Daca eu am recunoscut-o usor desi era cam galbena, ei i-a fost greu sa-si recunoasca prietena in persoana cu fatza de culoare maro (am fost arsa si pe fata, dar fiind tanara m-am refacut repede, la gat si la picior mi-au ramas un timp urme dar cel mai rau am fost arsa la mana stanga, cu care am luat balonul de sticla de la evaporat chiar in momentul cand s-au aprins vaporii, si acum mai am niste depigmentari acolo). Am asteptat cam cu emotie sa ma ingalbenesc si eu, din fericire nu a fost cazul.
Cativa ani mai tarziu s-a imbolnavit fiica mea mai mare, pt ca avea sub trei ani m-am internat si eu cu ea in spital. Mai erau cateva mame internate cu pruncii, toate, inafara mea, au contractat boala care e forma contagioasa, hepatita A. ,
Mama soacra sustine ca forma de hepatita avuta de sotul meu a fost tip B, de la o injectie, cica se transmite sexual, am scapat si de asta. In schimb am citit in Stiinta si Tehnica ca barbatii care au avut hepatita de tip B nu pot procrea baieti, studiul nu a putut preciza daca mor spermatozoizii care ar produce baieti sau fetusii nu sunt viabili. Nu stiu cum o fi la altii dar noi am avut numai fete.
La 10 ani dupa ce s-a imbolnavit fiica cea mare am aflat, dupa o saptamana de emotii cand ni s-a spus ca fata e racita (si la prima tot asa s-a manifestat in primele zile, ca o raceala) si nu se mai facea bine incat intrasem la idei ca pierdem copilul, se spunea ca exista o forma letala de gripa care se localizeaza la stomac, uitandu-ma la ochii ei si vazand ca s-au ingalbenit, ca are si ea hepatita de tip A. Am vizitat-o zinic la Colentina, primind (fara sa-i dau doctorului vreo spaga, doar asistentei) bilet de voie sa intru in salon. Si atunci ficatul meu s-a dovedit rezistent.
Faptul ca mi-am alaptat fetele pana la noua luni s-a dovedit benefic, toate bolile copilariei pe care le-au facut s-au manifestat cu forme usoare. Bineinteles ca in perioada cand au trebuit sa tina regim toata casa a tinut regim. Mi-a fost mai greu sa inteleg exact ce e permis si ce nu (de la spital am primit indicatii destul de sumare) din compilatia dezlanata, cu date uneori contradictorii, intitulata Tratat Dietetic si semnata Iulian Mincu (medicul personal al lui Ceausescu, ca tot se dezbate cu ardoare tema mortii sale si a mostenirii pe care a lasat-o familiei)
Bun, si acum o sa copiez un articol scris intr-un limbaj mai doct de dr Violeta Cristea, articol a carui lectura mi-a trezit amintirile de mai sus:
Despre hepatitele virale
Hepatitele virale sunt îmbolnăviri cauzate de virusuri, cu manifestări clinice multiple şi cu răspândire universală. De asemenea, sunt cele mai comune tipuri de infecţii virale, ocupând, în prezent, primele locuri între bolile transmisibile.
Până acum sunt cunoscute şapte tipuri de hepatite virale, unele cauzate de virusuri al căror tropism hepatic este dovedit (virusurile A, B, C, D, E), altele cauzate de virusuri mai recent descoperite (virusul G şi TT).
Hepatita virală A apare ca urmare a unei infecţii produse de un picornavirus. Boala se transmite pe cale enterală şi afectează mai ales copiii, care fac forme predominant inaparente (fără simptome).
Hepatita virală B este cauzată de un virus ADN care se transmite parenteral, sexual sau de la mamă la făt. Boala are o răspândire universală pe mapamond, manifestându-se de la forme uşoare până la forme grave, fulminante. Persoanele care nu reuşesc, într-o perioadă de 6 luni de la infecţie, să elimine complet virusul din organism, trec în starea de purtători de virus, contribuind la întreţinerea endemiei. Se estimează că numărul acestor purtători a depăşit 360 de milioane la nivel mondial.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a decis să controleze infecţia la nivel mondial, prin vaccinarea nou-născuţilor (care este cuprinsă şi în calendarul de vaccinări al ţării noastre), concomitent cu imunizarea unor grupuri populaţionale cu risc crescut (persoanele din domeniul sanitar, armată etc).
Hepatita virală C, produsă de un virus din Familia Flaviviridae, are ca particularitate marea variabilitate genetică, din cauza căreia nu s-a putut crea, încă, un vaccin împotriva acestei maladii. Hepatita virală C are o incidenţă relativ mică, dar infecţia evoluează, în majoritatea cazurilor persistent, având tendinţă mare către cronicizare şi malignizare. Virusul C contribuie, în mare parte, şi la apariţia hepatitei posttransfuzionale.
Hepatita virală D este cauzată de un virus defectiv, care nu se poate multiplica sau iniţia infecţia decât în prezenţa infecţiei cu virus B. Astfel, se dosebesc două situaţii: „coinfecţia“, reprezentată de infecţia simultană, cu ambele virusuri, şi „suprainfecţia“, care apare la persoanele cu infecţie cronică B sau la purtătorii sănătoşi de virus hepatitic B (VHB). În timp ce coinfecţia are o evoluţie, de obicei, autolimitantă, suprainfecţia progresează în procente mari către hepatita cronică şi ciroză, uneori chiar hepatită fulminantă.
Hepatita virală E este provocată de un virus inclus în Familia Caliciviridae. Din punct de vedere epidemiologic, hepatita virală E este asemănătoare cu hepatita A, având aceeaşi cale de transmitere enterală.
Hepatita virală G este produsă de un virus descoperit recent (1995), boala evoluând acut şi persistent. Afectează, cu precădere, anumite grupuri populaţionale cu risc: hemodializaţi, politransfuzaţi, toxicomani.
Hepatita cu virusul TT este şi ea relativ recentă, virusul fiind izolat în Japonia în 1997. Se transmite prin intermediul sângelui, fiind izolat de la pacienţi cu hepatite cronice fulminante. Cercetările vor demonstra apartenenţa sau nu a acestui virus la categoria virusurilor hepatotrope, deoarece este o slabă corelaţie între prezenţa acestui virus, modificările hepatice şi nivelul transaminazelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu