Acum 16 ani fara o zi aveam mare incredere ca operatia de mastectomie, efectuata cu atat pricepere de sotii Saptefrati va fi o reusita, necunoscuta imi era doar sansa de supravietuire. In cartile pe care le consultasem la British Council, unde aveam permis de biblioteca, scria ca de multe ori nu conteaza daca faci sau nu operatie, pt ca sansa de supravietuire e cam aceeasi. Ceea ce conteaza e calitatea vietii, daca faci operatie si nu ai ghinionul ca celulele canceroase sa intre in circuitul sangvin poti chiar sa te si vindeci, oricum dupa operatie se pare ca e mai usorde trait decat daca nu o faci si te bazezi numai pe chimioterapie, care devine din ce in ce mai greu de suportat odata cu cresterea numarului de cure.
Pt ca diagnosticul stabilit de regretatul Valeriu Sapefrati era de tumora de gradul III cu metastaze sansa de a supravietui 5 ani era, cf acelor carti, 30%. M-a ajutat mult ca am primit acest fapt cu multa seninatate spunandu-mi ca daca asta mi-e soarta cel putin atat cat mai am de trait sa am grija ca prioritatile sa fie stabilite corect, incat sa nu ma framant degeaba pt lucruri care nu se merita. Nu stiam inca pe atunci celebra rugaciune: "Doamne, da-mi curajul de a schimba ce se poate schimba, seninatatea de a accepta cand ceva nu poate fi schimbat si intelepciunea de a cunoaste diferenta (de a sti exact in ce situatie ma aflu)".
Curaj cred ca am primit destul de la Doamne-Doamne, despre seninatate tocmai am vorbit mai sus, cu intelepciunea stau mai prost. Totusi, cand ai in fata f aproape (asa credeam eu atunci) parasirea acestei lumi care nu odata pare cumplit de nedreapta se schimba volens-nolens perspectiva, daca pana atunci nu ai facut-o incepi sa apreciezi la justa valoare micile bucurii si daruri ale vietii (nu a fost si nu este cazul meu, am avut mereu capacitatea de a ma bucura si pt lucruri marunte, o raza de soare, un zambet de la o persoana necunoscuta, etc) si nu te mai strofoci pt toate fleacurile si pt toate neimplinirile.
Si ceea ce e mai important stii ca nu trebuie sa judeci pe nimeni si mai ales stii ca trebuie sa ierti pe cei care iti gresesc (asa cum se spune si in rugaciunea "Tatal nostru") pentru ca nu se stie daca vei mai avea acesta oportunitate pe lumea asta.
Poate e cazul sa explic de ce am pus in titlu sweet sixteen. Pai e simplu: acea operatie a fost pt mine ca o renastere. Deci acum as fi o adolescenta de 16 ani, plina de vise, americanii spun ca aceasta varsta e tare dulce...
2 comentarii:
La multi ani ! :)
Multumesc!
Trimiteți un comentariu