S-au facut si sigur se vor mai face multe filme si seriale avand ca tema soarta tragica a celor atinsi de acesta boala nemiloasa, cancerul, dramatica mai ales cand cei in cauza sunt tineri. Chiar de curand Euforia a difuzat Scent of a Woman, unde protagonista a aflat cumplita veste si a decis sa-si schimbe modul de viata si prioritatile astefel incat sa isi poata indeplini cele mai acute dorinte ale sale inainte de a muri. Pt ca fictiunea e fictiune, mai ales in serialele si filmele coreene se accentueaza caracterul romantic, fara a se insista prea mult pe cel medical.
Altfel stau lucrurile, cel putin in parte, in cinematografia occidentala. Imi amintesc de un film f vehi, Printesa, in care regizorul nu s-a sfiit sa ne-o arate pe protagonista vomitand (oricat am cautat, nu am putut gasi pe net nici o vorbulita despre acest film alb-negru, produs de o cinematografie nordica, intr-o vreme cand Europa era prolifica in productia cinematografica, filmul nefiind o capodopera). Din fericire filmul a avut un happy end, fata hotarand sa faca, indiferent de pret, copilul atunci cand a ramas insarcinata, si asta i-a salvat viata. In acea vreme diagnosticul de cancer era sinonim cu o condamnare rapida la moarte, si ce i s-a intamplat eroinei din film a fost un adevarat miracol, ideea era ca dragostea poate face minuni si poate inmvinge orice, chiar si inevitabilul.
De ex, Kwon Sang Woo, cel care il interpreteaza pe K, cand trebuie sa arate ca eroul este trist da impresia ca i se umplu cu adevarat ochii de lacrimi (poate asa si era) incat intr-un film atat de sfasietor de trist incat pana si eroul plange disperat s-a consumat f putina glicerina pt lacrimi false. Totusi as avea o observatie, care se aplica si la alte filme despre cancer: K a facut tratament pt cancer dar cumva a reusit sa nu aiba efecte secundare, ori eu, ca tot omul patit, stiu ca nu ai cum sa ascunzi asa ceva, si mai ales nu ai cum sa fii intr-o faza terminala si sa arati doar trist si indurerat (cand te prefaci ca nu ai nimic) fara a arata si bolnav.
Dar pt ca nu vreau sa distrug de tot interesul unui eventual doritor de a vedea filmul nu o sa mai insist prea mult pe subiect, o sa prezint numai din Wikipedia cateva date despre productia lui (cu completari din Hancinema) si o sa pun niste poze luate de pe Hancinema
More Than Blue (Hangul: 슬픔보다 더 슬픈 이야기; RR: Seulpeumboda Deo Seulpeun Iyagi; MR: Sŭlp‘ŭmpoda tŏ sŭlp‘ŭn iyagi) is a 2009 South Korean film. The directorial debut of poet Won Tae-yeon, it stars Kwon Sang-woo, Lee Bo-young and Lee Beom-soo in the lead roles. The film's Korean title translates as "A Story Sadder Than Sadness"
Directed by Won Tae-yeon (원태연)
Screenplay by Won Tae-yeon (원태연)
•Drama •Melodrama •Romance 105min | Release date in South Korea : 2009/03/11Alternative titles : "A Sadder Story Than Sadness", "Sad Sad Love", "Sadder Than Sadness"
Cast
- Kwon Sang-woo ... Kay
- Lee Bo-young ... Cream
- Lee Beom-soo ... Cha Joo-hwan
- Jeong Ae-yeon ... Jenna
- Lee Han-wi ... President Kim
- Sin Hyeon-tak ... Min-cheol
- Kim Jeong-seok ... Organization chief
- Seon Ho-jin ... Sa-pa-mi DJ
- Park Yeong-jin ... Handsome guy at guardhouse
- Ji Dae-han ... Singer A's engineer
- Jung Joon-ho ... President Im
- Lee Seung-cheol ... Singer A
- Nam Gyu-ri ... Catgirl
- Kim Heung-gook ... Traffic broadcast DJ
2 comentarii:
La inceput mi s-a parut ciudat faptul ca ea isi cauta un sot cu disperare. Eram asa de sigura ca si ea il iubeste si ma enervam pentru asta. Nici prin cap nu mi-a trecut ce ascunde ea , mai ales cand eu insami inventez adevarate scenarii .. cum zice Paula " iar faci film ? " ... m-a surprins si partea aceea mi-a dat si mie lacrimi. Am fost foarte prinsa de acest film. Stiam ca a avut buget mic si ca n-a fost cine stie ce lovitura de ecran , dar din cate am citit si vazut pe net , filmul e foarte iubit , asa trist cum e. Viorica , fa un efort si urmareste drama I'm sorry i love you , please ! De-abia astept sa aud comentariile tale .. sunt sigura ca va aparea pe blogul tau *_*
Pai am urmarit drama cum zici tu (drama insemna serial, asta e film)si nu vreau sa scriu mai mult ca sa poata vedea si altii filmul, de altfel nu e prea mult de comentat, cred ca am condensat totul in
"in MTB ei aleg, din dorinta de a-l menaja pe celalalt, sa ascunda adevarul."
in rest filmul trebuie vazut...
Sigur, pot sa scriu cat mi-a placut ca nu se da totul mura in gura, ca trebuie sa facem un efort ca sa intelegem toate subtilitatile scenariului, sa admiram cat de incoruptibil e Key si cat de nedrept este ca tocmai el a fost dat afara invinuit de coruptie...sa ne minunam de faptul ca logodnica a acceptat sa-i respecte dorinta numai din curiozitatea (cam morbida) de a fotografia un om pe moarte), dar si faptul ca s-a tinut de cuvant si a trimis cactusii...
Am si observatii critice: cat de aiurea sa fie sa stai cu cineva in aceeasi casa si sa te prefaci ca nu vezi efectele devastatoare ale bolii (aici filmul e cat se poate de nerealist), pe langa faptul ca actorul, care a pus mult suflet in interpretare si asta se vede, nu a fost machiat ca sa arate mai palid, mai bolnav.
Mi s-a parut execelenta si modalitatea prin care ni se prezinta povestea, ca vazuta din afara...ca si efectul asupra acelui cantaret asa de plin de el... Si nu pot spune cat mi-a placut ce figura calda si placuta are Kim Bum Soo in acest film, cand in Giant si-a aratat alta fata. Eh, acum sper ca cei care vor sa vada filmul si sa-l judece cu propria lor minte o sa se opreasca inainte de a citi comentariile.
Trimiteți un comentariu