miercuri, 8 iunie 2011

Vanatori si culegatori.

In "Guns, Germs and Steel" Jared Diamond incearca sa explice de ce in diverse parti ale lumii umanitatea a evoluat in moduri diferite, de ce oamenii din New Guinea au nevoie de "cargo" din tarile eurasiatice, de ce eurasiaticii au dominat civilizatia. Am citit cu interes cele scrise de el si am retinut ca cea mai mare revolutie in civilizatia umana a constituit-o trecerea de la societatea de hunter-gatherers, vanatori-culegatori, la domesticirea speciilor in "Fertile Crescent" si la aparitia in acest fel a agriculturii.

Daca vreti sa vedeti filmul inspirat de aceasta carte il puteti gasi, in engleza, pe youtube. Am citit in blogul unui tanar ca a vazut cartea dar e prea groasa si nu o va cumpara ca sa o citeasca, asteapta filmul. Filmul e interesant dar ca o cititoare (inca) impatimita cred ca nici un film nu va egala vreodata vreo carte.

Toate cele de mai sus mi-au fost inspirate de ultima calatorie la casa Mamitei. Am dus-o ca sa-si mai aline dorul si, deocamdata cel putin, se pare ca a fost o idee buna, desi la dus i s-a facut rau de cateva ori de ne-am speriat ca o pierdem. La intors calatoria a decurs cu bine.

Primii mei ani de viata la tara de care-mi amintesc au fost pt mine ani in care m-am jucat, ca orice copil, mai mult cu jucarii improvizate. Deh, era dupa razboi si nimeni nu-si imagina ca vor veni vremuri in care magazinele sa fie pline de jucarii pe care destul de multi copii si le pot permite. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum ci despre faptul ca, desi traiam la tara, nu prea aveam habar de agricultura. Pt ca Mamita a pus intotdeauna un mare accent pe necesitatea de a invata (ca cei multi dintre parinti voia sa-si vada implinite visele de a merge la scoala si de a trai la oras, vise a caror implinire soarta i le-a refuzat, prin noi, copiii) am fost pusa sa indeplinesc diverse corvezi casnice (sa sterg geamurile, in special la geamlac, si erau muuuulte, inca mai am aversiune fata de asemenea activitate, sa sterg praful, sa matur, sa calc, in special camasile lui Tatitu, sa sparg nuci pt prajituri, si erau costelive, adica trebuia sa muncesc mult ca sa reusesc sa scot miezul din ele, sa bat smantana ca sa fac unt, sa adun si sa toc iarba si urzici grecesti pt pui, sa duc vaca la cireada, etc, etc) dar nu sa fac agricultura.

Abia cand am mers la scoala am invatat sa dau cu sapa, sa plivesc straturile de legume, etc. In timpul liber citeam cam tot ce-mi cadea in mana (am invatat literele latine si sa citesc la 5 ani iar pe cele chirilice la 7 ani),  coseam in punct national (am un goblen lucrat de manutele mele acolo, la tara) sau crosetam. Am invatat la scoala si croitorie (la liceu) si electrotehnica. Faceam deci mai degraba parte dintr-o "literate society", societate culivatoare a cartii, decat dintr-una agricola. 

De agricultura m-am ocupat mai mult dupa ce a murit Tatitu. Intai a fost vorba de legumicultura, apoi, dupa ce s-a pus in aplicare legea 18 a venit randul agriculturii propriu zise, sapat porumb, cules porumb, etc. Apoi treptat, treptat, mai mult din motive obiective a trebuit sa renunt la acesta activitate, principala ocupatie devenind de fapt culesul, ca sa ma exprim in termeni IT inseamna ca m-am downgradat la o societate de culegatori.

Am cules tot felul de lucruri, mai ales plante medicinale, dar inca nu ma upgradasem  la stadiul de vanator. Dar cu ocazia vizitei la casa Mamitei s-a remediat si aceasta lipsa. Inca de cand statea Mamita acolo se naravisera niste soareci la nucile din hol, dar sora mea a mers inaintea noastra si a facut curat impreuna cu cumnatul (ce-mi place cucufunia asta :) avand grija sa-i hranesca cu bobite tratate cu ronticid. Ca rezultatul a fost un iz nu prea placut cand am intrat in casa n-a fost nici un bai, am cules cadavrele de pe unde le-am gasit, le-am aruncat, am aerisit si cand credeam ca, gata, am scapat de rozatoare, am avut o surprizaaa.

Cand am intrat in toaleta (la noi e separata de baie) un soricel micut si dragut se zbenguia pe acolo. Bineinteles ca n-a stat de vorba cu mine si s-a ascuns repede intr-un cotlon unde nu l-am mai gasit. Dar ideea ca ma voi aseza pe tron si voi simti niste gherute circuland pe prea dezvoltatul meu posterior imi cam dadea fiori. Asa ca am incercat de mai multe ori sa-l prind si abia cand el, stresat pesemne de prea desele mele vizite intr-o incapere in care de saptamani intregi nu-l deranjase nimeni, s-a decis sa paraseasca premizele, am reusit sa-l prind, cu ajutorul unui mop.

Din precautie am insfacat un servetel de pe masa si l-am luat cu ajutorul lui. Ii simteam inimioara batand frenetic in timp ce am deschis usa ca sa-l arunc afara. Pesemne ca a facut infarct, pt ca sotul meu l-a gasit a doua zi fara suflare aproape de caine. Si asa am ajuns deja la stadiul de vanator-culegator, pt ca am profitat de ocazie si am cules tot felul de frunze, petale si legume, intre altele frunze de urzica (vie, comestibila primavara, nu moarta ori greceasca), de dud, de laba gastei, precum si cele mai parfumate petale de trandafiri din curte.

Din pacate stadiul de vanator s-a oprit la soricelul din toaleta, pe cei din bucatarie i-am hranit de zor cu bobite de grau otravit, probabil vom simti rezultatul olfactiv la urmatoarea vizita. In baie insa surpriza a fost extrem de neplacuta. Pe jos zaceau un sapun de toaleta ros pe sfert si doua tuburi de pasta de dinti din care lipsea o parte din continut. Cautand deodorantul pe care il lasasem pe etajera am vazut o mare gramada de moloz intr-un colt si mai multe nuci sparte si mancate, al treilea tub de pasta de dinti fiind numai crantanit. Pesemne ca sobolanii (pt ca sigur despre ei e vorba) au fost educati ca trebuie sa-si curete dantura cu pasta de dinti dupa masa.

Pt ca in noaptea de sambata spre duminica s-a abatut o mare furtuna urmata de ploaie torentiala sotul meu a avut nevoie de cizme de cauciuc, asa a descoperit deodorantul intr-o cizma. Nu mai aveam insa nevoie de el pt ca imi adusesem inca unul de acasa. Iar pe dinti m-am spalat cu pasta din al patrulea tub de pasta de dinti prezent pe etajera, acesta era intr-o cana si nu l-au descoperit. Inca. Le-am turnat si sobolanilor o portie generoasa de grau otravit, stiu insa de la matusa care sta vis-a-vis ca pt ei boabele respective sunt ca o prajitura. Sper insa sa moara de inanitie, pt ca am scos nucile din casa.

2 comentarii:

disa spunea...

Imi place cum creezi atmosfera locurilor vizitate.
Trebuie sa-mi inving si eu lenea, deoarece fratele meu, cel mai fidel cititor al blogului meu de familie, mereu ma cearta ca n-am mai scris nimic pe acel blog.

Viorica spunea...

Pai ce mai astepti? Sora-mea nici nu are computer, incat toata nadejdea imi e la voi.