Pacient in Romania V

In timpul facultatii am fost atat de ocupata cu activitatile scolare si extrascolare incat nu am avut timp sa ma mai gandesc si la reumatismul care ma chinuia. Am mai scris ca am avut norocul sa fiu studenta intr-o perioada de dezghet cultural si ideologic, pe ecrane rulau (cu salile pline, uneori era o problema sa gasim bilete, cam in acea epoca s-a lansat "Dacii" la care cozile erau incredibil de lungi si de stufoase) filme din est si din vest de f buna calitatre, la radio se transmiteau lectii de limbi straine, pe langa celebra de acum"Sa invatam limba rusa cantand" si "Vorbeste Moscova" se transmiteau lectii de engleza, franceza, germana, "Programul de Radio" devenise un best seller, s-au publicat carti de "Invatati limba (engleza, franceza, germana, italiana, spaniola) fara profesor", la Universitatea Culturala care avea sediul la Sala Dalles se tineau prelegeri si lectii de mare tinuta, se canta si se dansa rock si shake, Beatlemania atinsese si Romania, la Casa de Cultura a Studentilor se tineau lectii de jazz cu Lenti Chiriac,daca nu ma insel, unii il stiu doar de la Europa Libera (Dan Spataru canta la "CCS Grigore Preoteasa"), la Opera, Opereta (teatrul de Opereta inca nu se daramase) si la teatre erau spectacole care de care mai interesante, se publicau carti care fusesera interzise in epoca stalinista, Blaga, Goga, V Voiculescu (ale carui "Sonete inchipuite de Shackespeare in traducere imaginara" mi se par cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura romana) se vindeau ca painea calda, si acum regret ca n-am reusit sa cumpar editia bilingva "Fleur du Mal" a lui Beaudelaire, etc, etc. "Inghetul" a reinceput dupa celebrele "Teze din Iulie" 1971, inspirate lui Ceausescu de "Revolutia Culturala" a lui Mao, nu mai vorbesc de infamul cult al personalitatii, de care sovieticii deabia scapasera prin destalinizarea hrusciovista.

Am ajuns totusi la cabinetul medical al Universitatii de doua ori: odata pt ca auzeam toate suntele tremurate, doctorul si-a dat imediat seama ca era vorba de surmenaj (ce e de mirare, cu atatea tentatii extrascolare pe langa programul extrem de incarcat de la chimie?) si de hipovitaminoza B1. Cu cateva pastile de vitamine m-am refacut .

A doua oara a fost mai complicat, imi cazuse o picatura de brom pe deget si am ajuns de urgenta la cabinet, unde era doar o asistenta. Biata de ea a facut tot ce ii statea in putinta, a dat telefoane, s-a uitat in carti, dar mai mult decat ca primul ajutor in caz de intoxicatie cu brom e sa iesi la aer liber n-a aflat. Problema era ca eu nu eram intoxicata, doar arsa (aviz celor dispusi sa chicoteasca: bromul lichid e f toxic, mai ales datorita vaporilor emanati, spre deosebire de bromura mult folosita in cazarmi, in scopul cunoscut). Noroc ca eram tanara si arsura s-a vindecat fara urmari. Despre celelalte intamplari cu arsuri am sa vorbesc altadata.

Am ajuns si la Spitalul Studentesc, cand am fost lovita de o motocicleta taman cand ma hotarasem sa particip si eu la un invatamant politic, am vorbit pe larg despre asta in "Ce verde era valea mea Politicale". Si atunci tineretea si-a spus cuvantul incat in afara de un ochi vanat (eram mereu intrebata de ce m-a batut prietenul), un dinte usor ciobit, o vanataie la sold (am scapat ca prin urechile acului de o rana serioasa la ochi, o hemoragie interna sau o lovitura fatala la tampla, se vede treaba ca mai era nevoie de mine pe lumea asta) si cativa ani buni in care mi-era frica sa trec strada (o vreme ma trecea sora mea "printre cele doua masini -- in loc de una-- pe care le vedea" faceam eu haz de necaz de sechelele ei postoperatorii la ochi) pt ca mi se parea ca fiecare vehicol are ca unic scop al existentei sa se ciocneasca cu mine. Parintii mei nu au stiut nimic de accident multa vreme (de fapt cred ca lui tatitzu nu i-am spus niciodata) m-au crezut ca m-am impiedecat si am cazut, incercam sa-i scutesc de griji inutile.

Ulterior am mai avut accidente cu masina, intelegand f bine de ce locul din dreapta soferului e "locul mortului" (ca sa evite accidentul sotul meu vira bineinteles spre stanga, expunand partea din dreapta socului frontal) dar din fericire nici macar masina n-a fost avariata f grav.

Cum am mai spus atunci sora mea s-a operat la ochi la Coltea si, mai ales pt ca era f aproape de Universitate, petreceam mult timp cu ea, uneori lipsind de la ore. Asta pana cand a aflat mamitza si mi-a interzis sa mai chiulesc din aceasta pricina. Multa vreme mi-a fost greu s-o iert ca n-a inteles ca atunci prioritar era sprijinul acordat surorii mele, si nu prezenta la cursuri (pe care oricum aveam posibilitatea sa le recuperez de la colege), dar timpul vindeca si iarta tot.