Ieri, stand pe shezlong, la umbra, racorita de adierea usoara a vantului care aducea aromele de frunze din multii nuci plantati de mamitza dealungul (cuvant ales special, tinand cont de varsta ei inaintata) vietii mi-am amintit doua poezii,cea mai cunoscuta fiind parodia lui Toparceanu, pe care am s-o copiez pur si simplu:
George Toparceanu - Vara La Tară...
(Al. Deparateanu)
Locuinta mea de véra
E la tzéra...
Acolo era sa mor
De urît si de-ntristare
Beat de soare
Si pîrlit îngrozitor !
Acolo, cînd n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.
Nu exista berarie,
Nici regie...
Doar un hot de carciumar (he,he,he,strabunicu' a fost carciumar!)
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar'.
Cînd te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscînd domol din coada
Spre livada
Ale satului cirezi.
Si te poarta subt escorta
O cohorta
De tantari subtiri in glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula
Cu pretentie de nas...
Cand se ia cate-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l întreaba fara noima:-
Ce-ai cu noi, ma ?
Pentru ce sa dam cu var ?...
Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat...
(Am vazut aci-ntro noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)
Langa foc, o baba surda
Si absurda
Spune, ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana Cosanzeana,
Plina de banalitati.
Doarme-apoi adanc comuna...
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese, mare si rurala,
La iveala
Dintr-o margine de lan.
Cand si cand un cane urla
Ca din surla...
Carul Mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit...
Dar în zori încep cocosii
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal,
-Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !
D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie alta cura
În natura,
Sa ma duceti cu alai !
Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf !
Mie dati-mi strazi pavate,
Maturate,
-Dati-mi cinematograf !
Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive...
Mie dati-mi altceva !
Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin,
Cu trasuri, femei cochete
Si cu fete
Încaltate cel putin !
Dupa experienta anilor copilariei si apoi a vacantelor petrecute la tara sunt intru totul de acord cu Toparceanu, asa poet minor cum e socotit el de la o vreme. Minor, minor, dar nu stiu ce-ar mai fi ramas din amintirea lui Deparateanu, a carui "Vara la tara" am s-o transcriu din "Antologia Poeziei Romanesti de la inceputuri si pana astazi" (antologie pe care am cumparat-o de la anticariat si nu am decat volumul I, "astazi" insemnand 1954, cand cel mai in voga poet era acum pe merit uitatul Al Toma, cu al sau Wu-wing cel mic, plangand de foame si de frig, ecou al razboiului din Coreea), daca nu l-ar fi imortalizat Toparceanu.
Mai intai o scurta notita biografica, din sursa pomenita mai sus:
Alexandru Deparateanu
(1834-1865)
Nascut la Rosiorii de Vede, a urmat cursurile scolii de la "Sf Sava", apoi si-a continuat studiile la Paris. Sub domnia lui AL.I.Cuza a fost subprefect si deputat al judetului natal. A publicat un volum de poezii "Doruri si amoruri"(1861)
Vara la tara
Locuinta mea de vara
E la tara:
Acolo eu voi sa mor
Ca un fluture pe floare
Beat de soare
De parfum si de amor.
Acolo e fericirea
Si iubirea
Traiului patriarhal;
Viata ce aci s-ascunde
Curge-n unde
Curge-n unde de cristal!
Ale soarelui copile
Dalbe zile
De Cuptor si Ciresar,
Ca pe niste surioare
Pe fecioare
Din colibi le chiam-afar'.
Si ca roiul de albine
Pe coline,
Pe valcele, pe campii,
Toata ziua mi se-ncura (ce naivitate, sa foloseasca un cuvant de ocara crezand ca e poetic!)
Si murmura
Copilite si copii!
Sfanta poezie-n manta
Radianta
D-alb,de rosu si azur (o fi tricolorul francez, sau cel rus?)
Invesmanta deal si vale
Camp si cale:
Nu lasa nimic obscur!
Numai vara cerul face
Cu noi pace;
Numai vara ochiul meu
Vede-n raze si lumine
Toate pline
De mila lui Dumnezeu (spre deosebire de "omul cu soimul" al lui Arghezi, din "Ma uit la flori", pe care am transcris-o de curand, care nu e in stare sa vada "raspantia lui Dumnezeu")
Plaiul verde de zmaralda
Mi se scalda
Ca o nimfa-n rau divin
De junete si viata
Ce-o resfata
Si-i saruta dalbul san!
Si cum undula pe spate
Resfirate
Bucle blonde la virgini,
Ca miresele cu mirii
Cand zefirii
Zbor cu ele pe colini,
Spicul blond cu paie de-aur
Scump tezaur
Pentru mari si pentru mici,
Unduleaza-n miide valuri
intre maluri
De sulfinasi d-aglici!
