Felicitarea de mai jos e de fapt o urare pt Constantini si Elene, carora le spun LA MULTI ANI! si sa traiti in pace si buna intelegere alaturi de cei dragi, indiferent cat de vitrege sunt vremurile.
In acelasi timp ziua de azi e un prilej de aducere aminte a unor fiinte carora le datorez, mai mult sau mai putin direct, venirea mea pe lume. Stiu ca ambele bunici s-au chemat Elena, dar doar una era in viata atunci cand m-am nascut eu. Cealalta s-a prapadit cand tatal meu avea doar 4 ani. Pt mine Mama-mare,cu sufletul ei cald si bland, cu bunatatea atat de firesca si miscatoare va ramane pt totdeauna un model de viata. Avea 91 de ani cand a plecat dintre noi, si m-a durut de parca s-a rupt ceva din mine. Noi, nepotii si fetele ei ramase in viata am fi dorit tare mult sa-i serbam centenarul, dar inima ei nu a rezistat pierderii celei mai mici dintre cele cinci fete ale sale,cu doar trei luni inainte. Am inteles atunci ca se poate muri de "inima arsa" (asa spunea ea, "Mi-a ars inima, mama"). Si tot in acelasi an ne-a parasit si cel care pt mine era cel mai bun tata din lume. Am inteles ca si in alte familii se intampla la fel, cand pleaca cineva ia cu el si pe altii...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu