Viata la tara de Tanase Scatiu.

Nu sariti repede sa ma puneti la punct. Stiu f bine ca e vorba de doua romane scrise de Duiliu Zamfirescu. Nu-mi mai amintesc eu mare lucru din trama romanelor, dar titlul de mai sus e gluma favorita a sotului meu cand gust din "dulceata traiului patriarhal".

Iar traiul asta isi arata toate talentele mai ales pe vreme ploioasa. In copilaria mea era o adevarata aventura sa trecem drumul pana la fantana (la noi se zice putz) si inapoi, ni se cfundau picioarele in noroi pana la glezne.

Acum drumul e pietruit si asfaltat, iar vecinele se duc si iau apa de la pompa. Insa tot am luat contact cu pamantul cel gras, untos si lipicos al Baraganului, dandu-i prilej sotului meu sa rosteasca meorabilele cuvinte din titlu atunci cand am decis ca nu mai e cazul sa lasam ceapa in pamant pt ca de la atata umezeala risca sa se "cloceasca".

Si cand ma gandesc ca erau unii comentatori pe blogul lui Dan Selaru care ma sfatuiau f serios sa ma mut la tara. Unul imi dadea ca exemplu pozitiv socrul care s-a mutat de curand la tara si e f fericit. N-am avut inima sa-i stric bucuria omului spunandu-i ca matusa mea, care a luat acesta decizie acum cativa ani, regreta pasul facut in fiecare zi.

Noroc cu CC (nu, nu al PCR) ca declarat neconstitutional articolul pe care il criticam eu. Dar marinelul nu se lasa. E decis sa pedepseasca toti pensionarii si sa le reduca veniturile cu orice mijloace, fie si prin impozite. Dau oare dovada de un orgoliu nemasurat daca imi inchipui ca scorpionul vrea sa pedepseasca astefel un anume berbec care il impunge de cate ori are prilejul cu cornitele (ca nu indraznesc sa cred ca am ditamai coarnele, sotul meu stie!) din dotare?