Pacient in Romania VII

So, am iesit eu din spital, am mai stat prin concedii medicale (grea boala anemia asta, intrasem in spital cu hemoglobina 5 si am iesit cu 10) pana mis-au terminat toate zilele (de CM) permise, am facut si niste fizioterapie din motive de aderente cu care ocazie am aflat de la doctorita in prag de pensie ca: 1. isi face cabinet particular unde ma invita in caz de nevoie, 2. o amarata de pacienta de-a ei, suferinda de cancer, a mers la Comisia de Expertiza de la Constructii (de care tineam si noi, intreprinderea noastra) si, pt ca nu avea in posesie suma ceruta de onor comisia drept spaga i-a fost refuzata prelungirea concediului medical.

De aceasta a doua informatie am avut nevoie neasteptat de repede, cum va rezulta din cele ce voi povesti mai departe. Acum voi spune doar ca dupa ce m-am operat si de cancer la san am avut oarece noroc pt ca Comisia (scuzati cacofonia) incriminata mai sus era in concediu si am fost repartizati noi, cei de la Constructii, la Policlinica Vitan, care pe atunci era inca civila. Am avut grija sa pun cate ceva in plicuri, preventiv, nu prea mult, pt ca gestul conteaza (am fost invinuita pe un blog, in niste comentarii sterse ulterior de cel ce le-a postat, ca de-aia e societatea romaneasca de rahat pt ca niste pacienti de rahat ca mine dau spaga) dar numai oncologului, pt ca la Comisie se facuse ceva scandal si se lasase cu anchete tocmai din motive de spaga (aici nu sunt sigura ca amintirile mele sunt f exacte) dar d-na de la Comisie chiar era f cumsecade si, spre deosebire de "colega" de la Constructii a fost impresionata de soarta mea si mi-a aprobat chiar mai mult concediu medical suplimentar decat cerusem.

M-am intors la lucru si imi amintesc ca ii spuneam unui coleg ca nu m-am asteptat ca aceasta operatie sa ma afecteze atat de mult, ulterior am inteles de fapt ca nu operatia era de vina ca ma refaceam mai greu. Interesant e ca si sora mea a suferit o operatie asemanatoare cam in acelasi timp dar ea s-a refacut mult mai repede (e mai tanara cu 5 ani, si nu are nici copii, deci din acest pdv stress mai mic).

A venit toamna si in curtea noastra a fost rasturnata o mare cantitate de porumb care urma sa fie transportata in porumbar. Noi, fetele, umpleam cosurile, barbatii si sora le carau. La un moment dat nu stiu ce miscare brusca a facut cumnatul meu ca m-a lovit f tare la san. Cred ca el nici nu si-a dat seama ce s-a intamplat, eu insa m-am plans mamei mele ca ma doare rau si mi-e teama sa nu fac mastita precum fetita internata la Spitalul Sahia, despre care am vorbit anterior. Peste vreo doua saptamani m-am dus la Policlinica Sahia, la ginecologie, sa mi se dea un tratament pt vanataia care nu mai trecea si care ma durea din ce in ce mai tare.

Tratamentul a fost eficace, hematomul care se formase a disparut, dar dr Nitulescu m-a trimis la Institutul Oncologic (spunandu-mi ca acolo sunt conditii ca in Occident, avea dreptate doar in parte) pt mamografie, pt ca dedesubt era o formatiune suspecta. O colega care s-a operat de mai multe ori pt ca ii apareau mereu noduli "precancerosi", spunea ea, la san, mi-a recomandat sa merg miercuri la dr Sapte frati, dar m-a avertizat ca e f multa lume la cabinetul lui. Incepusem sa ma cam satur de stat ore in sir la usa cate unui cabinet, sa vad cum intra mereu persoane peste rand iar eu ajung in final in fata unui(ei) dr obosit si tracasat de cati bolnavi a vazut pana atunci. Asa ca m-am dus joi, la alt doctor, care avea mai putine paciente.

Am facut mamografia, am asteptat sa o vada dr specialista in radiografie care le-a aratat unor studenti in fata mea firisoarele, am inteles imediat despre ce e vorba, mai ales ca pe biletelul ce a insotit mamografia scria sanul stang nimic oncologic. I-am spus sotului meu ca sanul drept are ceva oncologic, el a zis sa mai asteptam, poate nu e asa grav, l-am facut sa-mi promita ca daca e cancer o sa-mi cumpere un carton de prajituri cu frisca si ne-am intors la cabinetul de ginecologie. Doctorul mi-a recomandat sa fac punctie si m-a programat pt martea urmatoare.

Auzisem o multime de povesti despre cat de daunatoare sunt punctiile, cum cancerul se dezvolta exploziv dupa ele (e un sambure de adevar in asta, pt ca se strapung vase de sange in care ar putea sa patrunda celule maligne care sa se raspandeasca in fluxul sangvin si sa se insamanteze in alta parte) Asa ca m-am prezentat la dr Nitulescu care mi-a spus "Faci punctia si pe urma vii la mine cu rezultatul".

M-am dus la Brtish Council, unde aveam legitimatie (am renuntat la un moment dat sa o mai reinoiesc pt ca taxa era prea mare pt veniturile noastre) si m-am documentat cum e cu punctia. Am citit ca daca e chist punctia e tratamentul de electie. Am sperat, in ciuda celor auzite la radiografie, ca scap doar cu un chist. N-a fost sa fie, doctorita care a infipt acul cel gros (m-a cam durut) mi-a spus cu parere de rau in glas ca e vorba de o formatie consistenta, dura. I-am strecurat un plic ca rasplata pt promisiunea de a-mi inmana rezultatul analizei (nu se face asa ceva, nu se da rezultatul in mana pacinetului, unele bolnave nici nu sunt incunostiintate care e diagnosticul, depinde de caz).

Sotul meu, care m-a dus cu masina (nu stiu daca o sa-i pot multumi deajuns ca a avut rabdarea si puterea de a ma scuti de lungile calatorii cu mijloacele de transport din Militari pana in Fundeni, mai ales ca iarna 95/96 a fost o iarna grea, in timpul viscolului din 31 martie a cazut avionul de la Balotesti) a plecat la serviciu, eu am ramas de planton pe holuri, asteptand rezultatul analizei. Dupa orele 13 am mers la cabinetul dr Condrea (sper ca acesta e numele corect) despre care am ramas de atunci cu impresia ca a fost sfatuita de ingerul meu pazitor ce sa-mi spuna, desi mai degraba a spus exact ce credea si simtea.

Analiza spunea ca s-au gasit celule maligne. Cred ca discursul dansei a sunat cam asa: "Din fericire cancerul la san se poate vindeca. O sa faceti chimioterapie, radioterapie si operatie. Ati putea merge la naturisti sau bioterapeuti. Nu va sfatuiesc. Am vazut nenumarate cazuri care au ajuns tot la noi, dar intr-o stare mult mai grava" Cumnata care s-a prapadit azi a aflat destul de tarziu, facand o tomografie, ca are cancer cu metastaze. In loc sa mearga imediat la Institutul Oncologic pt tratament (mie mi-a spus ca i-a fost f frica) s-a tratat singura cu comprese cu foi de varza si bitter suedez. O prietena veche ma sfatuia si pe mine sa nu fac alt tratament decat cu foi de varza, dar n-am ascultat-o, si bine am facut.

Cumnata a ajuns pana la urma la Institutul Oncologic, la insistentele fiului ei mai mare. A facut chimioterapie (cu cazutul parului si toate celelalte efecte secundare), apoi s-a operat si o vreme s-a simtit f bine. A fost f optimista, (ba chiar a participat la nunta acestui fiu).pana la un moment dat, cand s-a simtit mai rau si a mers la celebrul Fulga ("un sarlatan, a zis ieri varul meu, i-a luat banii si a infometat-o cu supa de legume pana a slabit --era supraponderala--de era sa cada pe jos si a renuntat") spunandu-mi ca acesta i-a explicat ca trebuie sa renunte la carne, pt ca ii hraneste celulele maligne, care trebuie infometate cu o dieta speciala.

Din nefericire facuse metastaza din nou, a facut "apa la plamani" si s-a simtit ceva mai bine dupa punctie, dar deja de la Craciun folosea morfina pt calmarea durerilor. Am inteles ca avea si o rana urata. Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca.

Eu am plecat cu rezultatul anlizei in buzunar la cabinetul dr Nitulescu. Acolo era o multime de paciente la usa, mie mi-a venit randul pe seara. Am varsat vreo doua din lacrimile pe care mi le tot inghitisem pana atunci (poate e semn de timiditate, rareori plang in public, cand eram copil ma ascundeam in cate un colt si plangeam acolo singura, familia credea ca sunt cam insensibila) si am ascultat cu luare aminte sfatul de a ma duce a doua zi la Policlinica cu plata Batistei, unde consulta si dr Saptefrati. Ar fi trebuit sa pun comprese reci ca sa reduc inflamtia cauzata de punctie, dar nu am avut conditii.

De la servici ma invoisem pt punctie, nu mai aveam dreptul la CM, a doua zi dimineata, dupa ce m-am programat pt dr Saptefrati (dupa orele 13) m-am dus la serviciu. Mi-am facut alt bilet de voie si m-am dus la Batistei. Dr Saptefrati s-a uitat la recomandarea dr Nitulescu, s-a uitat la rezultate, m-a examinat la san (care intre timp se cam intarise pt ca era inca iritat de la punctie) m-a privit cu severitate, si mi-a spus "Stii ce ai" "Stiu" i-am raspuns cu o voce pierita. Diagnosticul: tumora de gradul trei (din patru) cu metastaze la subrat.

M-a trimis la institut, la dr Anghelescu, care era extrem de obosita si parea cam distrata (neatenta) din cauza asta. Am facut analizele recomandate (cred) si m-am dus la cabinetul ambulatoriu pt chimioterapie. Sotul meu a stat cu mine la coada ce parea nesfarsita. Asistenta, care etala cu mandrie multele bijuterii despre care spunea ca le-a achizitionat in timpul lui Ceausescu a zis intai ca nu are medicamente., pt ca nu sunt trecuta pe lista ei, dar ca nu ma trimite acasa dupa ce am stat atat la coada (si aici plicul si-a dovedit utilitatea, si cand ma gandesc cu cata jena si cu cate precautii strecuram plicurile inainte) pt ca va gasi ea undeva niste rezerve. Toata povestea asta m-a stresat f tare, in toate zilele in care am facut chimioterapie la acel cabinet nu eram deloc convinsa ca primesc exact tratamentul care trebuie.
Bineinteles ca m-am documentat pe larg si ce e chimioterapia si "cu ce se mananca" ea.

Am gasit multa intelegere la serviciu (eu as fi vrut sa ma pensionez dupa operatia de fibrom, aveam dreptul la grupa II-a de munca, dar directorul a refuzat sa-mi dea adeverinta pt ca are nevoie de mine, de priceperea si experienta mea) si am fost invoita de fiecare data cand am mers la chimioterapie iar dupa tratament ma intorceam la laborator, pt ca am mai spus ca numai aveam dreptul la CM. Toate astea se petreceau in decembrie 94.

In ianuarie 95, dupa anul nou, am mers la cabinetul dr A, ca sa aflam cu stupoare ca sarmana de ea decedase inainte de Craciun, dupa un puseu de hipertensiune. Nici vorba de obezitate in cazul dumneaei ,era normoponderala, ca si mama unei colege de a fiicei mele, probabil ca in cazul lor stressul a fost fatal. Dupa ce dr Dutulescu s-a certat cu o colega ne-a preluat dansul. E un caz rar de doctor care nu accepta plicuri, a acceptat dupa multe insistente, a doua oara cand am fost internata pt tratament, un Petite Larousse. Dupa operatie, cand se pregatea sa plece in concediu, m-a invitat intr-o camaruta in care avea o multime de pachete de cafea si alte asemenea, a indesat cateva intr-o sacosa si am coborat la cabinet unde a decis, dupa ce a vazut rezultatul analizei anatomopatologice si s-a consultat cu SF,, ca nu mai e nevoie de chimioterapie. A fost una din cele mai fericite zile din viata mea, am urcat cele 3 etaje pana la salonul unde eram internata dansand.

Dar iar am anticipat putin. Inainte de a incepe chimioterapia am facut radiografie la plamani, EKG, ecografie la abdomen, analize de sange. Dr A pusese pe lista de chimio infama farmarubicina, un gen de antibiotic ce are ca efect secundar caderea parului. Mie nu mi-a cazut chiar tot, mamei mele nu i-am spus ce diagnostic am, cand a observat ca am cam putin par am ras (a reactionat f prost cand sora mea s-a taiat la genunchi cazand pe sina de tramvai, a crezut ca i s-a taiat piciorul si de atunci am hotarat sa o menajam si sa nu-i mai spunem toate necazurile noatre, oricum nu prea stia sa fie de partea noastra cand aveam suparari) si mi-a spus mai tarziu ca a crezut ca am vreo boala de piele.

Dr Dutulescu nu numai ca m-a scutit de farmarubicina (ulterior, fiind el plecat la un congres, mergea destul de des la congrese, rezidenta a vrut sa fac si FR, dar am refuzat invocand autoritatea dr D) dar m-a si internat de fiecare data, incat am fost mai linistita ca primesc tratamentul care trebuie.

Colegele de serviciu erau dornice sa afle fiecare amanunt din ce mi se intampla, le-am raspuns la toate intrebarile, (ei, la cele mai indiscrete mai voalat) si le-am lasat sa-mi examineze sanul, care la exterior nu prezenta nici un semn ca e ceva in neregula (pt perversi: era o experienta prin care nu doream nimanui sa treaca, ma gandeam ca daca, Doamne fereste i se intampla vreuneia ceva asemanator, sa nu se culce pe urechea ca nu se vede nimic in afara)

Despre radioterapie si restul in episodul urmator.