De la lume adunate

Taman cand ma intrebam ce sa mai pun pe blog, ca mi-a cam plecat inspiratia cu sorcova, o noua prietena de pe facebook mi-a dat voie sa imprumut de la ea poze. Pozele sunt superbe, Doamna (ca e o doamna) are har, e greu sa ma hotarasc care e cea mai cea asa ca m-am oprit la o...poezie (de fapt o parodie). Una scrisa de Ion Grosan si publicata de prietena mea sub o poza, care poza a fost la randul ei imprumutata:

Traian (file din poveste)

Dacă treci de "Golden Blitz", de departe vezi sosind
şi-auzi mândra glăsuire a sirenelor de-argint.
Acolo, lânga Palat, mişună atenţi băieţi
Flori albastre, "Panasonic", stau ascunse în boscheţi.
Pare că şi trunchii vecinici poartă microfon sub coajă
Ce ascultă printre ramuri cu a lor ascunsă rază.
La bazinul care-n tremur somnoros şi lin se bate
Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prealuminate
Căci din patru părţi a ţării oaspeţi mulţi şi plini de chef
Au venit ca să serbeze ziua straşnicului şef.
Ridzi, cu-ale ei dosare puse unul peste altul,
Anastase, deputata, ba chiar Stolojan, înaltul,
Luând trei "Extraverale". şi ivindu-se-ntre ei
Oare cine-apare acuma? Senzuala Macovei!
Blaga, drept, bulanu-n mână, şade-n perine cochete
Şi cu crengi îl apăra Boc şi de presă şi de-anchete.
Acum iată ca din parc şi Traian, alesul, iese
Care ţine-n a lui mână măna gingaşe-i metrese.
Îi foşnea uscat pe pulpe poala scurt-a albei mini
Faţa-i roşie ca para, de noroc i-s umezi sânii
Pân' la umeri mai c-ajunge al ei păr de aur moale
Care-i cade peste tâmple, peste conturile goale.
Astfel vine mlădioasă, mai frumoasă ca Selena
Cine să n-o recunoască? Este ea, Udrea Elena!
Şi s-asează toţi la masă, cum li-i rangu, cum li-i neamu.
Lin vioarele răsună, căci apare Tismăneanu
Dar ce zgomot se aude? Bâzâit ca de albine?
Totţ se uită cu-nţeles, fiindca ştiu de unde vine.
Sunt dubiţe de la Mircea, încărcate ochi cu saci
De calibru şapteşdoi, cu plăcinte şi colaci
Iată vine-alaiu-ntreg: Videanu e vornicel
Îi sar sepepişti-nainte, cu pistoale de oţel.
În veşmânt de catifele, Daniel, cu glasu-i franc
Somnoros pe nas, că-i popă, glăsuieşte-ncet un banc.
O teleagă încărcată cu de toate podul scutur:
Tuns, ras şi frezat ca lumea sare-n ea un Gheorghe: Flutur.
Alesi mulţi, de multe soiuri, vin în urma lui în lanţ
Toţi cu datorii la bancă, toţi şăgalnici şi berbanţi.
Ţânţarenii, liicenii, ungurenii, trepăduşii
Iar Traian, cu decoraţii, i-aştepta-ndărătul uşii.
Iar la masa-mpărătească şade FMI-ul, singur
Şi-a adus tacâm de-acasă, un cuţit şi două linguri
Se ridică, îşi încheie haina plină de şireturi:
"Scuză-ne, Traiane,-ospăţul: îl pornim şi noi, alături!"