Daca zborul la care aveam bilete nu ar fi avut loc puteam sa parafrazez celebra poezie:
Mai lunga-mi pare calea
Acum la-ntors acasa
As vrea sa zbor
Cenusa din aer nu ma lasa.
Am auzit ca vulcanul iar si-a intensificat activitatea. Bietii calatori!
Miercuri dimineata ne-am trezit in zori, am facut dus, am mancat, am baut un nes si ne-am luat bagajele pornind cu metroul spre autogara. Am gasit destul de repede ghiseul de check-in si ne-am asezat la coada. Eram printre primii, coada era cam dezordonata, cum se obisnuieste la romani. A venit un om de ordine f aferat care ne-a pus intai sa stam doi cate doi, ca la scoala, apoi ne-a cerut sa ne separam in doua cozi in functie de destinatie, una pt cei care merg la Bucuresti si alta pt cei care merg in alte orase ale tarisoarei noastre. Aveam sa intelegem mai tarziu de ce, erau doua autocare care aveau plecarea la aceeasi ora.
Cozi erau doua, ghisee doar unul, alt prilej pt omul nostru, care vorbea numai in franceza, sa ne dea noi dispozitii, anume sa mergem la ghiseu dupa principiul fermoarului, unul de la o coada era urmat de altul de la alta coada. La ghiseu am predat biletul, omul l-a rupt in doua si a pus fiecare jumatate in cate o gramada, cel putin mie asa mi s-a parut. Ciudat a fost ca mi-a dat in loc doua carduri de imbarcare, si doua tichete de bagaje. Cardurile de imbarcare trebuia sa le predam la o poarta omului de ordine cel aferat. A trebuit sa merg inapoi la ghiseu sa predau cardul de imbarcare suplimentar cu scuza francezului ca marocanul de la ghiseu e cam adormit.
S-a dovedit ca era adormit rau, pt ca trebuia sa-mi dea mie o jumatate de bilet. S-a dus sotul meu si a obtinut un sfert. Soferul a constatat ca lista lui de calatori nu coincide cu lista data de marocan. Dupa ce a facut prezenta a descoperit unde era eroarea, marocanul imi trecuse de doua ori numele pe lista de pasageri, ca si cum as fi avut doua bilete pe acelasi nume. Am protestat "oi fi eu dubla, dar nici chiar asa..." In schimb unui calator nu-i daduse nici un tichet de bagaje, noroc ca aveam eu unul excedentar. A dat Dumnezeu si am plecat.
Soferul ne-a tinut in prealabil o cuvantare spunandu-ne ca vom merge intai in Luxembourg, apoi vom trece prin Germania, vom reveni in Franta pt a merge la Strassbourg, apoi vom merge prin Germania, Austria, Ungaria, Romania. Dupa 3, cel mult 4 ore de mers aveam o pauza de 15 minute pt mers la toaleta, nu ne sfatuieste (nu ne lasa) sa folosim toaleta din autocar pt ca dupa jumatate de ora aerular deveni irespirabil, dar in caz de urgenta va trage pe dreapta. In pauza puteam sa si alergam, sa facem miscare.
La fiecare pauza ne-au informat (erau 3 soferi, au condus pe rand) unde sunt toaletele si au avut grija sa intrebe de fiecare data daca e prezenta toata lumea, ca sa nu cumva sa ramana cineva pe jos. In Budapesta eram cat pe ce sa raman fara sot, care mersese imtpreuna cu mine la toaleta, eu am iesit mai repede si m-am dus sa incerc sa incarc telefonul mobil (n-am reusit, intrebasem prin gesturi o femeie de serviciu unde e priza si am nimerit la un butic, fata a fost f draguta, ne-am inteles tot vorbind cu mainile si picioarele,i-am rasplatit amabilitatea debitand mai multe cuvinte pe care le stiam in ungureste, terminand cu ciocolom, stiam si o injuratura urata, dar chiar nu era cazul, insa m-am temut ca pleaca autocarul si nu s-a incarcat deloc telefonul) iar el a ramas la subsol asteptandu-ma. Am rasuflat usurata cand s-a decis ca a asteptat destul si a venit.
In fata noastra erau doi tineri, unul venea de la Rennes, celalalt era tot un sinistrat aviatic, au facut cunostinta unul cu altul si cu cele doua tinere de pe scaunele vecine si au ras si s-au tachinat tot timpul calatoriei, ceea ce a facut ca atmosfera in autocar sa fie destinsa. In spatele nostru era o pereche mai in varsta, care fusese la Londra si neavand nici o perspectiva sa mearga cu avionul au ales sa vina in Paris si sa plece de acolocu aiutocarul. La un moment dat am trecut intr-unul din orasele de unde am mai luat calatori, pe langa un cimitir si domnul a exclamat "Uite mama, Pere-Lachaise" Am izbucnit in ras si eu si sotul meu.
Cand ne-am apropiat de Strassbourg tinerii si tinerele au propus sa mergem sa-l luam si pe Jiji acasa. In Germania am stat nemiscati pe autostrada doua ore, era o coloana nesfarsita in fata noastra (bineinteles si in spate) soferii au aflat ca a avut loc un accident si nu ne-au dat voie sa coboram din autocar "pt ca suntem in Germania si nu e voie". Din fericire au recuperat intarzierea in timpul noptii. Din Austria nu am vazut prea mare lucru pt ca era noapte, am remarcat insa un "Autogrill" cu o arhitectura f interesanta, o sa-l puteti vedea, daca vreti, in unul din albume, voi pune link la ele la sfarsit.
Ne-am bucurat ca soferii nu erau amatori de manele, desi in prima parte a calatoriei mi-ar fi placut sa ascult si altceva decat muzica tehno sau house, sau cum s-o fi chemand genul acela de muzica excesiv de ritmata. Au avut grija apoi sa asculte radioul local din tarile respective, posturi cu muzica mai acceptabila.
Noaptea ne-au pus filme pe DVD, prima noapte ne-au dat numai filme de actiune, primul a fost "2012". N-am inteles mare lucru din el, l-am vazut cam pe sarite, dar am ras isteric cand a explodat vulcanul din Yelowstone, ceva nespus de dramatic, cu efecte speciale fantastice, cu bombe vulcanice care zburau in toate partile, cu jerbe de lava care se ridicau in inaltul cerului iar Jackson si ai lui zburau ca niste floricele cu un avionash amarat in tot acel peisaj apocaliptic, in timp ce noi mergeam cu autocarul pt ca zile intregi n-a zburat nici un avion pe cerul Europei de frica bietului (in comparatie cu cel din film) vulcan islandez si a cenusei sale piroclastice (de fapt cenusa face parte din materialele piroclastice aruncate de vulcan, care materiale sunt intr-adevar f periculoase, pot fi chiar letale).
In a doua noapte, in Romania, la cererea generala a publicului, ne-au dat comedii. A fost o idee f buna, pt ca nu se punea problema de dormit ca lumea nu numai din cauza conditiilor, chiar daca scaunele se puteau lasa putin pe spate dar si din cauza pauzelor, f necesare de altfel, chiar cand nu aveam nevoie la toaleta aveam ocazia sa facem miscare. Unul din inconvenientele traversarii oceanului cu avionul e faptul ca spatiul dintre scaune e f mic si nu se poate face miscare, de aceea pot sa apara flebite si alte neplaceri.
Am vazut un fragment dintr-un film pe care il mai vazusem, "Nothing to lose" unde imi place teribil rolul pe care il joaca Tim Robbins, dar nici Martin Lawrence (care a fost protagonist si in filmul prezentat anterior pe ecranul autocarului) nu e mai prejos.
Nu mai spun ce oftica am vazut in Ungaria, unde nenumarate avioane brazdau cerul. Nu mai stiu la care popas si in ce tara a trecut un avion destul de jos pe deasupra benzinariei, l-a, fotografiat desi sotul meu zicea ceva marunt din buze.
In timpul celei de a doua zi de calatorie am trecut granita la Nadlac, vamesul avand doar o nedumerire in legatura cu o persoana cu un pasaport albastru, am aflat ulterior ca persoana era din Republica Moldova. Parasisem spatiul Shengen si intrasem in patria noastra, care mi s-a parut tare frumoasa in comparatie cu peisajele sau cladirile vazute pe autostrazile Europei Occidentale. Ne-a frapat, pe mine si pe sotul meu, culoarea pamantului natal, negru si bogat, nu aramiu si sarac cum e in alte parti. Parca si verdele era mai verde, muntii mai munti, iar faptul ca pe crestele unora dintre ei se mai vedea zapada era extraordinar de frumos. Am avut un regret si anume ca pe Valea Oltului am calatorit noaptea si n-am vazut mai nimic din peisajul care este reputat pt frumusetea lui (am mai si dormit, de ex nu am reusit sa vad castelul de la Savarsin pt ca am atipit, in schimb am vazut, e drept ca de departe, cetatea Devei
Si daca tot am vorbit de Deva, desi ne aprovizionasem cu destula mancare din Paris am vazut ca unii calatori mancau langosi. Mi s-a facut pofta si am luat bani sa cumpar si eu. Numai ca in loc de bani romanesti am luat portofelul cu euro. Doamna de la ghiseu a fost de acord sa-mi vanda pe euro, mai ales ca a iesit in castig, i-am dat un euro pe doua langosi care costau doar 3 lei. In schimb sotul meu a vrut sa plateasca in lei la o toaleta in Ungaria (unele toalete erau gratuite, altele costau 50c, doar in Ungaria era cineva care incasa, in rest erau automate care eliberau bilete, problema era ca trebuia sa ai monede, la un popas o calatoare a intarziat f mult si ceilalti glumeau ca nu reuseste sa fac rost de moneda de 50c) dar i s-au cerut 4 lei.
Ei, si dupa un drum lung si obositor, care a inceput miercuri dimineata in jurul orei 9:00 in Paris si s-a terminat in noaptea de joi spre vineri pe la 1:30 am luat un taxi si am ajuns acasa. Mi-a luat cam mult timp sa-mi revin, dar nu-mi pare rau. A fost o experienta f interesanta. Sper ca si cititorii mei sa simta putin din incantarea mea in fata atator lucruri noi.
Am facut multe poze in acesta lunga calatorie, unele nu sunt reusite (poate cele mai multe) dar le-am pastrat pt aducere aminte. Am facut un album cu Franta, Luxembourg, Germania, Franta, (cu ocazia asta mi-am creat un cont nou pe Picasa, mi se intampla uneori sa-l accesez mai greu) , altul cu pozele din Austria si Ungaria si in fine unul cu pozele din Romania.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu