Salate din buruieni

De cum se desprimavareaza, gradina mamitei incepe sa inverzeasca. In fiecare an iau un cutit si o punga si incep sa culeg susai, papadie, traista ciobanului, stevie, patlagina. Sora mea glumeste spunand; "Iar a iesit Viorica la pascut!"


O sa las sa rada si savurez salata atat de diferita de legumele de plastic, gata de explozie din cauza azotatilor cu care au fost indopate.

Buruienile acestea, adesea dispretuite pt ca se gasesc pe toate drumurile, au o insusire aparte: primavara sunt fragede si gustoase, apoi incep sa se amarasca si sa capete un gust neplacut.

In 1991 a aparut, la Editura Sport-Turism, o carticica intitulata "Plantele alimentare din flora spontana a Romaniei", de dr Constantin Dragulescu.

Iata ce scrie la susai: (Sonchus oleraceus): Specie asemanatoare salatei salbatice, cu suc laptos (numita si laptuca) ....Creste prin gradini,pe langa garduri, prin locuri ruderale. In evul mediu a fost o planta alimentara cautata. Azi se urilizeaza f rar, atat ca leguma cat si in salata (ex in judetul Ialomita. Laponii o consuma si ei ca leguma.

Susaiul arata ca in prima poza. Eu o consum ca salata, nu inainte de a centrifuga frunzele spalate bine in aparatul de alaturi.

Despre papadie scrie asa: (Taraxacum officinale) Binecunoscuta planta medicinala si alimentara, frecventa in intreaga tara. Frunzele contin vitaminele B1, B2 si C si provitaminele A si D, precum si saruri minerale (fosfor, siliciu,sulf, mangan). Au proprietati coleretice si colagoge, depurative, diuretice, laxative, hipoacidifiante. Se consuma primavara ca salata si leguma, in supe si ciorbe. Mugurii florali servesc in unele tari apusene la obtinerea unui surogat de capere (murati in otet de tarhon).Florile (inflorescetele) se pot intrebuinta la aromatizarea lichiorurilor sau la prepararea unui vin.

Eu am preparat surogat de capere, f bun cu rasol de peste. Cand am facut chimioterapie doamna din Moldova, cea care mi-a trimis ladita cu seminte de dovleac, consuma tije de flori de papadie, pt ca aflase de undeva ca ar avea efecte anticancerigene. Am gustat si eu dar erau atat de amare incat am preferat salata verde.

Despre valoarea alimentara a frunzelor de traista ciobanului am aflat din carticica: (Capsella bursa-pastoris) Cunoscuta planta medicinala (cu actiune hemostatica, hipotensiva si analgezica) ale carei frunze se pot consuma primavara, in amestec cu alte verdeturi, la supe si salate.

Frunzele sunt cam atoase si cam fade, de aceea se recomanda folosirea in amestec.

Stevia o foloseste cred, toata lumea. Pt salata aleg frunze f tinere si f fragede, dar o consum cu prudenta, din cauza continutului mare de oxalati (toxici, mai ales pt ca pot forma pietre la rinichi). de aceea stevia, ca si spanacul sau macrisul, trebuie oparita, aruncata apa si apoi fiarta. Am facut odata o experienta ca sa le arat fetelor mele cat de multi oxalati exista in apa in care am oparit spanacul: am pus cateva picaturi de clorocalcin si imediat s-a format un precipitat alb de oxalat de calciu (aplicarea culinara a chimiei analitice!). Din stevie prepar, pe langa ciorba, mancare cu sos de ceapa, usturoi si rosii, papushele de dragavei (un fel oltenesc, se face un fel de trabuc din frunze de stevie legate cu o sforicica, se pune la gratar --mai multe "papushele"--si se servesc cu saramura si mamaliguta, miam, miam) fac si niste sarmale cu urda f bune.

Despre patlagina stiam doar ca e f buna folosita drept cataplasma pusa pe rani, ca sa nu se infecteze sau, daca inevitabilul s-a produs, sa se elimine infectia si sa se vindece rana. Din carte am aflat ca (Plantago media) cunoscuta si sub numele de limba-oii, acesta planta nu mai este astazi utilizata in scopuri alimentare. In trecut, taranii dinunele sate romanesti consumau frunzele tinere (primavara) ca salata, alaturi de Plantago major si P. lanceolata. In prezent aceste plante sunt apreciate doar pt propritatile emoliente, hemostatice, antidiareice si usor hipotensive ale frunzelor lor.

Frunzele au un gust ca de ridiche, e bine sa fie folosite in amestec. Uneori primavara mergeam cu sotul meu la padurea Ileana, unde sunt unele locuri ce par invadate de leurda. Culegeam o sacosa din care faceam salata o saptamana intrega. Acum se gaseste la piata, in legaturi ca cea din fotografia a doua. In carticica scrie: (Allium ursinum) Planta cu bulb inrudita cu usturoiul (numita si ai-de-padure), dar cu frunze late de 3-6cm, in numar de 2-3. Creste frecvent in paduri mai mult sau mai putin umede, indeosebi in cele de fag si carpen. Frunzele cu miros de usturoi au proprietati antiscorbutice, depurative si diuretice si se consuma primavara ca salata,in loc de spanac (supe, ciorbe, piure) si ca surogat de usturoi. In Germania se folosesc si la prepararea untului de verdeturi.

Se pare ca taranii din jurul Bucurestiului au luat bulbi de leurda din padure si i-au plantat in gradini, astfel cred ca se explica faptul ca in ultimii ani se poate cumpara din piata. E nevoie insa de atentie pt ca frunzele seamana f bine cu cele de lacramioare (margaritar) cu care se pot confunda usor, diferenta e ca frunzele de lacramioare sunt f toxice. Eu folosesc leurda si la masa de Pasti, stufatul preparat cu leurda, ceapa verde si carne de miel e f gustos, deasemenea ciorba de miel in care pun si leurda e excelenta. Datorez o parte din cunostintele despre leurda ginerelui meu.

Tot de la piata se poate cumpara untisorul (Ranunculus ficaria) Apreciata planta alimentara cu frunze cordiforme si flori galbene-aurii, intalnita in toata tara, in special la marginea padurilor din etajele campestru si colinar. Frunzele sunt consumate mai ales ca salata (indeosebi la friptura de miel), dar si in ciorbe si in mancaruri cu carne. Se culeg primavara, inainte de aparitia florilor, dupa aceea devenind toxice. In unele tari, mugurii (bulbilii) ce apar la axila frunzelor sunt utilizati in locul caperelor, (murati in otet de tarhon dupa o prealabila pastrare de o zi in apa sarata).

Tot din aceasta carticica am aflat ca se pot consuma frunzele de rapita si am aplicat cele invatate asta vara cand au rasarit plante tinere pe un camp de pe care se recoltase rapita. Le-am cules, desi sotul meu nu era f convins ca sunt comestibile. A iesit o salata neasteptat de buna (cred ca frunzele de rapita salbatica=mustar-de-camp sunt mai aspre la gust, acelea de cultura erau fragede), cu un gust asemanator cu varza (normal,doar ambele sunt crucifere, brasicaceae).

Cand va inflori salcamul voi culege flori din care voi face clatite. reteta e tot in carticica: 600-700g flori la 125g faina, un pahar de apa sau vin alb, patru oua si sare. Eu fac aluatul cam din ochi, bineinteles cu vin, clatitele ies f bune. Acolo scrie ca se fac clatite si din flori de soc, am incercat, dar nu mi-a placut gustul. Din soc, pe care il culegeam din padurea Raioasa (acum arbustii de soc au crescut si sunt cam inalti, ajungem mai greu la flori) faceam socata, dar nu e indicata pt diabetici.

Pt ca se tot vorbeste despre criza poate n-ar fi rau sa se reediteze carticica pe care am citat-o din belsug aici, invatamintele din ea ar putea ajuta macar la diversificarea hranei, daca nu la depasirea crizei.