Pot sa privesca unii cu superioritate indelednicirea de a dezlega asemenea jocuri, nu-mi pasa. Cand ma simt obosita si vreau sa ma relaxez pun mana pe revista mea preferata, Super Sudoku, si incep sa completez numere in casute. Dar pt ca de multe ori sunt cam obosita sa-mi bat capul cu unele grele si incurcate merg pe minima rezistenta si le dezleg pe cele mai usoare. In felul acesta imi creste si stima fata de mine insami, stima mult zdruncinata de mintea perversa si incurcata a unuia din compunatorii de Sudoku, Stefan Punga pe numele sau.
Nu stiu cum reuseste fiinta asta ca si atunci cand e vorba de jocuri notate cu un singur ganditor (pt cei nefamiliarizati cu acesta revista am sa spun ca dificultatea jocurilor se noteaza cu un nr de ganditori de la Hamangia, de la 1 la 4) acestea sa nu fie "piece of cake" ci sa ma amarasca cu dificultati nesteptate.
Exista insa niste jocuri care ma distreaza pt ca sunt notate cu trei ganditori, desi sunt f usoare, dupa parerea mea. Sunt jocuri care pun conditii, fie ca in anumite casute se pun numai nr pare, fie ca pe diagonale de diferite culori se pun numai anumite nr, important e ca se pun limite iar odata indeplinite conditiile totul devine o joaca de copii. De fapt de cele mai multe ori se divid campurile in bucati separate care se rezolva pe rand. Mult mai greu se rezolva acele jocuri in care posibilitatile de completare sunt mai multe, in care libertatea de a aranja pare mai mare (desi nu este tocmai vorba de libertate). Atunci trebuie sa-ti bati mai mult capul pt a intelege logica de completare, si nu odata trebuie sa faci Tabula Rasa si sa o iei de la capat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu