miercuri, 22 iunie 2011

Clam Chowder=Supa de scoici

Sotul meu iar a fost la pescuit, eu iar am ramas acasa. Deh, am mare alergie la tantari. S-a simtit f bine, a socializat, s-au intins mese, iar inainte de a pleca m-a sunat de pe mobil ca sa ma intrebe daca sa-mi aduca scoici, pt ca pestele prins era deja istorie, fiind consumat la masa comuna. I-am spus sa aduca vreo cateva pt ca data trecuta a cam exagerat cu numarul lor. Se pare ca la el cateva inseamna intotdeauna acelasi lucru, o galeata plina. Unele erau de forma mai alungita, mai mici, altele erau mari si mai rotunde. Le-am separat dupa forma, am consultat o carte de bucate (o carticica de buzunar, intitulata "Preparate din peste"), si am decis sa le facem, pt inceput, fierte. 

Am pregatit o solutie alacatuita din doua cani de vin mai acrut si doua cani de apa, am pus in ea o portie serioasa de praf de curry (am turnat cu toptanul, nu stiu exact cat) doua foi de dafin si doua cepe rosii taiate marunt, precum si cativa catei de usturoi tocati. Am pus intr-o cratica mai putin de jumatate din acest amestec am pus atatea scoici cat sa fie un singur strat, am pus capacul si am dat focul mare. In carte scria ca se fierb 15 minute, eu am inceput sa le scot cand s-au deschis, ca sa nu se intareasca daca se fierb prea tare.E bine de stiut ca scoicile, crevetii, ciupercile sau ficatul nu trebuie tinute prea mult pe foc pt ca se intaresc.

La fiecare serie am mai adaugat cate putin din lichidul descris mai sus, cand am terminat am constatat ca scoicile lasasera si ele ceva suc si a rezultat destul de mult lichid, l-am filtrat prin servet de hartie special pt bucatarie ca sa elimin nisipul care a rezistat la frecarea prealabila a scoicilor cu burete de sarma (ideea sotului meu, eu am folosit data trecuta periuta de unghii) si la clatirea lor cu multa apa, am decantat apoi lichidul de mai multe ori aruncand de fiecare data nisipul rezultat pana mi-am dat seama ca ramasese numai praful de curry si mi-am programat pt a doua zi sa prepar un clam chowder.

Vazusem pe net tot felul de retete dar nu le-am citit decat f superficial, de data asta le-am dat mai multa atentie si am vazut ca toate incepeau cu "se scot scoicile din cutie si se scurge zeama" apoi obligatoriu se folosea fie bacon, fie carne sarata de porc, ceapa tocata, cartofi si smantana. Am cumparat niste kaizer (am folosit cam 450g), cartofi, ceapa alba (de fapt galbena, cea alba e muuult mai scumpa), cativa morcovi (contributie proprie, in unele retete se zicea ceva de telina, mortala e reteta de clam chowder rapid: se ia o cutie de scoici, o cutie de supa de telina, o cutie de...nu mai conmtinui, cred ca ati inteles ideea), vreo cateva lamai mari si f zemoase, niste usturoi, unt aveam in casa, mi-am pus sortul si basmaua peste rochita de casa si am purces la gatit clam chowder.

Am pus unt intr-o oala, kaizerul taiat patrate subtiri, le-am calit apoi am adaugat ceapa. morcovii si usturoiul, toate taiate destul de marunt. Cand s-au innabusit am pus zeama de la scoici, cand a dat in clocot am pus cartofii (cam un kg) taiati cuburi si cand s-au fiert cartofii am pus scoicile mai mari tocate marunt, smantana si mult patrunjel. Cand s-a incalzit compozitia incat nu mai puteam sa tin degetul in ea (il muiam din cand in cand, apoi il spalam, nu l-am tinut acolo sa se fiarba, cum ati fi tentati sa credeti) cine are termometru poate sa tina pana pe la 60 grade C, ca sa nu se taie smantana. A fost f bun.

Scoicile ramase le-am acoperit cu multa zeama de lamaie. Apoi am consultat cartea de bucate "Sanda Marin". Retetele erau indentice cu cele din carticica (ce-mi place cand descopar plagiate, nu va pot povesti ce simt...). Am decis sa incerc o varianta de scoici prajite (a ramas in istoria familiei Mamitei raspunsul la "ce sa mai gatim azi?" dat in bataie de joc "scoici prajite") in aluat. 

La aproximativ 300g faina am adaugat 4 galbenusuri, apoi cele 4 albusuri batute spuma (pana aici am urmat reteta) si am apelat la inspiratie punand atata zeama de la scoici (retineti ca era zeama de lamaie plus ce lichid a mai ramas cand am pus scoicile la rece, scurse intr-o sita) cat sa rezulte o compozitie ca o smantana groasa precum si niste cimbru uscat bine frecat in palme ca sa i se intensifice aroma. Am incins niste ulei intr-o cratita si am pus pe rand la prajit scoicile pana s-au facut aurii. Pt ca mi-a mai ramas atat lichid cat si compozitie am adaugat lichidul si pesmet cat sa rezulte un fel de aluat care sa se poata modela cu mana in mici gogosele. 

Nu erau rele scoicile calde, dar pt ca la un moment dat ne-am temut ca o sa ne cada greu la stomac am apelat la ceea ce se cheama fusion cuisine si am amestecat niste sos de soia si wasabi pt a inmuia in el scoicile. A fost o idee buna, pt ca nu am pus sare nici la aluat, nici la scioci, si erau cam fade. Desi sotul meu ma intreba la fiecare scoica deschisa "ai gasit perla? raspunsul a fost de fiecare data negativ. Deh, perlele de apa dulce nu cresc in toate scoicile.

Niciun comentariu: