimbat (cu zoomul 3 al lui Sony nu reuseam, Olympus are zoom 5) mai mult sau mai putin reusite.

Niciun comentariu: