Ce verde era valea mea - Parfum de Tei

In cartierul meu sunt f multi tei. Inceapand de la sfarsitul lui mai, cand infloresc  cei salbatici, si inca vreo saptamana cel putin de acum incolo (acum au inflorit cei medicinali, Tilia Rotundifolia, care au un parfum mult mai puternic) parfumul lor ne invaluie, ne ameteste. Acum cativa ani, cand pomii cei mari aveau ramuri accesibile cand intindeam mana pana la ele ma mai distram culegand cateva flori, mai mult ca sa miroasa frumos in casa pana se uscau, decat pt a le folosi propietatile curative. Insa de catva timp cei de la Spatii Verzi au "toaletat" pomii si au lasat ramuri abia la vreo 2 m deasupra solului, incat am renuntat la sportul asta. 

Inainte de 89 ma durea sufletul in fiecare vara la vremea asta vazand reprentantii unei anumite natiuni conlocuitoare frangand si aruncand pe jos ramuri destul de groase pt a culege mai usor florile pe care apoi le vindeau in piata pe te miri ce. Noroc ca teii sunt rezistenti si nu si-au dat duhul asa de usor, mai degraba au fost taiati de cei ce si-au construit vile, insa ulterior acestia, sau poate primaria, au inceput sa planteze pui de tei care au crescut precum Fat-Frumos din poveste.

Teii salbatici au facut deja fructe.

Priviti ce falnici sunt acesti pomi.

Iti trebuie scara ca sa ajungi la florile acestui tei. Un scaunel nu e suficient.

 Petreanu stie de ce! 

Au înflorit teii. Lumea se bucură de parfum prin parcuri, pe străzi – şi-i jumuleşte fără milă. Atârnă din ei crengi răsucite, crăci frânte, ramuri smulse. Se vede carnea albă a arborilor jupuiţi de coajă.
Ţi se rupe sufletul.
Două doamne-n vârstă ţopăiau ieri sub un tei de pe stradă, încercând s-apuce o creangă mai joasă. Fiecare cu punga ei “de-un leu”, tolbe de vânătorese casnice ieşite după pradă.
Mai târziu, am văzut un bătrânel plecat de-acasă cu aceeaşi treabă, târând un scăunel ajutător după el. Când s-a-ntins după o creangă, i-a ieşt cămaşa din pantaloni, dezvelind o burtă albă, rămasă fără păr. Îşi întorceau trecătorii privirea de jenă.
Mă uitam la el cum se urcă şi coboară de pe taburetul ăla, om bătrân, pus pe acrobaţii fără plasă. I-o fi trecut prin cap că o fractură, la vârsta lui, e moartea?

Cineva a "distrus" un tei tanar din cartierul meu.

Teiul arata acum ca mai jos:

Si acum cateva poze facute pt sufletul meu:

Poate va intrebati de ce am pus articolului acesta titlul care trimite la o eventuala carte de memorii a subsemnatei. Pt ca parfumul de tei a jucat un rol interesant intr-una din sesiunile mele de examene. Eram in anul intai, in sesiunea de vara. In cea din iarna am avut numai doua examene, unul la Fizica la care am luat 9 si unul la Chimie Anorganica la care, dupa o besteleala cumplita "da bine don'soara, parintii dumitale muncesc sa te tina in facultate (dupa ce s-a lamurit ca nu am bursa, la bursieri refrenul era "statul te tine in facultate" si urma automat nota 4) si mata nu inveti" am protestat spunand ca ma invatat. Atunci doamna, (caci doamna era, una impunatoare cu accent englezesc, din pacate memoria nu ma ajuta deloc sa-mi amintesc numele) m-a sfatuit cum sa invat si mi-a dat pe loc carnetul (celorlalte le retinuse carnetul pana la sfarsitul examenului) cu un cinci cat toate zilele pe el, eu fiind convinsa ca gata, m-a picat. Pesemne a jucat un rol faptul ca neavand bursa nu aveam "origine sociala sanatoasa".

Am ascultat sfatul dumneaei si acela a ramas singurul 5 din toata viata mea de studenta, cea mai mica nota obtinuta ulterior fiind 7. ei bine, un sapte am luat la CA in vara, unul complet nemeritat, in cazul meu functionand perfect zicala PSFNSA (prost sa fi, noroc sa ai). Dupa cum se stie in sesiune inaintea fiecarui examen fiecare student care vrea sa se prezinte la acel examen recapituleaza (in caz ca a invatat ceva in timpul semestrului) materia si apoi o aprofundeaza. Eu in primavara am mers la filme, la dans, am citit nenumarate carti beletristice, am lasat invatatul pt sesiune.

Dar la Chimie Anorganica am mai invatat totusi cate ceva, pt ca am dat cam la jumatatea semestrului o lucrare scrisa la care am stiut bine subiectul. La ultimele cursuri toata lumea a chiulit pe rupte incat in biletele de la oral doamna a inclus obligatoriu un subiect din acele cursuri. Norocul nostru a fost ca am intrat la examen dupa alte grupe si asa am aflat cat erau de importante acele cursuri. Nu mai stiu cate cursuri erau de toate, cred ca vreo 28. Manuale nu existau, incat notitele luate la cursuri erau cruciale. Am avut grija in fiecare presesiune sa-mi completez notitele la cursurile la care lipseam (si lipseam la multe, cauza fiind de multe ori ca erau dimineata iar eu sunt de tipul "bufnita", nu "ciocarlie", pot sa rezist oricat de tarziu noaptea, de aceea am asteptat cu multa nerabdare pensia, ca sa nu mai trebuiasca sa ma scol de dimineata, cum am fost nevoita sa fac toata viata incepand din clasa I).

In primul an de facultate am stat la Caminul de langa Opera, eram cate 4 fete intr-o camera, si imi era cam greu sa ma concentrez cu atatea surse perturbatoare in jur, deci am hotarat, pt a invata cu spor, sa imi fac un locsor pe scara, la capatul coridului dinspre aleea cu tei falnici, plini de floare. Era un parfum asa de puternic, mai ales la etajul patru, unde eram noi cazate, ca dupa ce citeam doua cursuri adormeam bustean. Am avut 7 zile pt examen, am invatat fix 14 cursuri, avand grija ca printre ele sa fie cele de la sfarsit. Pe celelalte nu am reusit nici macar sa le citesc, daramite sa le invat.

Ei, si la examenul scris ni s-a dat sa vorbim despre azot. Am scris vreo cateva randuri, nici acum nu prea stiu ce, pt ca inafara de valentele pe care le prezinta in diversi compusi nu-mi mai aminteam nimic, nici o reactie. Am aflat ulterior, la oral, ca primisem, cu multa ingaduinta pesemne, nota 5.

Si a venit oralul . Eu m-am descurcat intotdeauna mai bine la oral decat la scris, pt ca daca uitam ceva imi aminteam pe loc pe cand la scris ce uitam uitat ramanea. Numai ca de data asta cam jumatate de materie era cam Terra Incognita pt mine. Am intrat totusi cu mult tupeu in sala si am oftat usurata, pe bilet erau trei intrebari: una care imi cazuse si la admitere, una identica pefect cu cea de la lucrarea din timpul anului si una din ultimele cursuri. Daca as fi avut norocul asta si la scris acum m-as fi laudat cel putin cu un noua, asa, pt ca m-am incurcat putin la o intrebare suplimentara doamna mi-a pus cu mult regret numai 7, tragand mult de mine sa scot un opt. Interesanta a fost remarca dumneaei de la sfarsit "vezi ca daca inveti poti sa iei si note bune?" Am reusit sa plec fara sa schitez macar un zambet.

In cladirea de mai sus am sustinut multe examene la specialitatile legate de chimie, examenele la fizica avand loc in cladirea din cadrul Universitatii, corpul D. La cutremurul din 77 aceasta cladire a luat foc si a sucombat. Ciudat e ca si liceul in care am invatat, Matei Basarab, a luat foc in 61. Iar in 68 am luat foc eu, dar am scapat fara sechele prea mari.