vineri, 7 mai 2010

Jurnal de Calatorie Paris 20 aprilie 2010

De dimineata eram hotarati sa mergem la Aeroport, desi pe internet se spunea atat la Air France cat si la Tarom, ca nu sunt informatii despre zborul nostru si ca trebuie sa contactam agentia prin telefon. Ne-am facut bagajele, eram gata-gata sa iesim pe usa, dar sotul meu tot nu reusea sa ia legatura cu cei de la Tarom. A plecat sa discute cu un coleg ce e de facut si intre timp am reusit eu sa vorbesc cu o doamna de la Tarom. Am intrebat-o, asa cum m-a invatat sotul meu, ce stie despre zborul nr... Mi-a raspuns f convinsa "E anulat, doamna!" "Sigur, sigur?" am intrebat-o eu, "ca sa stim ce avem de facut". "Sigur" mi-a raspuns ea.

I-am dat telefon sotului meu. Mi-a spus ca deja colegul a gasit locuri la un autocar pt a doua zi dimineata. Am fost de parere ca poate e mai bine sa mergem cu autocarul. A venit la hotel si f nervos m-a intrebat daca am precizat ora de zbor (ar fi trebuit sa mai zboare o cursa, avionul trebuia sa plece de dimineata). Am sunat din nou la Tarom, am obtinut imediat legatura, mi-a raspuns alta doamna. Am intrebat-o daca avionul care face cursa Bucuresti-Paris-Bucuresti a plecat de pe Otopeni. "Cum sa plece, doamna, Parisul e inchis". I-am inmanat sotului meu telefonul, se pare ca a avut alt discurs cu el. I-a spus ca s-ar putea sa plece, cu mare intarziere insa, si ca mai mult ca sigur nu va pleca in acea seara.

Ma gandeam ca s-ar putea intr-adevar sa vina pe Roissy, noi sa petrecem toata noaptea in aeroport si sa avem surpriza sa ni se spuna ca nu mai sunt locuri (s-a intamplat asta cu o ruda de-a noastra, tot la un zbor cu taromul, peste ocean de data aceea, a fost reprogramata pt a doua zi), iar fata de la agentie spunea ca e problematic sa mai obtina alta reprogramare a biletelor. Autocarul parea cea mai sigura solutie.

A ramas ca vom merge cu autocarul. Eu am plecat la plimbare, desi nu dormisem bine noaptea, eram si cam nervosi amandoi, sotul meu a ramas la hotel. M-a sunat la un moment dat sa-mi ceara datele de pe pasaport (minunata inventie Roamingul asta, chiar daca e cam scump si costa atat pe cel care da telefon cat si pe cel care primeste, daca in Irlanda nu stiu de ce nu a functionat Roamingul, dupa un timp am fost anuntata ca am roaming gratuit, colegul sotului meu, nu stiu de ce, nu a putut beneficia de acest serviciu) iar dupa un timp m-a anuntat fiica nostra din Bucuresti ca avionul a plecat din Otopeni. M-am gandit ca deja era prea tarziu sa ma mai intorc la hotel pt a pleca la aeroport si sotul meu platise bilete pt autocar. O rugase pe fata de la agentie sa anuleze biletele de avion dar ea nu era sigura ca zborul va avea loc, si astfel am pierdut banii pe biletul de avion, as zice ca din cauza primei functionare care a spus f convinsa ca zborul e anulat.
Planul meu era sa vizitez in sfarsit Musee d"Orsay si, de lene sa nu mai caut pe harta, am intrebat-o pe d-na de la bilete unde trebuie sa schimb metroul ca sa ajung la muzeu. Nu-i nevoie sa schimbati, mi-a spus ea, coborati la Palais Royal si treceti podul. Pe harta era simplu, pe teren ceva mai complicat. Am coborat din metrou dar Sena nu se vedea nicaieri. Am hotarat sa merg pur si simplu la intamplare, stiind insa muzeul era undeva la sud.

Am ajuns in fata unei Galerii,
Galerie Vero-Dodat. E un fel de pasaj intre doua strazi, acoperit partial cu sticla, cu picturi pe tavan si cu nenumarate pravalioare, majoritatea fiind galerii de arta. N-as putea sa spun exact de ce mi-a amintit de pasajul Villacroix, inainte de a fi insetat de cafenele.


Am ajuns si la Bursa, in spatele ei era o intrare in Hale, dar nu departe e un parculet din care a iesit o doamna mai in varsta care impingea un carucior spunadu-i mereu bebeului "esti mic" in romaneste. Nu aveam chef de socializat cu compatrioti, am mers mai departe spre o biserica impunatoare.


Am intrebat un grup de trei doamne cum se numeste, St Eustache. Ca orice biserica mai mare din Paris si aceasta e veche, cu o istorie bogata, intre altii aici e inmormantata mama lui Mozart. Are f multe icoane mari, multe nise cu altare care au pana si tavanul pictat cu icoane dar multe din acestea necesita renovare si se face apel la enoriasi sa ajute la aceasta actiune. Bineinteles ca are si vitralii frumoase, si statui, coloane, blota e in stil gotic, dar pe alocuri, mai ales pe coloane, vopseaua e scorojita. Daca se va reusi renovarea va fi nespus de frumoasa. Dar la reputatia de mana stransa pe care o au francezii daca operatia asta se lasa pe seama lor si nu intervine statul, slaba nadejde. Va recomand insistent, daca va place arta, sa vedeti albumul cu fotografiile facute de mine. Poate nu sunt toate f reusite, dar si asa cred ca o sa va placa. Exista acolo si o statuie a Ioanei D'arc!




Dupa ce am iesit din biserica am intrat in Les Halles de Paris. Nimic nu mai aminteste aici de "stomacul" capitalei. Totul e stralucitor, parca prea stralucitor. Magazine mari, sali de cinema, multe sali de fitness, intr-un fel de curte interioara e si un grup statuar modern. M-am simtit cam stinghera pe acolo si m-am grabit sa ies, pe alta poarta decat cea pe care am intrat. Am ajuns in fata unei fantani aflata intr-un soi de piata unde oamenii se odihneau pe banci. Eu inca nu ajunsesem la muzeu, nu era cazul sa ma odihnesc.


Am trecut Pont Neuf , m-am mai fatzait nitel pe Pont D'Arts unde erau din nou grupuri de tineri care stateau la soare, am trecut pe langa Pont du Carrousel si Pont Royal si am ajuns in fine pe Quai D'Orsay. Muzeul este intr-o fosta gara, ca sa intru am stat la coada la bilete (tot 8E, pretul standard) si am fost trecuti din nou printr-un control ca la aeroport, diferenta a fost ca se perchezitionau gentile, nu stiu exact ce cautau, era clar ca nu aveam voie sa fotografiem dar fiind cam toti turisti bineinteles ca aveam camere foto.


Multe din exponate le vazusem doar in poze, pe internet. Muzeul e f mare, are multe sali (72) si e bogat in exponate. Era o expozitie Van Gogh, am vazut acolo cam tot ce inseamna Impresionism, incepand de la tabouri de Monet (4 care reprezinta Catedrala din Rouen la diferite ore ale zilei, de ex), Renoir, Degas, Gauguin, Manet, Courbet, etc, etc. Cel mai mult mi-a placut un imens tablou de Joaquin Sorolla, intitulat "Pescari intorcandu-se de la pescuit", il stiam din reproduceri dar vazandu-l in marime naturala e impresionant.

De fapt mi-e greu sa spun tot ce am vazut acolo, a meritat efortul, desi la un moment dat am simtit ca ma ajunge oboseala si m-am asezat pe o banca, am rontait o napolitana pt diabetici si am baut niste apa. N-am vazut, desi ma asteptam, tablouri de Rousseau-Douanier, Vamesul, si printre multele statui mai mult sau mai putin moderne nu se afla nici macar o opera de Brancusi.

Erau in schimb mobile si artefacte de Art Nouveau, f frumoase. Si aici, ca mai peste tot, unele spatii erau inchise pt renovare. N-am mai avut putere sa vad expozitia de fotografii. Am pastrat biletul, pe el este imprimata o reproducere a unui tablou de Degas. In, ca sa zic asa, curtea muzeului se afla statui de femei care reprezinta continentele

Chiar langa Musee d'Orsay se afla Musee de la Legion d'Honeur, dar nici n-am incercat sa intru. M-am mai plimbat pe langa Assemblee Nationale, Ministerul Afacerilor Externe, pe langa Consiliul de Stat, dar despre asta am vorbit deja.

Am mers si in Place de la Concorde ca sa completez seria de poze ale statuilor care reprezinta marile orase ale Frantei, Pe Quai D'Orsay am mai admirat niste ciresi japonezi incarcati de floare, am mai aruncat o privire in Jardin de touilleries si m-am ds la statia de metrou. La hotel ma astepta sotul meu care era un pachet de nervi, avionul nu numai ca sosise la Roissy, dar si plecase deja. Era putin trecut de 5:30 dupa amiaza. Air France daduse date despre acest zbor, nu si Tarom. Desi ne astepta un drum f lung si mai ales obositor, eu n-am mai putut dormi de nervi. Faptul ca reusisem sa vad muzeul era mult umbrit de supararea ca in loc sa dormim linistiti in patul nostru aveam sa petrecem peste 40 de ore in autocar. Dar despre asta in episodul urmator.

Niciun comentariu: