Viata de adolescent (Odd Girl Out)

Din cand in cand mai vad la TV si cate o bucatica de film care ma captiveaza. Filmul tradus la noi Viata de adolescent este, din pacate, dureros de verosimil.

Vanessa este in ultima clasa de liceu si are drept cea mai buna prietena pe Stacy, mamele lor fiind la randul lor prietene si colege de serviciu. Dar Tony, cel de care este indragostita Stacy o prefera pe Vanessa si atunci lucrurile incep sa ia o intorsatura din ce in ce mai urata.

Am inceput sa urmaresc filmul din momentul cand Vanessa, aflata la toaleta, aude ca vine un grup de fete si se urca pe scaunul toaletei ca sa nu fie vazuta. Incepe forfecarea ei in termeni cat se poate de injuriosi, in care "fundul cat Canada" e cel mai nevinovat. Fetele rad cu rautate de parul ei iar la final Stacy face o poza nefericitei cu telefonul mobil, semn ca stia f bine ca ea se afla acolo. Cea mai activa in persecutarea Vanessei se dovedeste Nikky, despre care se pare ca se dusese buhul cat de rea poate sa fie si care pare a o incuraja mereu pe Stacy in atitudinea ei ostila fata de Vanessa.

Seara pe chat persecutia continua si picatura care umple paharul este primirea pozei facute cu telefonul mobil. Biata Vanessa nu mai rezista presiunii psihice si intra in baie unde isi cioparteste cu foarfeca podoaba capilara. Dimineata mama ei e oripilata de ce vede, o duce la o prietena coafeza ca sa-i aranjeze parul (taiat pana la nivelul umerilor) si o obliga sa mearga la scoala, in ciuda rugamintilor fetei de a ramane un timp acasa (fata invata f bine).

Dupa ce mama ei pleaca Vanessa incepe sa rataceasca pe strazi, avand grija sa revina la scoala la ora cand mama ei vine sa o ia cu masina. Povestea se repeta zile la rand, pana cand directoarea ii da telefon mamei ca s-o intrebe de ce nu ii vine fiica la scoala. Fata ii arata mamei injuriile de pe chat pe care le-a imprimat dar directoarea sustine ca acestea nu reprezinta violenta si nu pot fi pedepsite, pt ca politica scolii nu prevede asa ceva.

Fata incepe sa frecventeze cursurile dar are parte de alta neplacere, un profesor reclama identitatea perfecta dintre tema ei si a lui Stacy. Cele doua fete sunt invitate la directoare impreuna cu mamele lor. Vanessa are dovada ca ea e cea care a compus tema si ca i-a trimis-o lui Stacy prin email la odata care certifica f clar ca nu ea e cea care si-a insusit munca altcuiva. Dar Stacy se lauda la cercul ei de prietene ca o va manevra pe Vanessa asa cum vrea.

Intr-adevar, ii vorbeste Vanessei persuasiv sustinand ca amandoua au convenit sa redacteze impreuna lucrarea si ca doar dintr-o neintelegere nu s-au semnat impreuna pe ea, iar prostuta de Vanessa se lasa inselata de tonul impaciuitor al celei mai bune prietene a ei (inca din frageda copilarie) si e fericita ca s-au impacat si ca totul va reveni la normal, Stacy, cea mai populara fata din liceu, anuntand-o ca e invitata si ea la Clubul in care isi va sarbatori ziua de nastere impreuna cu toate celelalte prietene.

In ziua convenita mama isi ia fiica in masina dar i se pare ca e cam multa liniste in afara clubului si se decide sa intre intai ea, dar Vanessa realizeaza repede care e crudul adevar, Stacy pur si simplu isi batuse joc de ea. Fata are o cadere nervoasa si ia un pumn de pastile. Din fericire mama ajunge la timp ca sa o duca la spital si o salveaza.

Dupa externare mama ajunge intamplator in fata calculatorului exact in momentul cand javrele de fete deslantuiesc un adevarat atac intreband-o pe Vanessa, intre altele, de ce nu mai ia din nou pastilele. Deja una din colegele fetei le acuzase pe celelalte ca au comis o adevarata crima impingand-o spre tentativa de sinucidere, dar ele se apara spunand ca daca ar cunoaste-o nu ar mai avea o parere asa de buna despre ea.

Mama Vanessei tipareste chatul cu toata murdaria din el si se infiinteaza la directoare, care de data asta e decisa sa ia masuri, insa fetele avusesera grija sa scrie la adapostului pseudonimelor si nu recunosc ca ele sunt autoarele acelei marsavii.

Vanessa refuza ajutorul unui psiholog, sugerat de mama sa si ii promite ca va merge la scoala si va rezista atacurilor. Intr-adevar, intr-o scena " ca in filme" atunci cand Stacy, amenintata cu exmatricularea, poate chiar definitiva, se apropie de ea numai lapte si miere Vanessa o infrunta in auzul tuturor acuzand-o de ipocrizie si rautate si anuntand-o ca de acum inainte nu o mai considera prietena, iar asistenta o aproba. Totul e bine cand se termina cu bine, nu-i asa?

Am povestit toate astea pt ca destul de des am auzit la stirile de scandal despre fete de liceu de la noi care se iau la bataie in clasa, spre deliciul colegelor si colegilor care le filmeaza cu mobilul. Sunt sigura ca si in cazul lor se ajunge la violenta fizica abia dupa ce violenta verbala si barfele pline de venin au facut sa se verse paharul rabdarii.

Mai mult, cunosc un caz concret, la o clasa mai mica, in care deasemenea parintii sunt colegi de serviciu iar fetitele sunt prietene "forever", cum ii spunea Stacy Vanessei in scena confruntarii deschise, dar una din fete, cea mai populara din clasa, ii facea zile fripte prietenei sale raspandind zvonuri rautacioase despre ea incat fetita abuzata a inceput sa le spuna parintilor ca nu ii mai place la scoala. Situatia e rezolvata pt moment pt ca rautatea a plecat pt un timp din tara. Parintii fetitei abuzate incearca sa gaseasca o explicatie acestei situatii. La o varsta mai mica nu cred ca e vorba de gelozie din cauza vreunui baiat, dar mai stii...

In ce priveste faptul ca unele cititoare i-ar gasi poate circumstante atenuante lui Stacy pt ca Tony i-a facut curte Vanessei as vrea sa povestesc o intamplare din indepartata mea tinerete.

Era in vara dinaintea examenului de admitere la facultate ( pe vremea mea examenul se dadea in septembrie) si m-am inscris la cursurile pregatitoare din vara, tinute de profesorii din faculatate. M-am imprietenit cu o fata tot din provincie, dar care nu invatase la un liceu din Bucuresti. Am reusit amandoua si era cea mai buna prietena a mea.

Nu aveam inca 18 ani si nu avusesem nici un prieten pana atunci.
Mergand la un spectacol de teatru la Palatul Cotroceni (dar nu in sala de teatru regala, ci undeva unde acum e Muzeul Cotroceni) am facut cunostinta cu un student de la alt institut, un tip f amuzant dar mai in varsta decat mine. Cum fac fetele, i-am povestit celei mai bune prietene a mea ce glume auzeam de la el si cat de simpatic e tipul. Ea ma sfatuia mereu sa termin cu el, sa nu ne mai intalnim, pt ca eu sunt prea tanara si prea naiva pt el.

La un moment dat tipul a incetat, fara nici o explicatie, sa imi mai dea vreun semn de viata. Am suferit, bineinteles, pt ca nu intelegeam ce se intampla, cu ce am gresit. Dupa un timp, poate chiar cateva saptamani, l-am vazut pe bulevard, mergea la brat cu cea mai buna prietena a mea, pareau f tandri. N-am spus nimic, nu m-am dus la ei, pur si simplu am incetat sa mai discut cu aceasta "prietena". M-am comportat ca si cum ea nu mai exista pe pamant, desi dadeam nas in nas una cu alta fie la cursuri, fie la cantina.

Intr-o zi in timpul unei ore de curs am primit un biletel de la ea care incepea cam asa "Ce a dracului esti! Ai putea sa-mi adresezi macar un cuvant pt ca nu eu sunt de vina..... bla, bla, bla" Credeti ca m-a induiosat si ca ne-am impacat? Nici vorba. S-a maritat prin anul trei, cu altcineva, desigur. Tipul a venit la mine prin anul cinci sa ma ceara de nevasta " pt ca nu a mai intalnit o fata ca mine in toata viata lui". Raspunsul meu cred ca il intuiti. Nu am regretat nici un moment ca l-am refuzat.