marți, 25 mai 2010

Leapsha cu fotografia

Ocupata cu mitinguri, deplasare in provincie, hoinarit pe net (am sa scriu mai tarziu pe ce coclauri) am aflat cam tarziu de aceasta leapsha. Am fost atat de bucuroasa ca Matei a venit pe lume incat nu m-am uitat mai jos, unde era leapsha care-mi era destinata si mie, leapsha pornita de Alex Mazilu . Marturisesc ca mi-ar fi f greu sa ma decid care din cele peste 10 000 (zece mii!) de fotografii facute ar fi cea mai reusita.

OK, admit ca cele mai multe sunt de calitate proasta, ca f multe sunt mediocre, dar unele imi plac chiar si mie. Am ales cateva la repezeala din teancul urias de poze si poate poza de mai jos ar putea candida la cea mai buna fotografie. Am facut-o in Cork, acum o vesnicie, mi se pare, si mi-a placut pt linistea pe care o degaja raul Lee oglindind in apele sale cladirile de pe maluri.

Am mai selectat cateva candidate, cu precizarea ca in fiecare fotografie pe care am facut-o oricat de banala, am investit cate ceva din zestrea mea emotionala si spirituala, multe poze avand drept scop sa ma ajute sa impartasesc si altora ce am simtit atunci cand am vazut acele imagini.

Acest rasarit de soare a fost fotografiat tot in Cork, imi place cum se profileaza copacii pe cerul care incepe sa arda in lumina soarelui, in ciuda cerului rareori lipsit de nori al Irlandei.

In februarie, dupa viscol, am iesit cu aparatul in mana sa imortalizez crengile copacilor incarcate de povara zapezii proaspat cazute.



In cultura orientala crizantema alba are o conotatie intunecata, de doliu, in cultura noastra e doar o floare frumoasa si atat.


Am o superstitie: daca intr-un an nu apuc sa vad ciresii japonezi infloriti imi va merge rau tot restul anului. Anul acesta i-am vazut atat in Paris cat si in Gradina Japoneza din Herastrau. Din patriotism am ales o poza din Herastrau.


Pisica asta nu e mea, ci a fiicei mele, dar ne intelegem f bine si ne iubim, chiar daca poza ar sugera altceva.


Aceasta fotografie a fost facuta tot in Cork si am ales-o datorita jocului de lumini care face ca doi copaci care au frunzele exact de aceeasi culoare sa para diferiti.

Dau aceasta leapsha mai departe Ciupercutzei, Liei, lui Tetris (stiu ca a publicat pe blog poze f frumoase cu trandafiri japonezi), Cristinei, lui Madelin, lui Belle si lui Misaki. Cu ocazia asta am sa aflu daca si ele imi urmeaza exemplul si nu isi mai gasesc timp pt blogul meu. Despre Ciupercutza stiu deja ca nu prea mai are posibilitatea sa citeasca bloguri dupa pofta inimii.

7 comentarii:

alex mazilu spunea...

;) multumesc V.

LiaLia spunea...

Te pupez, Vio! Superbă leapșă :) Mâine executăm cu mare plăcere :)

Viorica spunea...

@Alex
Bun venit pe aici. Astept si alte vizite.
@Lia
Nerabdarea ma cuprinde...

tetris spunea...

Imi place mult poza a 2 a, cea cu rasaritul

Multumesc pt leapsa, maine asta postez. Ma apuc sa caut :)

Viorica spunea...

Ma bucur ca ti-am dat de lucru :))

sara spunea...

Draga doamna Vio,
ai facut niste poze demne de medalia de aur!sau cel putin asa imi par mie.Au mult sentiment,parca ma si vad in lumina dintre copacii aceia,mirosind aerul si bucurandu-mi ochii...

Viorica spunea...

Ei, chiar o medalie de aur nu, dar macar o mentiune acolo...
Sotul meu spunea ca poza aleasa de mine ca cea mai buna arata de parca ar fi trucata, dar e cat se poate de reala. Ce e remarcabil la ea e faptul ca Lee River prezinta fenomenul de flux si reflux, desi e la oarecare departare de mare.
Un moment ca acela pe care l-am surprins eu e deosebit de rar.
De altfel Corkul are si un port in care ajumg vapoare destul de mari, am fotografiat si eu unul sau doua, dar fotografiile acelea nu mi se par prea reusite.