miercuri, 18 martie 2009

Salate din buruieni



De cum se desprimavareaza, gradina mamitei incepe sa inverzeasca. In fiecare an iau un cutit si o punga si incep sa culeg susai, papadie, traista ciobanului, stevie, patlagina. Sora mea glumeste spunand; "Iar a iesit Viorica la pascut!"


O sa las sa rada si savurez salata atat de diferita de legumele de plastic, gata de explozie din cauza azotatilor cu care au fost indopate.

Buruienile acestea, adesea dispretuite pt ca se gasesc pe toate drumurile, au o insusire aparte: primavara sunt fragede si gustoase, apoi incep sa se amarasca si sa capete un gust neplacut.


In 1991 a aparut, la Editura Sport-Turism, o carticica intitulata "Plantele alimentare din flora spontana a Romaniei", de dr Constantin Dragulescu.
Iata ce scrie la susai: (Sonchus oleraceus): Specie asemanatoare salatei salbatice, cu suc laptos (numita si laptuca) ....Creste prin gradini,pe langa garduri, prin locuri ruderale. In evul mediu a fost o planta alimentara cautata. Azi se urilizeaza f rar, atat ca leguma cat si in salata (ex in judetul Ialomita. Laponii o consuma si ei ca leguma.

Susaiul arata ca in prima poza. Eu o consum ca salata, nu inainte de a centrifuga frunzele spalate bine in aparatul de alaturi.

Despre papadie scrie asa: (Taraxacum officinale) Binecunoscuta planta medicinala si alimentara, frecventa in intreaga tara. Frunzele contin vitaminele B1, B2 si C si provitaminele A si D, precum si saruri minerale (fosfor, siliciu,sulf, mangan). Au proprietati coleretice si colagoge, depurative, diuretice, laxative, hipoacidifiante. Se consuma primavara ca salata si leguma, in supe si ciorbe. Mugurii florali servesc in unele tari apusene la obtinerea unui surogat de capere (murati in otet de tarhon).Florile (inflorescetele) se pot intrebuinta la aromatizarea lichiorurilor sau la prepararea unui vin.
Eu am preparat surogat de capere, f bun cu rasol de peste. Cand am facut chimioterapie doamna din Moldova, cea care mi-a trimis ladita cu seminte de dovleac, consuma tije de flori de papadie, pt ca aflase de undeva ca ar avea efecte anticancerigene. Am gustat si eu dar erau atat de amare incat am preferat salata verde.
Despre valoarea alimentara a frunzelor de traista ciobanului am aflat din carticica: (Capsella bursa-pastoris) Cunoscuta planta medicinala (cu actiune hemostatica, hipotensiva si analgezica) ale carei frunze se pot consuma primavara, in amestec cu alte verdeturi, la supe si salate.
Frunzele sunt cam atoase si cam fade, de aceea se recomanda folosirea in amestec.
Stevia o foloseste cred, toata lumea. Pt salata aleg frunze f tinere si f fragede, dar o consum cu prudenta, din cauza continutului mare de oxalati (toxici, mai ales pt ca pot forma pietre la rinichi). de aceea stevia, ca si spanacul sau macrisul, trebuie oparita, aruncata apa si apoi fiarta. Am facut odata o experienta ca sa le arat fetelor mele cat de multi oxalati exista in apa in care am oparit spanacul: am pus cateva picaturi de clorocalcin si imediat s-a format un precipitat alb de oxalat de calciu (aplicarea culinara a chimiei analitice!). Din stevie prepar, pe langa ciorba, mancare cu sos de ceapa, usturoi si rosii, papushele de dragavei (un fel oltenesc, se face un fel de trabuc din frunze de stevie legate cu o sforicica, se pune la gratar --mai multe "papushele"--si se servesc cu saramura si mamaliguta, miam, miam) fac si niste sarmale cu urda f bune.
Despre patlagina stiam doar ca e f buna folosita drept cataplasma pusa pe rani, ca sa nu se infecteze sau, daca inevitabilul s-a produs, sa se elimine infectia si sa se vindece rana. Din carte am aflat ca (Plantago media) cunoscuta si sub numele de limba-oii, acesta planta nu mai este astazi utilizata in scopuri alimentare. In trecut, taranii dinunele sate romanesti consumau frunzele tinere (primavara) ca salata, alaturi de Plantago major si P. lanceolata. In prezent aceste plante sunt apreciate doar pt propritatile emoliente, hemostatice, antidiareice si usor hipotensive ale frunzelor lor.
Frunzele au un gust ca de ridiche, e bine sa fie folosite in amestec. Uneori primavara mergeam cu sotul meu la padurea Ileana, unde sunt unele locuri ce par invadate de leurda. Culegeam o sacosa din care faceam salata o saptamana intrega. Acum se gaseste la piata, in legaturi ca cea din fotografia a doua. In carticica scrie: (Allium ursinum) Planta cu bulb inrudita cu usturoiul (numita si ai-de-padure), dar cu frunze late de 3-6cm, in numar de 2-3. Creste frecvent in paduri mai mult sau mai putin umede, indeosebi in cele de fag si carpen. Frunzele cu miros de usturoi au proprietati antiscorbutice, depurative si diuretice si se consuma primavara ca salata,in loc de spanac (supe, ciorbe, piure) si ca surogat de usturoi. In Germania se folosesc si la prepararea untului de verdeturi.
Se pare ca taranii din jurul Bucurestiului au luat bulbi de leurda din padure si i-au plantat in gradini, astfel cred ca se explica faptul ca in ultimii ani se poate cumpara din piata. E nevoie insa de atentie pt ca frunzele seamana f bine cu cele de lacramioare (margaritar) cu care se pot confunda usor, diferenta e ca frunzele de lacramioare sunt f toxice. Eu folosesc leurda si la masa de Pasti, stufatul preparat cu leurda, ceapa verde si carne de miel e f gustos, deasemenea ciorba de miel in care pun si leurda e excelenta. Datorez o parte din cunostintele despre leurda ginerelui meu.
Tot de la piata se poate cumpara untisorul (Ranunculus ficaria) Apreciata planta alimentara cu frunze cordiforme si flori galbene-aurii, intalnita in toata tara, in special la marginea padurilor din etajele campestru si colinar. Frunzele sunt consumate mai ales ca salata (indeosebi la friptura de miel), dar si in ciorbe si in mancaruri cu carne. Se culeg primavara, inainte de aparitia florilor, dupa aceea devenind toxice. In unele tari, mugurii (bulbilii) ce apar la axila frunzelor sunt utilizati in locul caperelor, (murati in otet de tarhon dupa o prealabila pastrare de o zi in apa sarata).
Tot din aceasta carticica am aflat ca se pot consuma frunzele de rapita si am aplicat cele invatate asta vara cand au rasarit plante tinere pe un camp de pe care se recoltase rapita. Le-am cules, desi sotul meu nu era f convins ca sunt comestibile. A iesit o salata neasteptat de buna (cred ca frunzele de rapita salbatica=mustar-de-camp sunt mai aspre la gust, acelea de cultura erau fragede), cu un gust asemanator cu varza (normal,doar ambele sunt crucifere, brasicaceae).
Cand va inflori salcamul voi culege flori din care voi face clatite. reteta e tot in carticica: 600-700g flori la 125g faina, un pahar de apa sau vin alb, patru oua si sare. Eu fac aluatul cam din ochi, bineinteles cu vin, clatitele ies f bune. Acolo scrie ca se fac clatite si din flori de soc, am incercat, dar nu mi-a placut gustul. Din soc, pe care il culegeam din padurea Raioasa (acum arbustii de soc au crescut si sunt cam inalti, ajungem mai greu la flori) faceam socata, dar nu e indicata pt diabetici.
Pt ca se tot vorbeste despre criza poate n-ar fi rau sa se reediteze carticica pe care am citat-o din belsug aici, invatamintele din ea ar putea ajuta macar la diversificarea hranei, daca nu la depasirea crizei.

11 comentarii:

Rodica Botan spunea...

Cred ca nu m-as da inapoi sa gust unele din aceste salate...intrebarea mea este ...unde gasesti atita timp sa le culegi si sa le pregatesti?

Daca ai gasit solutie la intrebarea mea...te invidiez!

Viorica spunea...

Ei, draga mea, asta e avantajul de a nu mai fi tanara: sunt la pensie!
Din pacate nu stiu unde ai putea gasi tu aceste buruieni dar, dupa cate am citit in Killerplants si alte situri, se pare ca in zona temperata a Americii flora nu e prea mult diferita de cea a Europei. Cat despre timp...poate cand vei fi si tu la pensie.

Anonim spunea...

Ma numesc Cristina si imi place foarte mult sa mananc salata.Acum, primavara fac un amestec de salata verde, stevie,frunze de papadie,leurda,loboda rosie,ceapa verde si ridichii cu putina sare,zeama de lamaie si ulei este o salata foarte gustoasa apreciata de toti cei care o mananca

Viorica spunea...

Cristina, bine ai venit. Multumesc pt reteta, pare a fi ceva f gustos si sanatos.

Terra Mater spunea...

Buna seara, Viorica! Va multumesc mult pentru daruirea si pasiunea cu care puneti la dispozitia celor mai putin cunoscatori asemenea interesante informatii! Mi-ati oferit posibilitatea sa descopar lucruri noi, nestiute mai ales legate de modul de preparare/conservare a plantelor verzi pentru iarna. Apreciez foarte mult si ideea de a publica fotografiile respectivelor plante, in acest fel ajutand pe cei care nu sunt familiarizati cu plantele sa inceapa sa le identifice, sa le cunoasca. V-as ruga, daca nu va cer prea mult, sa publicati si o fotagrafie cat mai clara posibil, a dragaveiului sau steviei. Eu traiesc in Italia. Aici, pe campiile si colinele pe unde haladuiesc eu "la pascut" am vazut adesea multe plante care seamana cu dragaveiul. Insa nu sunt sigura ca este chiar dragaveiul care in tara, invada gradina casei parintesti in ciuda grijii cu care mama se ocupa de ea.
Azi, o femeie, mi-a aratat doua legaturele de frunze de dragavei Diferenta dintre ele era minima. Imi spunea ca una dintre acestea desi era tot dragavei era din cel... rau, "nebun". M-am dus pe camp imediat cu cele doua legaturele in mana incercand sa identific plantele bune, dar... am inregistrat un mare esec. Nu am fost in stare sa imi dau seama care era cel bun si care cel rau. Chiar am si mestecat cateva frunze. Unele aveau un gust usor acrisor, care amintea discret macrisul. Ma renuntat, de teama ca as putea sa duc acasa o planta care poate fi daunatoare... In orice caz, nu am reusit sa identific acel "parfumul' dragaveiului care imi era familiar din copilarie...
Vreau sa va spun ca eu aici am invatat sa cunosc si folosesc buruiana care la noi in tara este cunoscuta (destul de restrans, din pacate) sub numele popular de "gusa porumbelului". Aici este numita "sciopettini" sau "carletti". Este delicioasa atat in stare cruda, in salate mixte de diverse plante spontane cat si pregatita cu orez. Am gasit rucola si valeriana salbatica limba vacii, limba mielului (boragine). Si boragine folosesc in diverse combinatii: cu orez, sau sos cu bulion, (se poate adauga si urda) pentru condimentarea pastelor fainoase, sau pur si simplu pentru consum cu paine sau mamaliguta.
Leurda (aici cunoscuta cu numele de aglio orsino) o consumam cruda, in salate de diverse plante spontane sau cultivate (si eu mi-am adus bulbi din padure si am facut un razorel de leurda in gradinita casei). Pentru iarna, conserv leurda in felul urmator: macin planta (de la bulbi pana la flori inclusiv) si amestec cu un praf de sare, ulei crud,, presat la rece, si , facultativ, migdale sau pinoli sau nuci caju (aici cunoscute sub numele de anacardi. Apoi pun in borcanele de sticla si le pastrez in congelator. Inca mai am din cel conservat anul trecut. Acum deja am inceput prepararea celui din acest an. La acelasi mod pregatesc si conserv sosul de telina (crengute si frunze), de busuioc, de flori de papadie si de banuti. Facultativ se poate adauga si parmigiano ras sau branz pecorino. Dar noi fiind vegetarieni, preferam fara.
Tin sa precizez ca am devenit vegetarieni nu din moft ci din intelegerea derivata din disperare de situatie, ca aceasta este singura cale cu adevarat trainica si decisiva de recuperarea a sanatatatii si mentinerea ei sub control. Am sa mai revin pe paginile blogului dumneavoastra, deoarece sunt convinsa ca voi mai avea de descoperit informatii utile si placute care acum imi sunt necunoscute. Multa sanatate, activitate gratificanta si Paste Fericit! Elena

