Daca se intreaba unii de ce prefer sa stau acasa si sa scriu pe blog in loc sa-mi sparg inutil plamanii in fata resedintei prezidentiale o sa le reamintesc ca in timpul campaniei electorale pt prezidentiale am atras atentia asupra pericolului de derapaj spre autoritarism (si ce altceva este anuntarea masurilor economice de catre Presedinte si nu de catre Primul Ministru?) iar dupa alegeri, cand m-am maniat pe diaspora, unii comentatori, cum ar fi Vali Plesca mi-au raspuns:
pe langa cei 100000 de expati, au votat si cei 5000000 de aici, care pot afirma si ei ca tine ca si ei cunosc mai bine situatia, ca si ei stiu cine e mai democrat
Nu stiu ce mai sustine azi susnumitul si daca face sau nu parte din corul pupincuristilor al caror sef e Nasul de la b1, cred ca nu.
Daca alta comentatoare, Ioana, nu este atinsa de masurile luate de alesul sau atunci avea dreptate sa spuna:
multumesc diasporei. ei nu au votat de capul lor, au votat dupa ce au vorbit cu parintii, fratii si prietenii lor ramasi in tara. puteti spune, cel mult, ca cei cu rude in strainatate sint, majoritar, sustinatori ai lui basescu.
Acelasi VP imi reprosa:
tu ai facut un rau romaniei ca ai votat cum ai votat.
O fi avand aceeasi parere? Pt ca nu cred ca face parte din clientela politica a celor de la guvernare.
Iar pe Lavi o sa o intreb cand vine in Romania? O astept!
Ieri mi-am exercitat si eu impreuna cu familia dreptul la vot si da, recunosc ca toti am votat cu Basescu! de ce? deoarece vrem si noi sa ne intoarce odata inapoi la casele noastre in Romania, deoarce ne-am saturat sa tot contribuim la crestere PIB`ului din Italia si doarece nu am mai vrut sa ii ingrasam pe "respectivii" (ca sa nu zic porcii) de la psd. parerea asta am auzit de la toti care au fost in sectia de votare :)
Si special pt Lavi: un SOS din partea mea:
Trimite fataaaa, mai repede banii aia cu care cresteti voi economia noastra, ca PIBul nostru e in galeata! Ce faci fataaaa, n-ai de gand sa ne salvezi, ca uite, alesul tau ne strange efectiv de gat. Daca sunt pensionara nu mai am dreptul sa traiesc? Hai fataaaa, vino si tu in tara ca sa salvam economia, ca s-a dus de rapa cu criza asta care nu se mai termina... Nu-ti mai pune nadejdea in de-alde mine, ca noi suntem prosti si nu stim sa votam, suntem dusi cu capu' fataaaa, noroc cu voi ca ati stiut sa ne alegeti pe cei mai competenti si mai dastepti dintre romanii ramasi in tara, fataaaa!
Bun, acum ca m-am racorit nitel sa merg inapoi in Herastrau (ce sa-i faci, de la o anumita varsta traiesti mai mult din amintiri) si sa spun ca anul asta parca Expoflora a fost mai saracuta (deh, criza) Daca in anii trecuti am admirat lalelele atat de viu colorate din acest parc drag inimii mele anul acesta Gradina Botanica a excelat prin straturile sale cu lalele de o frumusete incredibila.
In schimb am fost f placut impresionata de pavilionul dedicat Expozitiei de pictura Diana Vulpe, Oleg Vulpe si Dumitru Rosu. Am cumparat un interesant calendar cu reproduceri dupa DR ale unor picturi care redau cu mare minutie imagini din diferite orase ale tarii noastre. Mai era o varianta de calendar, n-am fost prea atenta ce reproduceri contine acela, cred ca manastiri si biserici.
Existau si numeroase carti postale, eu am mai cumparat o carticica cu zodiacul, cu desene nostime si pe alocuri umoristice si cu unele caracteristici ale zodiei scrise marunt, cu penita.
Mi-au placut mai mult cateva tabluri cu flori, in special cele cu lacramioare. Nu numai ca am publicat un album cu fotografiile facute acolo, dar am facut si un pps. Dar cel mai mult si mai mult in acest pavilion mi-au placut orhideele.
In timp ce eram in acel pavilion am auzit, fara sa vreau, cum o angajata a parcului spunea unor doamne care supravegheau pavilionul ca "domnul Andrei s-a suparat pe noi"
Langa pavilion e o fantana. Pe o banca se odihnea o familie relaxata, parca mult prea relaxata:
Mi-a placut ca exista o harta a parcului pe care se afla note despre fiecare opera de arta din parc, cum se numeste, cine e autorul si unde poate fi vazuta.
Cand am ajuns la pavilionul unde de ani de zile isi expune operele pictorul Andrei Branisteanu cred ca am inteles de ce s-a suparat dumnealui. Aranjamentele florale de acolo pareau mult mai saracute decat cele din celalalt pavilion, in schimb tablourile sunt mult mai multe si mai mari. Am facut un pps si cu fotografiile din acest pavilion.
Mie imi place cum picteaza AB, am publicat un articol pe care i l-am dedicat, precum si doua ppsuri cu reproduceri dupa tablouri gasite pe situl lui personal. De data aceasta am fotografiat si poeziile si textele scrise cu o caligrafie f speciala, f artistica, mi-a placut in special o parodie dupa celebrul poem If al lui Rudyard Kipling.
Am fost insa neplacut impresionata cand am vazut acest tablou:
pt ca unul din pictorii contemporani dragi inimii mele este Jim Warren, din ale carui reproduceri am facut (si publicat) 4 ppsuri:
Intr-unul din ppsurile amintite se poate vedea si imaginea urmatoare:
Tabloul se numeste Together again si daca cineva e dispus sa cumpere un poster pt cel putin 35$ se poate adresa aici (in alta parte e mai scump), originalul nu e oferit spre vanzare (poate deja a fost vandut). Daca insa doreste sa dea cateva sute de euro pt prelucrarea (in original) a acestui tablou facuta de AB poate merge la situl lui personal.
O noutate placuta pt mine a constituit-o voliera in care doi pauni, unul alb si unul clasic, isi tin haremurile. Am avut noroc ca exact cand eram in fata lui paunul clasic a tinut sa-si etaleze podoaba de pene din coada infoiata, invartindu-se gratios de parca stia ca e pozat si vrea sa ajute pe fotografi sa obtina imagini cat mai bune.
M-am desprins cu greu de voliera si nu departe m-am oprit din nou, de data asta langa o incinta ingradita din lac unde isi fac veacul multime de pasari acvatice, lebede albe si negre (multe, mult mai multe decat in Cismigiu) precum si cateva soiuri de gaste (canadiene, califar, de Nil, cu gatul rosu, etc) despre care la inceput am crezut ca sunt rate, atat de mici sunt.
Lebedele se plimbau gratioase pe lac, am pozat cat de mult am fost in stare (din pacate din greseala unele din poze le-am sters, precum si pe cele facute in Insula Trandafirilor, unde erau cateva tufe de azalee, cred, cu niste flori superbe, precum si pe cele de la intrarea dinspre Soseaua Kiseleff) dar am fost deadreptul revoltata (si nu numai eu) de faptul ca cineva aruncase in lac o punga de plastic pe care si-o disputa o pereche de lebede negre, una din ele reusind s-o "cucereasca" si sa o sfasie, inghitind-o. Cred ca e vorba, fara sa spun vorbe mari, de o crima.
La scurt timp dupa ce am facut acesta plimbare Trix mi-a trimis un pps pe care mi-l trimisese si b. d. al carui text l-am publicat deja, parca ar fi avut un puseu de telepatie si a stiut ca inca sunt revoltata de nesimtirea cu care cineva a aruncat in acea incinta punga ucigasa de plastic.
O doamna cu un ten mai inchis a exclamat, privind la lebede "ce-as mai manca una la gratar!". Nu m-am putut abtine si am zis "La Viena, doamna!". M-a privit intai surprinsa, de parca se intreba daca a auzit bine, apoi a spus "La Viena, da" si a ras.
Plimbarea am terminat-o rontaind cu multa pofta un porumb fiert. Parcul era plin de masute pe care minoritarii nostri au instalat aragaze si oale in care fierbeau porumb, precum si gratare pe care coceau porumb pt cei doritori. Existau si instalatii pt vata de zahar, dar si storcatoare de portocale f asemanatoare cu cele vazute in gradinile de la Versailles. Cozile la mici si bere pareau nesfarsite (era 2 mai, trebuia respectata traditia, nu-i asa?) dar multi tineri se plimbau pe role sau pe biciclete (marturisesc ca mi-a fost uneori teama sa nu fiu lovita de vreo persoana pe bicicleta) iar la un cort cei mai in varsta asteptau la coada sa li se masoare colesterolul sau tensiunea arteriala.
Plimbarea am terminat-o rontaind cu multa pofta un porumb fiert. Parcul era plin de masute pe care minoritarii nostri au instalat aragaze si oale in care fierbeau porumb, precum si gratare pe care coceau porumb pt cei doritori. Existau si instalatii pt vata de zahar, dar si storcatoare de portocale f asemanatoare cu cele vazute in gradinile de la Versailles. Cozile la mici si bere pareau nesfarsite (era 2 mai, trebuia respectata traditia, nu-i asa?) dar multi tineri se plimbau pe role sau pe biciclete (marturisesc ca mi-a fost uneori teama sa nu fiu lovita de vreo persoana pe bicicleta) iar la un cort cei mai in varsta asteptau la coada sa li se masoare colesterolul sau tensiunea arteriala.
Mi-a placut ca cei doritori puteau sa stea linistiti pe iarba fara sa se teama ca vor fi apostrofati pt asta de paznici ba mai mult, existau panouri cu emoticoane razaretze care te invitau sa intri pe iarba. La intrarea dinspre Arcul de Triumf (ce mic si meschin mi s-a parut in comparatie cu cel din Place d'Etoile!) troneaza mandru unul din ceasurile achizionate de Oprescu. E frumos, dar parca nu atat cat sa justifice pretul.
2 comentarii:
Tare m-am mai intristat si eu cand am citit povestea cu punga si lebedele! Imi amintesc ca am mai citit intr-un ziar japonez ca cea mai mare crima pe care o facem este sa aruncam pungile de plastic la intamplare fara sa stim de pestii si delfinii si alte vietuitoare acvatice care ajung la mal sufocati de cate o punga din asta! :(
In ppsul despre care am vorbit erau ex de pasari si animale care mor sufocate cu pungile de plastic, era si o testoasa care a inghitit o punga din asta si a murit.
Trimiteți un comentariu