ANCI DAN

ci
Pantocrator

St.Paraskevi

Sf. Arh. Mihail & Gavriil

Sf.Nicolae

The Virgine With Child

Deep Feeling

Memories

Naivity

Nostalgia

Peace

Unii oameni au tot ce vor, sanatate, bani, putere si tot nu sunt multumiti. Dar pe cea al carei nume de net este Anci Dan soarta nu a rasfatat-o in nici un fel. Cand era mica, in tara noastra o epidemie de poliomielita a lovit necrutator multi copii. Printre cei mai oropsiti a fost si Anci Dan. Dar ea nu s-a lasat doborata. Desi se deplasa numai in scaun cu rotile si nu-i functiona decat mana dreapta de la cot in jos a gasit in ea puterea, cu ajutorul bunului Dumnezeu, nu numai sa creeze icoane, desene sau poezii, ci si sa lase, prin disparitia ei, un mare gol in sufletele celor pe care ea ii alina cu umorul, bunatatea si duiosia ei. Mi-ar placea sa stiu ca cei care au vreun motiv sa fie necajiti pe viata vor lua exemplu de la aceasta fiinta care pare eterica atunci cand ii citesti poeziile si vor infrunta totul cu o inima plina de curaj.

Si daca vreti sa vedeti mai multe din icoanele, poeziile sau desenele ei, puteti merge la linkurile pe care le-am colorat in mov. Iar daca vreti sa ascultati si o splendida melodiecantat de Enia, puteti merge pe Slideshare sa descarcati ppsul pe care l-am facut folosind desenele, icoanele si o parte din poeziile publicate de ea pe internet.

EU ÎŢI SUNT VORBA

Eu îţi sunt vorba:
spune-mă
şi-ai să mă recunoşti;
tu îmi-eşti aer
te respir ca să trăiesc
Înaltul ne-a facut
spre-odihnă
unul altuia
dac-o să taci
n-am sa respir
şi ne vom pierde amândoi
văzduhul se va pustii
de gândurile-mi hăbăuce
părerea ta de rău
în veci în iarba-albastră
n-o se se mai culce
eu îţi sunt vorba
spune-mă
şi lasă-i să se mire;
eu te voi rspira
şi ne vom răspândi-n iubire
ca vara soarele-ntr-o fructă
coaptă-dulce.

E-O TAINĂ

În adierea înserării gândului năuc
aripa sufletului îşi ia zborul
spre-acea Iubire ca o boare;
e-o taină care dacă-o afli
nu mai vrei sa vrei nimic
decât să te înalţi
spre tot mai Sus
să te prefaci în Floare
pe care fluturele obosit
când nu mai poate
să coboare

CİNEVA

Cineva e bolnav
de neamul lui
şi suferă ca un jocheu
că nu e cal
cineva e bolnav
de iubire fără măsură
sau nebun de crochiu
pe hârtie de China.
Totul se risipeste
ca nisipul sub val
ca vorba Sfântului în pustiu.
Cineva e bolnav de moarte
pentru tot timpul
acela poate că-s eu
şi-ncă nu ştiu
să-mi recunosc
în pieţile lumii vina.

SĂ-Mİ FACİ UN SEMN

E întunericul de-afara frig?
Ce haină să-mi pun peste suflet
să nu-ngheţe
când o să ies în lume
să te caut, să te strig
printre străine şi mascate feţe?
E întunericul de-afară frig
şi ploaia a-nceput să doară
de unde eşti să-mi faci un semn
să nu mă pierd de mine
ca mereu, odinioară;
să-mi amintesc
cine sunt eu, cine eşti tu
când întunericul de-afară-i frig
şi verdele din iarbă a-nceput să moară.

CA SĂ ŞTİU DİNAİNTE

Cât l-ai plătit pe luntraş
fiindcă te-a traversat?
Ţi-a fost de-ajuns
bănuţul acela
de deget cu aţă legat?
Nu ţi-am promis nimic
dar, gata, s-a terminat
nu mai cânt
îmi simt tot trupul
aşa cum a fost făcut
din pământ şi scuipat.
În noaptea aceea obosisem
mă rugasem la toţi sfinţii
nu mai puteam vedea cerul
dacă-i senin sau înorat
adormind pentru-n moment
te-am trădat
dar tu care le vezi
şi pe toate le ştii
desigur c-ai înţeles
şi m-ai iertat
fiindu-ţi milă
ştiai drumul lung
pe care nu-l cunoşteam
dar acum îl străbat
aşa că spune-mi
să ştiu mai dinainte
cât l-ai plătit pe luntraş
fiindcă te-a traversat?