Vizita la Forza Rosa Cafe m-a inspirat sa incerc si eu sa creez ceva, nu atat de minunat (credeti-ma ca e f greu) dar comestibil. Aveam in frigider niste iaurt de baut (nu beau eu asa ceva, pur si simplu s-a intamplat ca cele trei cutii mari sa ajunga acolo), oua, faina in camara, susan intr-o cutie si o sticluta de ulei de susan, precum si infama tigaie de teflon in care fac clatite si pe care o invinuiesc de uciderea perushului nostru vorbitor. A, si niste ulei de floarea soarelui.
Mai aveam si ciuperci, piept de pui dezosat, ceapa, marar si tarhon proaspete, precum si piper macinat. Am preparat aluatul de clatite amestecand cele trei pahare de "Danone iaurt de baut" cu sapte oua nu prea mari, faina cat sa obtin, dupa sfatul Sandei Marin, o consistenta de smantana mai groasa (de aia adevarata, nu subtiata cu apa sau tratata si ingrosata cu caragen si alte euri) precum si vreo 4-5 manute de seminte de susan, precum si o ligurita moca de ulei de susan (nu se pune mult, pt ca se foloseste doar drept condiment). Am lasat sa se odihneasca bine (era cam nenutrit iaurtul si avea nevoie de ceva somn ca sa-si revina) si intre timp am taiat ciupercile in jumatate, apoi in felii potrivit de subtiri (treaba voastra daca nu ati inteles despre ce e vorba), pieptii deasemenea felii subtiri, ceapa pestisori.
Am incins niste ulei, am pus feliile de pui si le-am lasat sa se evapore apa cu care au fost imbibate de producatori (sa atarne greu la cantar, deh) apoi le-am scos si am pus ceapa, cand s-a "topit" am repus carnea de pui si un pic de apa lasand la foc mic (aragazul vechi avea un foc foaaaarteee mic, asta e cam vioi, mai mult spre adolescent) cam 25 de minute, timp in care am inceput sa produc clatitele. Nu incetez sa ma minunez de talentul pe care il am de a le intoarce in zbor, daca cineva mi-ar fi spus ca voi fi vreodata in stare de asa ceva nu l-as fi crezut. Nu mai stiu exact cate au rezultat, pt ca am obiceiul sa tot gust din ele pe masura ce se fac, mai ales ca am reusit sa stric una, am aruncat-o in aer inainte de a se usca bine si s-a cam mototlit. Bineinteles ca stiu ca diabeticii nu au voie clatite, de aceea nu le umplu cu gem sau dulceata :)).
In timp ce faceam clatitele am pus si ciupercile peste carne si ceapa, avand grija sa le prafuiesc bine cu piper. Problema mea in timp ce fac clatite e ca ma cam plictisesc pana se face fiecare si nu am prea mare incredere in timingul meu ca sa ma apuc sa lucrez la mai multe tigai, desi mai am o tigaie pe care o folosesc cu precadere pt clatite, una smaltuita dar mai mica. Cand s-au facut si ciupercile (cam 20-25 minute, nu mai mult pt ca ciupercile devin cauciucoase) am umplut cateva clatite si am turnat peste ele un sos preparat din kefir Zuzu (si ce daca e reclama, mie imi place mult kefirul lor) si marar (mult) plus tarhon (mai putin). Sotului meu i-a placut, ba chiar si mamita a gustat un pic. Bineinteles ca si mie mi-a placut, ca altfel nu ma laudam aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu