Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Gala

Orice e bun si frumos se termina prea repede. Dar ce minunat cand se termina cu o Gala, privita stand confortabil in fotoliu, deodata cu cele 19000 de spectatori de la fata locului si cei nenumarati de pe la casele lor!

Gala aceasta a inceput, ca si altele, cu un program de patinaj sincron. Cum eu nu prea citesc ziarele sportive si rareori ies pe situri specializate ma bazez adesea pe comentariile de la TV si, daca ei gresesc, e mai ales vina lor daca public informatii inexacte.
Am aflat astfel ca patinajul sincron e o ramura noua a patinajului, ca au si ei campionatul lor, primul desfasurandu-se in 2001. In aprilie in Croatia va avea loc urmatorul campionat, la care vor participa 22 echipe. Mie sincronul asta imi aminteste de nenumaratele documentare din tineretea mea in care grupe de tinere, una mai frumoasa si mai gratioasa ca alta, aratau tare caraghios inotand sincron cu niste carlige de rufe fixate pe nas.

Yvonne cea atat de putin simpatizata de tanara generatie ne-a explicat cu tonul ei doctoral ca in USA acest sport a luat mare amploare pt ca astfel sportivii care nu ar avea oportunitatea sa se prezinte strainatatii din cauza concurentei acerbe (si a nr limitat de participanti, doar de aceea se intampla ca o Cristine Fraser,de ex sa concureze pt Afganistan, cu succesul cunoscut) sa se poata manifesta. Nu s-a exprimat ea chiar asa, dar asta e ideea. O echipa completa are 24 de participanti. La Helsinki m-am chinuit indelung sa numar cati , zic cati pt ca erau si baieti, nu numai fete, sportivi se aflau pe gheata si faceau si desfaceau tot felul de figuri si treceri printre linii, o frumusete. Si aici numerele de sincron au fost interesante, chiar daca la un moment dat pe gheata se aflau numai 16 persoane: un barbat (Iron Man, asa se numea programul) restul fiind fete, asta in partea II-a a Galei.

A urmat prezentarea fiecarui participant, repetata si la sfarsitul Galei, lucru care nu s-a intamplat la Helsinki. Imi amintesc ca la celebra Olimpiada in care Tonia Harding a fost subiect de barfa si circ din cauza mijloacelor neortodoxe cu care cica a incercat sa-si elimine rivala, pe Nancy Kerrigan, baietii si fetele de la individual au facut perechi si au executat cateva elemente specifice perechilor, spre deliciul si incantarea (tele)spectatorilor.

Bineinteles ca primul care a evoluat a fost un patinator al tarii gazda care nu a ocupat loc pe podium, simpaticul Brandon Mroz, care a dat dovada de reale calitati de showman interpretand cu mult dinamism un rock cantat de Elvis Priestley. Si cum viitorul patinatorilor care nu mai participa la competitii (sau chiar si al celor care participa la campionatele de profesionisti) consta in participarea la showuri aceste calitati sunt de dorit. Unii patinatori, cum ar fi Todd Elridge, sunt f buni din pdv tehnic, chiar si artistic, dar ei sunt potriviti pt gale demonstrative, nu pt spectacol. Mai rar se intampla sa se impleteasca maestria in a realiza programe de inalta clasa, bine cotate si castigatoare de locuri pe podium cu calitati de showman, cum a fost cazul cu Pliushcenko si Yagudin. Rivalitatea dintre cei doi e f bine cunoscuta, eu amfost de la inceput de partea lui Pliushcenko, desi arbitrii au considerat atunci ca ii lipsesc calitatile artistice, l-am admirat si pe Yagudin pt ca era f tenace, a evoluat si cu mana fracturata, si cu temperatura mare si tot a urcat pe podium, Yagudin e dotat de la natura cu mare usurinta in a evolua pe gheata, daca e sa credem ce declara prin 2001 (l-am vazut la ABC, cand am fost in State, dand un interviu, e f bun de gura), ca el nu se omoara prea tare cu antrenamentele, pt ca nu are nevoie. Aliosha are insa, ca toti rusii, oarece inclinatie spre pahar care nu cred ca il ajuta in cariera. Ghenea in schimb e extrem de ambitios (ca si Brian), munceste mult dar cu folos. Brian a declarat inca de la inceput ca il admira pe Yagudin si s-a vazut si se mai vede asta in programele lui, in variatiile, geniale de altfel, ale pasilor care le reusesc ambilor atat de bine. Tot ca si Yagudin si-a schimbat antrenorii pt ca a avut impresia ca nu ii dau destula atentie (de aceea mi-a creat impresia ca e ingamfat, desi nu am aceeasi parere despre Yagudin, chiar e posibil ca Mashin sa fi lucrat mai mult cu aparent mai fragilul Pliushcenko, care era mai serios si probabil mai maleabil). N-am sa uit expresia Tarasovei cand Yagudin castiga aurul: satisfacuta ca o pisica ce tocmai a inghitit canarul.

Pt ca si intre Joubert si Pliushcenko a existat rivalitate cand s-a retras Yagudin fireste ca Brian nu mi-a fost simpatic, nu l-am simpatizat nici cand Lambiel era rivalul de temut. Lambiel imi place dintr-un motiv cu totul personal: am aflat ca a studiat chimia, ca si mine, si stiu cat e de greu. Totusi cand Brian Joubert a avut programe exceptionale, executate perfect, cu miscari care faceau sa mi se taie rasuflarea, m-am bucurat pt succesul lui. El are insa mult de lucru din punct de vedere psihic, nu totdeauna il tin nervii, uneori imi era chiar mila de el cand pierdea, atat era de evidenta suferinta de pe fata lui. Mi-a parut si acum rau ca a iesit abia pe locul trei, dintr-un fel de patriotism european, (care patriotism n-a functionat la fete, pt ca imi place enorm Yu-Na Kim, cam tot cat imi placea si Pliushcenko, Carolina, imi pare rau sa o spun, e departe de nivelul sud-coreencei), mai ales ca cei care au castigat aurul si argintul nu au nici pe departe sharmul si calitatile tehnice ale lui Brian.

Dar sa revin la Gala: a urmat perechea clasata pe locul cinci, Maria Muhortova/MaximTrankov, ea purtand o rochita roz, el un costum negru cu roz, care au schimbat registrul din dinamic in liric, adecvat muzicii alese. Am observat ca la gale perechile executa destule elemente spectaculoase, uneori chiar periculoase (cel mai mult imi placea perechea franceza Sarah Abitbol/ Stephane Bernadis care, desi nu a castigat niciodata aurul la europene avea totdeauna la gale programe extrem de atractive) nu fac niciodata infamele elemente side by side. Eliberati de emotiile concursului au patinat totusi cu viteza si au executat cateva elemente spectaculoase.

Din noul val al patinatorilor americani Rachel Flatt a interpretat melodia Aretei Franklin, Respect. La Gale baietii si fetele executa mai mult secvente de pasi, cateva sarituri, si nu e nici o nenorocire daca nu toate reusite, piruete, spirale.

Un program f atragator, in nota lor specifica, plina de o voiosie care le sta atat de bine, au dansat cu mare usurinta, fiind o incantare de privit, Natalie Pechalat/Fabian Bourzat.

Crainicul salii l-a anuntat pe urmatorul: "Mister Entertainment" care a "dansat" pe melodia lui Frank Sinatra "I Won"t dance" demonstrandu-si din nou exceptionalele calitati de showman, mai putin pe cele tehnice, noroc ca nu a fost concurs,pt ca a cam ratat sariturile.

Despre perechea chineza Qing Pang/ Jian Tong YG a avut un comentariu nostim prin absurdul sau: "Era o vreme cand perechile dinChina era de ajuns sa intre pe gheata, sa stea nemiscate si sa castige" din fericire acum nu a fost vremea aceea si chinezii ne-au incantat din nou cu unele figuri marca lor, cum ar fi aruncarea sau twist liftul in care fata e aruncata in asa fel incat zboara paralele cu suprafata ghetii, nici campionii nu reusesc atat de bine aceste figuri. Au facut si cateva ridicari ca la dans, nedepasind nivelul umerilor, ce mai, si-au aratat clasa.

Mao Asada, intr-o interesanta rochita rosu cu negru (amintea cumva de celebra figura cu Yin si Yang care se intrepatrund intr-un cerc) a patinat gratios pe un tango in prima parte a programului,apoi a avut o parte mai alerta, mai vesela, in care a facut si o pirueta Bielmann.

Campionii celor patru continente, Meryl Davis/Charlie White au dansat si ei frumos dar eu n-am incetat sa ma mir de ciudata coafura a lui CW, care mi se parea ca ar fi o peruca si asteptam sa-i zboare din cap din moment in moment. Dansatorii la gale fac ridicari care nu sunt permise in concurs, dar sunt f spectaculoase, insa si periculoase. Atat ar lipsi, sa se accidenteze si in concurs (desi s-a mai intamplat) de parca nu se accidenteaza destul la antrenamente.

Tomas Verner a avut un program f nostim pe muzica lui Michael Jakckson,executand pasii specifici lui MJ, a avut chiar si o palarie. Nu mi-e rusine sa recunosc ca inca din prima secunda a showului (pt ca si el e showman) mi s-a latit un zambet pe figura care nu m-a parasit pana nu a terminat numarul. Era caraghios sa vezi un MJ blond, adica sa vezi implinit intr-un mod ciudat visul excentricului cantaret, care inca isi mai cauta nasul pierdut in incercarile de a corecta natura umana.

Pt ca am vorbit mai sus de palaria ce s-a vrut (dar n-a reusit) tip MJ am sa spun ca simpatica pereche Yuko Kawaguti/ Alexander Smirnov a evoluat cu un buchet multicolor de flori, pe care si l-au trecut unul altuia,, ba chiar el a ridicat-o tinand si buchetul in mana, nu stiu cum a reusit. Rochita lui Yuko amintea prin croiala de un chimono. Au avut ridicari originale, de mare efect, ma temeam sa nu o scape, pana si pirueta s-a terminat cu o ridicare. Au avut figuri extraordinar de noi si interesante, nepermise in concurs. E posibil sa le fi reusit atat de bine si pt ca Yuko arata usurica iar el m-a impresionat cu muschii f bine reliefati, sunt sigura ca in afara antrenamentelor pe gheata petrece ceva timp la sala de forta, tragand de fiare.

Miki Ando, care a avut un costum destul de ciudat, cu colanti negri care ii acopereau jumatate de gheata si rochita negra cu bordura stacojie, lunga pana la genunchi, a interpretat cu mult dramatism Boleroul lui Ravel.

A urmat echipa de patinaj sincron a USA, vicecampioana acum doi ani. Costumele rosii (in prima parte erau negre) si modul cum au dansat pe gheata mi-au amintit de Fire of Anatolia, dar si de Riverdance. FG a vorbit de matrice, linii, cercuri, YG despre programe scurte si libere in campionate, ca si de faptul ca pana acum numai Europa a castigat aurul, fie Suedia, fie Finlanda. Cand eram in USA am vazut cateva transmisii de patinaj artistic, comentatoarea vorbea tot timpul. In mod normal nu avea de ce sa ma deranjeze, dar TV al nostru era setat pe caption, (m-a uimit mereu cum reuseau sa tasteze ce se vorbea in timp real) pt ca ma uitam uneori noaptea la TV si nu voiam ca sonorul sa deranjeze restul familiei, ei bine textul transcrierii comentariului tindea uneori sa acopere intreg ecranul.

Partea II-a a inceput cu Jeremy Abbot, clasat pe locul 9, urmat de Alissia Czisny, clasata pe 11. O fi ea campioana USA, dar n-a avut stralucirea celor din top ten. Am remarcat atunci ca n-am vazut jocurile de lumini de la alte spectacole de gala, atat de obositoare pt privitori pt ca abat atentia de la evolutia patinatorilor.

Tessa Virtue/ Scott Moir au purtat costume ce pareau de strada, ea avand buricul gol. Mie mi s-a parut ca nu au avut temperamentul NP/FB, dar comentatorilor le-a placut.

Brian Joubert a trait din tot sufletul melodia pe care a interpretat-o, "Aleluia", fredonand si el din cand in cand. A avut o interpretare dramatica de inalta clasa, cu o buna comunicare cu publicul, in care parca n-a mai incercat atat de tare sa semene cu cel care ii este model, cu Yagudin. YG a spus ca este o supervaloare a patinajului artistic, FG spera sa castige din patriotism european. YG a zis "Il iertam si il iubim" apoi Gafencu a declarat oarecum surprinzator "sa dea Dumnezeu sa fie toti sportivii sanatosi si sa ii vedem la Olimpiada", poate asociatia de idei sa fi fost cu comentariile rautacioase ce s-au facut pe seama lui Brian la unul din concursurile la care nu a participat motivand cu starea precara a sanatatii.

Ocupantii eterni ai locului doi, cei doi Zhang au interpretat o melodie, cantata de Sarah Brightman/Andreea Bocceli, in stilul lor caracteristic. Joannie Rochette a intrat pe gheata purtand un fel de legatura la maini, ca de prizoniera, nu mi-a fost f clar ce a vrut ea sa sugereze, mai ales ca n-am inteles bine pe ce muzica a evoluat.

F interesant a fost programul prezentat de Tanith Belbin/ Benjamin Agosto inceput si terminat cu oscrisoare inmanata de BApe care ea o"citea"cu disperare, una din figuri mi-a atras atentia in mod deosebit prin faptul ca s-au rotit intr-o pozitie f joasa, aplecata, in care TB era aproape paralela cu gheata,o figura ce semana cu cea specifica pt cuplul canadian Shae Lyn Bourne/ Victor Kraatz.

Patrick Chan nu are, dupa parerea mea, deloc calitati de showman, programul lui nu m-a impresionat cu nimic, desi a interpretat cat a putut el de dramatic muzica aleasa. Si pt ca e canadian am sa spun ca e de admirat Buttle ca a ales sa se retraga in plina glorie.

A venit randul medaliatilor cu aur care, asa cum se face la orice gala, au prezentat si bisuri. Uneori e pacat ca nu se da voie si altora sa prezinte bisuri, patinatorul sovietic (pe vremea aceea) Kotin avea niste numere extraordinare, de o spectaculozitate deosebita, un showman innascut, in ciuda faptului ca nu a castigat niciodata aurul fiind vesnic abonat la argintul european intre 1985-1988 (traiasca Wikipedia)

Despre Yu-Na Kim YG a zis ca e "nascuta sa straluceasca". Melodia aleasa a avut un titlu f inspirat "Gold". A patinat cu usurinta si eleganta pe care i le-am adimirat de prima data cand am vazut-o. Si de data spectatorii s-au ridicat in picioare la sfarsitul programului. La bis a interpretat un pic din Dans Macabru al lui Saint Sans. N-am inteles, din pdv spiritual, ce a determinat-o sa aleaga aceasta melodie, pe care a interpretat-o perfect. A castigat prima medalie de aur din istoria Coreei.

Oksana Domnina si Maxim Shabalin au ales sa danseze pe o melodie dinfilmul Matrix, si s-au imbracat in consecinta, cu haine lungi, negre si cu ochelari negri. Fusta ei cea lunga insa a alunecat cand a fost ridicata cu capul in jos si a dezvaluit km ei de picioare imbracate in colanti negri. Finalul a fost inca mai interesant decat restul programului pt ca partenerul a rasucit-o de trei ori pe o mana. La bis au renuntat la ochelari si anterie si au dansat un pic din Spartacus.

Evan Lysacek, care a ales un rock ca ilustratie muzicala a aratat ca si el are calitati de showman. In timpul evolutiei lui au fost si ceva jocuri de lumini, probabil organizatorii sau luministii au dat dovada de patriotism local.

Abia acum am observat ca la prezentarea sportivilor au lipsit AlionaSavcenko/ Robin Szolkowy, AS fiind f rau racita, avand o gripa severa cu temperatura mare,poate laei s-agandit FG cand a vorbit de sanatate. Prezentarea finala a sportivilor, la care Lysacek a purtat un tricou ca de fotbalist, inscriptionat Lysacek 1, a incheiat Gala.