Desi o f buna prietena m-a intampinat intr-un email cu "Bine te-ai intors din calatoria sud-coreeana !" dupa ce am publicat ceva inspirat de Elfos, Hadas... o sa ma intorc tot pe acele meleaguri, spre disperarea ei, dar numai pt a ma inspira.
Am primit de curand pe fb de la un bun prieten un link catre un videoclip vorbit in coreeana. Acum el stie ca eu nu pricep boaba coreeana, dar ca imi place sa privesc tablouri frumoase, mai ales cele din perioada impresionista, iar videoclipul trata tocmai o asemenea tema, anume viata lui Paul Gaugain si prietenia sa cu cu Van Gogh. Abia spre final imaginile mi-au aratat ca un scriitor ale carui opere mi-au placut f mult, dar e mult timp de cand le-am citit, Sommerset Maugham, ar avea vreo legatura cu PG.
Atat de mult timp a trecut de cand am citit "Luna si doi bani jumate"
(titlul in engleza, The Moon and the sixpence cica i-ar fi foat inspirat scriitorului de o recenzie la romanul sau Human Bondage in care eroul era asa de ocupat cu dorinta de a capata luna de pe cer incat nu era in stare sa zareasca macar o moneda de sixpence de la piicoarele sale, spre deosebire de cei care sunt atat de preocupati de a cauta monde de sixpence pe jos incat uita ca exista luna de pe cer) ca am uitat complet despre ce e vorba in romanul respectiv. Daca as tine minte tot ce am citit ar trebui sa am un cap cat o biblioteca, si nu din cea electronica. Noroc ca sunt unii asa de amabili ca publica in Wikipedia tot felul de informatii, unele mai corecte, altele...
Dar nu despre corectitudinea lor vreau sa vorbesc, ci despre faptul ca am gasit un rezumat destul de detaliat al cartii (n-am sa pot multumi destul Ingerului meu Pazitor ca m-a indrumat, si prin intermediul fetei mele mai mici, sa aprofundez cunostintele de limba engleza pe care am studiat-o fara profesor)(Update: cineva mi-a atras atentia ca paranteza nu e vizibila, cred ca acum e :)))) in Wikipedia si asa am aflat ca acest roman este inspirat de viata lui Paul Gaugain, incepand cu decizia pictorului de a-si parasi nevasta si copiii pt a se muta in Paris si a se dedica picturii, continuind apoi cu perioada petrecuta de acesta in Tahiti, unde a si murit.
Desigur ca romanul nu este chiar o redare identica a biografiei agitate a pictorului, exista destul de multe deosebiri, incepand cu nationalitatea sa, care in roman devine englez si sfarsind cu cauza mortii, lepra in loc de sifilis. Daca memoria mea nu ma inseala prea tare, Maugham, care a studiat medicina dar a preferat sa fie scriitor, are destul de multe novele in care eroii sufera de lepra, boala care se pare ca era destul de raspandita in sudestul Asiei, unde el a petrecut o parte din viata sa. Am avut chiar la un moment dat ca era obsedat de asta, sper sa nu confund acest aspect cu operele unui alt scriitor drag inimii mele,
Jack London, care a petrecut si el ceva vreme in marile Sudului si care, culmea, a fost acuzat de plagiat, dar nu din cauza ca avea vederi socialiste...:)
Nu vreau sa inchei acest articol inainte de a reaminti cititorilor mei fideli ca doua romane m-au enervat ingrozitor in timp ce le-am citit din cauza ca eroul a dezvoltat o obsesie pt o femeie care, dupa parerea mea, nu merita nici macar sa se gandeasca la ea (din pacate exista destule cazuri reale) anume "Papusa" lui Boleslaw Prus si Human Bondage (tradus la noi "Robie") a lui Sommerset Maugham. Culmea este ca articolul din Wikipedia sustine ca eroul din "The Doll", "Papusa", l-ar impersona pe scriitorul insusi.
Din fericire pt sufletul meu un alt roman al lui Prus,
Faraonul, ramane una din cartile de capatai ale mele. Rareori m-am simtit atat de scufundata in lumea descrisa intr-o carte ca in Egiptul antic reinviat de pana lui maiastra. Am vazut apoi filmul la ceva timp dupa ce am citit cartea, cand deja amanuntele se mai estompasera in minte. De obicei ecranizarile ma enervau pt ca nu reuseau sa redea toata bogatia de idei a cartii, asta mia placut, dar nu asa de mult ca romanul.
Ei, ziceam eu ca Papusa e autobiografic, iata ca si Human Bondage e tot autobiografic...of, scriitorii astia, cum s-au lasat ei calacti in picioare de niste femei fara inima, reusind sa ilustreze in nmod genial ca barbatii buni sunt atrasi de femeile rele, si invers.
Am sa ilustrez acest articol cu o imagine dintr-un calendar pe 2012, un tablou intitulat "Making Merry" pictat de Paul Gaugain in Tahiti in anul 1892.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu