Uneori imi spun ca e mult mai simplu fara diacritice, deh experienta de ani de zile de dezlegat cuvinte incrucisate, dar uneori le simt lipsa. In weekendul asta am dus-o pe Mamita sa-si viziteze casuta de care uneori i se face tare dor. Daca in primele luni de convietuire la bloc ne temeam sa o ducem acolo gandindu-ne ca nu va vrea sa revina la noi (chiar are nevoie de ajutorul nostru zi de zi) acum a ajuns si ea la convingerea ca nu se poate descurca singura incat n-a fost nici o problema revenirea in Bucuresti.
Am avut noroc ca s-a mai racorit, iar azi a fost si atat soare cat trebuia sa pot umbla prin gradina si prin vie fara teama de a ma parli (de fapt nu am voie deloc la soare). Luandu-mi camera foto in buzunar am reusit sa fac niste poze de insecte care mi se par acceptabile. E drept ca de data asta am folosit tot batranul Sony. Olympus are atatea hachite incat uneori ma cam enerveaza, (in special cand baga blitzul atunci cand eu nu vreau deloc sa-l folosesc, si trebuie mereu sa-l setez flash off) chiar daca zoomul, calitatea lui cea mai de pret, mi-a permis sa pozez muntii asa cum se vad de la Cosereni, din goana masinii.
Acum va invit sa vedeti gazele:
De la Cosereni se vad muntii numai in zilele senine, dupa ploaie, cand aerul e curat pe distante de sute de km. Sa nu va asteptati sa vedeti culmi semete, in pozele mele de-abia ii distingeti undeva in zare, ca o umbra mai intunecata, insa cu Sony n-am reusit niciodata sa ii pozez.
Pozele de pe noua pasarela inaugurata de dom' doctor, (de f mare folos pt noi, ne reduce simtitor timpul de deplasare pana la tara) alta data.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu