Lalele, Lalele

Cand am fost in Gradina Japoneza din Herastrau mi-am amintit cu drag de uriasii din Gradina Botanica si imi doream sa-i revad, dar cand am ajuns in sfarsit acolo deja cea mai mare parte a florilor era pe jos. Totusi si-au mai pastrat un pic din farmec, cum se poate vedea si pe albumul de pe Picasa.

Dar mai intai trebuie sa spun ca, stiind ca in Gradina noastra botanica totdeauna gasesc ceva demn de imortalizat, fie si pe suport digital, dupa ce am cerut bilet cu reducere ca pt o pensionara ce sunt, am cumparat si un bilet pt a mi se permite fotografierea. Intre noi fie vorba puteam sa fotografiez linistita tot ce-mi poftea inima fara sa ma intrebe nimeni de sanatate, cred ca ideea asta cu permisul special e o prostie, pt ca se pot face bine mersi fotografii si cu telefonul mobil, fara a fi nevoie de vreo aprobare speciala, dar eu am vrut sa fiu linistita sufleteste cand fac poze si sa ma concentrez asupra ungiului de pozat si a obiectului dorit, nu sa stau cu ochii in patru sa nu ma prinda vreun paznic.

Mai ales ca m-am invartit destul de mult si in jurul serelor, inchise pe o perioada nedeterminata (cel putin la cele din Paris se vedea ca se lucreaza, aici era clar ca unele geamuri sunt atat de incredibil de murdare incat trebuie sa fie inlocuite, undeva erau niste termopane sprijinite de un perete, dar ramasese din unele din ele doar rama, sticla fiind facuta farame) cautand un petecut cat mai curat de gem ca sa pozez plantele din interior. Cat am reusit va las sa judecati singuri.

Ce-mi place mie la GB e faptul ca in unele zone seamana mai mult cu un parc decat cu o incinta academica, menita sa ne imbogateasca noua cunostintele de botanica. Mai ales zona care imita muntii, cu vegetatia aferenta, e f apreciata de copii, care se joaca acolo cu mult drag.

La vremea asta au inflorit bujorii de stepa, erau o frumusete cu rosul lor viu. Lilecii imbalsamau aerul cu parfumul lor iar pasarile cele multe cantau atat de frumos ca nu-mi mai venea sa mai plec.

In lac sunt o multime de pesti pe care vizitatorii ii hraneau cu junk food, ei se repezeau lacomi sa infulece si am incercat sa fac niste poze, imi place una in care un caras auriu (de fapt portocaliu) f mare pare ca se plimba printre ramurile copacului care se oglindeste in apa.

Dar ce m-a impresionat atat de tare incat abia mai puteam respira de incantare au fost lalelele. Credeam ca am vazut cam tot ce se poate vedea in materie de lalele fie din ppsuri (am facut si eu unul, intitulat Lalele Safari, cu lalelele din Herastrau in unul din anii trecuti, anul acesta nu am mai vazut atat de multe si atat de bogat si divers colorate ca atunci, totusi au fost si in Herastrau destule, dupa cum veti vedea cand voi putea prelucra si pozele acelea) fie din plimbarile mele prin parcuri sau in gradina mamitzei, careia i-am daruit intr-un an bulbi de lalele olandeze care au imbracat gradina in hainele lor divers colorate.

Nu cred ca bietul Luigi Ionescu, pe cand canta el cu mult elan cat de mult indrageste aceste flori "cu chipul in multe culori" vazuse minunatiile pe care le puteti vedea si voi mai sus (si inca alte poze in albumul de pe Picasa dedicat lalelelor) Si pt ca ma aflam in GB bineinteles ca in dreptul fiecarui strat de flori era si tablita cu numele, puteti vedea aceste tablite in albumul depre care am vorbit mai sus.

Chiar inainte de plecare am observat ca exista un arbust cu niste flori galbui-verzui, in forma de lalele. Eram convinsa ca e vorba de Liriodendron, arborele cu lalele, pe care nu l-am vazut niciodata inflorit, dar aveam o rezerva stiind ca arborele respectiv e mult mai inalt. Intr-adevar cand m-am apropiat am vazut ca arborele de lalele are cu totul altfel de frunze. Mai existau niste flori uscate de anul trecut pe ramuri, iar arbustul cel minunat nu era altceva decat o magnolie galbena. Nummia vazusem pana atunci decat magnolii roz sau albe, asa ca m-am bucurat si de aceasta noutate.

Mi se pare extrordinar sa descopar mereu lucruri noi, chiar daca nu mai sunt copil si nu am dat in mintea copiilor, inca.

Am ales sa public acest articol acum pt ca pe 19 aprilie n-am dat ascultare sugestiei sotului meu sa mergem la Cimitirul Pere Lachaise (cred ca e inca prea devreme pt cimitir) si am propus sa mergem la Jardin de Plants. Voi povesti despre ce am vazut acolo cand voi publica pozele pe Picasa, deocamdata pot sa spun doar ca mie imi place mult mai mult Gradina nostra de Plante.