Terra Mater spunea...

Am revenit pentru a va adresa urmatoarea intrebare:
untisorul este cel care se vede in fotografia a treia?
Eu l-am descoperit zilele trecute, dar, este deja inflorit. Are flori frumoase, galbene. Am fost tentata sa culeg si aceasta plata, dar, am renuntat, nefiind convinsa. Si, daca intr-adevar este vorba de untisor, se vede ca am facut bine a nu il culege, pentru ca din informatiile dumneavoastra rezulta ca, dupa inflorire devine toxic. Va pup si va imbratisez cu un salut de lumina si armonie. Elena

Viorica spunea...

Da, untisorul este cel din fotografia treia. Daca este inflorit e toxic si ai facut bine ca nu l-ai consumat.

Viorica spunea...

Elena, imi cer scuze ca ma publicat si am raspuns mai intai la cel de-al doilea comentariu. Sunt preocupata acum de campionatul mondial de patinaj artistic, pt care am o pasiune veche si n-am fost atenta la posta.

Iti multumesc mult pt cuvintele frumoase, asemenea comentarii imi dau curaj sa continui blogul. As cauta acum pe net poza cu dragaveiul, pt ca nu stiu pe unde mai e in arhiva mea stufoasa de fotografii o asemnea poza dar chiar nu am timp. Ca o indicatie o sa-ti spun ca stevia "buna" are frunzele mai ascutite decat cealalta, si ceva mai verzi. Eu stau in Bucuresti si am in grija pe mama mea de 90 de ani, incat e cam problematic sa caut acum o gradina cu stevie, chiar si la piata, care e la peste 1 km de mers pe jos, ajung mai rar.

Iti multumesc pt retetele de pastrat vegetalele pt iarna.

Stiu de la RAI UNO, pe care din pacate nu il mai prindem, ca in Italia se folosesc o multime de plante cu frunze verzi care la noi sunt fie necunoscute, fie nefolosite.

Anul acesta "buruienile" au aparut ceva mai tarziu si in cantitate mai mica pt ca iarna a fost, cum probabil stii, f grea.

Anonim spunea...

multumesc de reteta o sa incerc.

Viorica spunea...

Draga anonim, cand consumi preparatul poate imi spui cum a fost si te semnezi

ioana spunea...

Draga mea doamna,incerc sa va ajut sa deodebiti dragsveiul bun de cel nebun (asa cum singura i-ati zis).E simplu:la dragavei nervura principala de pe mijlocul frunzei este verde,iar la cel«rau» este roscata.Asadar daca frunzele respective sunt verzi in totalitate, sigur sunt cele bune.Sper sa va fiu de ajutor .Va pup si va doresc numai bine acolo unde sunteti.(Am trait si eu vreo 9 ani prin Spania si stiu .....)