Vinete coapte la microunde

Cand merg la piata cumpar castraveti de la pravalioara unde scrie "castraveti de Afumati". Cumpar de mult de acolo, deja vanzatorul imi zambeste ca unei vechi prietene, iar eu ii intorc zambetul. O sa va intrebati ce au castravetii cu prefectura, aka vinetele din titlul. Pai au, pt ca ieri cand am cumparat castraveti alaturi se lafaiau, negre si stralucitoare, niste vinete de toata frumusetea, oferite la vanzare de un prieten al celui care vinde marfa de Afumati. Si unde mai pui ca nici nu pareau din cale afara de scumpe, chiar pt niste pensionari care asteapta cu multa nerabdare pensia urmatoare, 3lei/kg. 

Am cerut niste vinete mai mici, ca sa le coc la microunde. "La microunde?", s-a bucurat prietenul meu (e un pic mai inchis la piele dar pare destul de bine educat) . "Si eu am facut vinete la microunde, sunt f bune!". Prietenul sau insa stia ca vinetele bune trebuie sa fie mai marisoare. N-a fost nici un bai, s-au copt si asa, numai ca au necesitat mai mult timp, mai ales ca am avut un necaz cand am folosit cuptorul (of, ce mult am ocolit ca sa nu fac o cacofonie scrisa) si acum nu mai functioneaza la puterea maxima.

Nu a fost prima incercare, am citit reteta pe situl lui Joe Barkson. Cel mai important lucru e sa se intepe vinetele in f multe locuri (eu folosesc in acest scop o andrea dezafectata, poate fi folosit si varful unui cutit) pt ca sa nu explodeze in cuptor precum grenadele (de aceea nu se pun in cuptor oua in coaja sau cartofi in coaja). In reteta scria ca se pun pe un servetel ca sa se absoarba lichidul scurs din vinete, cum unele servetele se fac din hartie reciclata care are urme de metal e mai prudent sa se renunte la acest amanunt. Se tin 5 minute pe o parte (sau mai mult, daca vinetele sunt mari sau cuptorul nu are putere mare) si 5 pe cealalta, apoi se mai lasa cam 5 minute in cuptor "sa se aseze".

Se curata bine coaja neagra, de dorit inainte de a se raci de tot, se mai lasa un timp la scurs si apoi se urmeaza reteta obisnuita de salata: sare, ceapa tocata (unii spun ca e mai sanatos sa se puna ceapa separat, mie imi place ca vinetele sa se imbibe cu gustul de ceapa) mult ulei (eu folosesc Floriol de floarea soarelui, nu de masline, pt ca cel de masline se gelifica la rece si salata poate capata un gust neplacut). Se poate orna cu rosii. Mie mi se pare ca e la fel de buna ca cea clasica, cu vinete arse pe flacara, in plus scap de tot fumul, caldura si murdaria obisnuite. 

In schimb ardeii, pe care ii coceam de obicei pe un gratar de inox cu tava, comanda speciala, care ma scutea deasemenea de mult frecus al aragazului dupa copt, a trebuit sa ii coc la grill, pt ca dupa vreo 38 de ani de folosire intensiva am decis ca i-a venit randul si aragazului sa cedeze locul unuia mai modern. Modern, modern, dar trebuie sa-i invat limitele si hachitele, si asta dureaza. Astfel a refuzat sa arda frumos coaja ardeilor asezati pe gratar si si-a facut treaba numai la grill, dupa ce m-am ars zdravan in mai multe locuri. Noroc ca am in casa Neopreol, cu care am uns copios arsurile, azi nu m-a mai usturat nimic, parca nicodata nu mi-as fi lipit pielea de fiare incinse.