joi, 25 august 2011

Cobe

Pentru ca m-am cam axat pe parodii in ultima vreme as vrea sa-mi reamintesc una care mi-a placut f mult. E scrisa de poetul meu preferat din timpul scolii, George Toaprceanu. Pt ca nu aveam nici de unde, nici posibilitati financiare sa-i cumpar cartile mi-am facut eu o carticica scrisa de mana copiind poeziile care mi-au placut cel mai mult din cartea imprumutata de la bibiloteca. Nu stiu de ce, desi e cunoscut ca un poet vesel, pe mine m-au atras mai mult doua balade ceva mai triste, una chiar intunecata: "Balada Mortii" care vorbeste despre dizolvarea in natura a celor ce se duc si "Balada Corbilor" (pe care cineva la Radio in anii 70 i-a atribuit-o lui Cosbuc, e intr-adevar mai asemanatoare ca stil poeziile scrise de acest poet atat de drag inimii mele) un adevarat manifest impotriva celor care profita de pe urma razboaielor.

Am mai amintit cu alta ocazie de una din parodiile sale dupa Vara la tara de Al. Deparateanu si am copiat atunci si originalul. Acum insa as vrea sa copiez o parodie dupa Demostene Botez, parodie in care poetul, pe un ton glumet, spune lucruri cat se poate de serioase, cu atat mai serioase cu cat avea sa isi dea seama de adevarul celor scrise mult prea devreme, dupa parerea mea, el prapadindu-se la numai 41 de ani.

Oricat am cautat pe net nu am gasit originalul poeziei "Cobe" in schimb am reusit sa ma enervez cand persoane binevoitoare dar inculte au publicat parodia atribuind-o lui DB, nu mai dau linkuri, ca nu merita. In schimb in alta parte am gasit ceva care m-a facut pana la urma sa zambesc, se publica intai parodia lui Toparceanu "Triteti Provincilae" atribuita, ati ghicit, lui Demostene Botez, iar ceva mai jos originalul, numit "Tristeti atavice" O sa le gasiti pe amandoua mai jos. Cred ca Agonia (nu radeti, nu cobesc deloc, asa se numeste situl) a fost mai atenta si cele 18 poezii publicate ii apartin chiar lui DB.

Despre poetul DB nu stiu decat ca a fost apreciat de PCR, si asta a fost de-ajuns ca nu ma intereseze prea tare ce a scris, mai  ales in anii in care am urmat eu scoala, adica 1950-1961. Ca sa va faceti idee cam care era atmosfera puteti citi, daca aveti rabdare (eu nu mai am) un articol atribuit Ninei Cassian (ale carei poezii eu le apreciez, mai ales pe cele scrise pt copii, "In tara lui Mura-n Gura" fiind o ilustrare perfecta a dorintelor mele dintotdeauna), l-am gasit cautand cate ceva despre DB.Luceafarul publica o biografie a poetului scrisa se apre cu mult patriotism local de cineva din localitatea in care a vazut lumina zilei. Si uite ca, dupa mai o jumatate de veac de cand am terminat liceul aflu si eu lucruri noi, anume ca reprezentantii curentului simbolist in literatura noastra au fost: Alexandru Macedonski, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Ion Minulescu, George Bacovia, D.Iacobescu si...Demostene Botez. Probabil ca din motive politice (a fost arestat de comunisti) autorul nu il citeaza si pe Mihai Cruceanu printre simbolisti, desi eu am invatat in liceu despre el.

Si acum dupa ce am facut practic munca de cercetare pe net (mersi Google) sa trec la copy/paste:

"Cobe" am luat-o de la "Cercul Poetilor Disparuti"

Demostene Botez: III. Cobe - George Topârceanu

Tu care mă priveşti cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună
Sau peste zece ani, – indiferent.

Un mare potentat ce stă departe
(Şi nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte,
Rostind sentinţa-i fără drept de-apel.

Şi dacă, liber ca într-un ospiciu,
Te lasă încă-un pic să mai respiri,
O face doar aşa, dintr-un capriciu:
Tu nu poţi evada pe nicăiri.

Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.
La El nu merge cu protecţie, cu rude...
Nu te salveză nimeni şi nimic...

Tu vei muri şi-n urma ta ograda
Va sta subt soare-a doua zi la fel.
Şi factorul poştal va trece strada,
Lătrat de-aceeaşi javră de căţel.

Apoi pe-aceeaşi stradă solitară
Vor trece îndrăgostiţii pe-nserat,
Visând în fiecare primăvară
Un vis pe care şi tu l-ai visat.

De dimineaţă-aceleaşi servitoare
Vor scoate aşternutul pe balcon,
Şi fiecare doamnă, la culcare,
Va da pe nas cu cremă „Tokalon”...

Iar tu, ca o momâie-ncremenită
În fundul gropii umede şi reci,
Vei sta privind în bezna nesfârşită
Cu ocii ficşi, întunecaţi şi seci.

Nu vei vedea apusurile roşii,
Nici nu vei şti de-i noapte ori e zi.
Şi-n veci de veci tu nu vei auzi
Cum cântă-n soare, peste tot, cocoşii...

1928

Din "Parodii originale"

Originalul dupa care a facut Toparceanu o alta parodie, despre care am vorbit mai sus, l-am luat de pe Versuri si Creatii

Demostene Botez - Tristeti atavice

Tristeti adânci de iarmaroace,
De hali cu custi si panorama,
Tristeti de subrede barace
Cu-ntortocheate diagrame ;

Tristeti de birturi, cafenele,
De zgomot infernal de cleste,
De-un vânzator de floricele
Si-un papagal care ghiceste ;

Tristeti de dupa-amiezi cu soare
Cu molesita lor caldura,
Cu cersatori fara picioare
Ce cânta dureros din gura ;

Tristeti de barcice balanseaza
Caricaturi de-avânt schilod,
Si de maimuti ce imiteaza
Si râd urâte la norod ;

Tristeti haine si adânci
De-acvile cu lanturi la picioare,
Visând seninatati de stânci
La usa custilor murdare ;

Tristeti bolnave de flasnete
Cu valsuri vechi si anodine,
Tristeti si moaste de regrete
Ce veac v-a îngropat în mine ?.. 

Parodia intitulata Tristeti Provinciale am luat-o de pe Wiki Source

Tristeți provinciale

Tristeți de după-amezi ploioase
Și de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Și-aștepți să vie ora mesii...

Tristeți de străzi pustii și mute,
Cu ziduri vechi și cu fațade
De edificii cunoscute
În care nu știi cine șade...

De domicilii spațioase
Cu flori la geam și cu salon,
Din care pe la ceasul șase
Auzi urlând un gramofon...

Tristeți adânci de guvernante
Ce nu știu bine românește
Și de flașnete ambulante
Cu papagal care ghicește...

De cartiere suferinde,
De uși cu lacăte-n verigi
Și de dugheană care vinde
Fitil de lampă și covrigi...

Tristeți de goarnă funerară,
Melancolii de cățeluși
Uitați de cineva pe-afară
Să scheaune pe lângă uși...

Tristeți romantice de fată
Cu nasul lung și demodat,
Și de odaie mobilată
În care-a stat un magistrat...

Tristeți adânci de pui de mâță
Zvârliți pe undeva, prin scai...
De copilaș urât, de țâță,
Uitat de maică-sa-n tramvai...

Tristeți de garduri invalide,
De porți ieșite din țâțâni,
De doici care-au rămas gravide
Și-acum li-i frică de stăpâni...

De ordonanțe fără leafă
Și de trăsură cu un cal
Și cu scapetul ras la ceafă...
Tristeți de bâlci provincial,

De panorămi, cu-o ferestruică
Și cu-o maimuță roasă-n dos,
Ce-ar semăna cu domnul Duică
De-ar fi oleacă mai frumos...

Tristeți de cioară-mbătrânită
Ce stă așa, pe-un vârf de pom,
Și de fântână părăsită
În care s-a-necat un om...

Tristeți pustii, molipsitoare...
De ce mă urmăriți mereu
Și, fie ploaie ori ninsoare,
Vă țineți scai de capul meu?...

Si doar asa, de dragul poeziei, vreau sa inchei cu un indemn mobilizator al poetului parodiat, Demostene Botez (numele asta seamana al naibii de bine cu inspiratii parintesti gen Napoleon Tanase sau Cicerone Ionescu, am zis Ionescu pt ca nu-mi mai amintesc exact numele colegului care era ironizat de unii profesori tocmai din cauza prenumelui care se potrivea cu numele ca nuca in perete), publicat de Anishka


Îndemn – de Demonstene Botez

Când te duci seara la culcare,
Sa-ţi pui o mâna sub obraz
Sa te întrebi cu-ngrijorare:
“Ce-am făcut eu oare azi”?

O zi trecută fără fapte
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta, e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.

E ca şi cum n-ai fi trăit,
Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Şi soarele s-ar fi oprit,
Căzut în somn de dimineaţă.

Cât timp tu n-ai făcut nimic,
Pămantul s-a-nvârtit o dată,
Şi doar nu-i atât de mic,
Şi-a dus în spate lumea toată.

Să-ţi fie aceste vorbe-ndemn
Al vieţii tale care vine,
Să laşi pe unde treci însemn
Că ai făcut şi tu un bine.

Si de esti vrednic cum aş vrea
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta,
Şi gândul tău un monument.

Niciun comentariu: