Ce verde era valea mea Lacul Morii

Ultimua postare a lui Inah mi-a trezit din nou amintiri. Nu stiu daca ea era nascuta prin 75, cand micuta si murdara dar involburata apa a Dambovitei, care incetase de mult sa mai fie dulce, ameninta sa-mi intre in pantofi cand am traversat vechiul pod al Ciurelului ca sa ajung spre casa. Nu mai spun ca ma intrebasem toata ziua la serviciu daca nu voi ramane sinstrata pe malul celalalt, pt ca vazusem cat de greu am traversat podul dimineata.

Si pe vremea aceea televiziunea nu era asa prompta in a-si trimite reporterii la fata locului pt ca ideea autoritatilor, expusa pe intelesul meu de un coleg de serviciu membru de partid multi ani mai tarziu, cu alta ocazie, era sa nu se spuna adevarul ca nu cumva lumea sa se panicheze si sa se produca dezordini.

Atunci familia de la conducere a luat hotararea sa se inunde controlat cartierele 16 Februarie si Giulesti Sarbi pt ca apa ameninta sa inunde capitala in zona podului Lemaitre (Timpuri Noi, dupa numele uzinei) unde era cea mai joasa cota a raului. Ulterior s-a taiat toata vegetatia de pe maluri, cica asta facuse sa se umfle Dambovita, si s-a decis construirea Lacului Morii (ii zicea altfel pe atunci, am uitat cum) si regularizarea albiei raului.

Constructorii care au lucrat la proiect spuneau ca existau unele vulnerabilitati (OK, asta zic eu acum, dupa raportul acela de pomina, ei se exprimau altfel) in proiecte. Una din ele era ca ideea de a se construi casete de canalizare in care apa sa fie tinuta sub presiune (idee care se pare ca a fost aplicata ulterior in toate orasele mai rasarite ale tarii) e cat se poate de gresita pt la prima ploaie mai intensa apa va tasni din canale si va inunda totul in jur. Cred ca toata lumea a vazut la TV cum anume se intampla asta.

Mai ziceau constructorii (ingineri, nu orice Gica Contra care isi da cu parerea) ca modul in care s-a construit incinta Lacului Morii e cat se poate de defectuos. Malurile au fost facute din noroi care se autoconsolida, peste care s-au aplicat dale. Rezultatul a fost ca ani de zile apa lacului a trebuit sa fie pompata continuu din unele incinte incare s-a infiltrat si a creat adevarate lacuri in locul infloritoarelor gradini de zarzavat. Noroc cu secetele prelungite ce au urmat care au rezolvat oarecum problema.

Dar lucrul cel mai alarmant pe care il spuneau acei specialisti era ca Lacul Morii e o adevarata bomba lichida aflata deasupra Bucurestiului, si Doamne fereste de un cutremur mai acatarii care sa rupa barajul de la Ciurel, ca milioanele de metri cubi de apa inmagazinati acolo o sa mature de pe fata pamantului o parte importanta a Capitalei. Pare un scenariu apocaliptic, dar nu lipsit de argumente stiintifice, stiut fiind ca o parte din malul de incinta la lacului e constituit in mod natural din dealul care il margineste. Deci apa Lacului Morii este stocata intr-o incinta aflata la inaltime (cota mai ridicata) decat mare parte din restul orasului.

Deci, Inah draga, au fumat mai multi specialisti din acelasi joint cu primarele.