Astfel bazmele-azurate
Si-nstelate
Cu-al lor cer de Oriint
Spun ca-n tarile-ncantate
Sunt bogate
Mari de aur si argint,
Si prin holdele splendide
Ies silfide
Cu piciorul de copil,
Zvelte, agere, usoare,
Surioare
Cu Camila lui Virgil... (e nume de fata, nu de animal, cum s-ar crede)
Trageti dantzul pe razoare
O! fecioare
Cu privirile ceresti!
Dantzul, cantecul si-amorul
Sunt izvorul
Fericirii omenesti!
Insasi umbrele obscure
Din padure (atunci erau paduri la campie, nu le taiase Ceausescu ca sa cultive porumb)
Invelite-n giulgiul lor
Sar pe sumbra balarie
Intr-o mie
De-nvartiri intr-un picior.
Si, cand noaptea pe poiene
Cant-alene
Melancolicul pastor,
Nu stiti ielele cum dantza
Si se lantza,
Imbatate de amor!...
O! gratioase idile!
In ce zile,
In ce nopti tit inflorit
D-asa odori minunate,
Parfumate,
Din fruntea lui Teocrit? (Marturisesc ca habar n-aveam cine e acest Teocrit cu frunte atat de parfumata, dar pt ce s-au inventat Google si Wikipedia? e un poet elenistic nascut la Siracuza, care a cantat pastorii si taranii, cu aceeasi ocazie am aflat de un proiect f interesant, Wikisource in romana--exista si in alte limbi, promovand culturile respective)
N-ati inflorit voi in ora
Cand e hora
Elfilor (hopa, a ajuns si in Irlanda!) inamorati,
Cu praf de-aur pe aripele
Si de stele
Ca-mparatii-ncoronati?
Cand angelicele (acum a ajuns deja in Rai) canturi
peste vanturi
Se inaltz de pe campii,
Rapesc verguri, flori si raze
In extaze
D-ale verei poezii?
Nici un timp aurocale(?)
Pastorale,
Nici un timp, versuri ceresti,
Nu da ca vara splendoare
Si candoare
Poeziei omenesti!
Si pentru asta eu, vara,
Iubesc tara,
Pentru asta voi sa mor (fie la el acolo...a murit tanar saracu', i s-o fi implinit dorinta)
Ca un fluture pe floare
Beat de soare,
De parfum si de amor.
Credeam ca aici s-a oprit dar nu...si-ar fi trebuit sa-mi dau seama daca ma uitam mai cu atentie la parodie.
Moara tontii in palate
Imbracate
Cu covoare d-Ispahan,
Ei, ce chem pietrele triste
Ametiste
Si parinte-pe tiran!
Tontii, cari pentru o mana
De tarana
Isi dau sangele din ei,
Fac din crancenele crime,
Inaltime,
Si din demoni Dumnezei!
Mie dati-mi valea verde,
unde pierde
Omul negrele gandiri,
Unde-ti uiti de infamia
Si sclavia
Auritelor zidiri!
Nu mai voi s-aud de cine
Face bine
Sau de cine face rau: (si cand te gandesti ca pe atunci nu erau telejurnale!)
De la mic pana la mare
Fiecare
E victima sau calau.
Lumea noatra e un mare
Starv, din care
Mii de bestii se nutresc: (cum zicea si Eccleziastul: "nimic nou sub soare")
Mii de pasari si de fiare,
Ce prin gheare
Impart hoitul omensc!
Vai! si cum isi bate pieptul
Inteleptul
Care zi cu zi carpind
Ale sale zile pline
De suspine,
Vede cartile-i mintind! (E, daca nu sunt de Tarot, ca cele ale vrajitoarelor! :))
In Paris,in Londra,-n Viena
De la Sena
Pan'la marea de Azol (e de Azov, dar nu conteaza)
Vede toata-nvatatura
Ca e gura,
Si stomacul, filozof! (daca nu s-a aplicat legea aia votata in unanimitate cu marirea cu 50% a salariului...)
Gura d-om, gura de caine,
Cere paine!
Fii (asa era in carte: fii, in loc de fi) tiran, talhar, pagan..
Numai gura s-aiba paine,
Om sau caine
Te cunoaste de stapan!
Dati-mi, dati-mi valea verde
Unde pierde
Omul negrele gandiri;
Unde-ti uiti de infamia
Si sclavia
Auritelor zidiri,
Unde mnadra pasarica (cea care n-are treaba, vorba marinelului)
Se ridica
Pana-n cerul luminos,
Si din ceru-i plin de soare
Cu oroare
Abia vede omul jos!
Bine am ajuns, sa-mi bat joc de-un biet om ale carui oase s-au albit de mult. Dar daca mie nu-mi place la tara... Era racoare la umbra, dar ce rau piscau mustele...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
@Viorica, blogul tau e o adevarata enciclopedie!
Am sa-mi scot celelalte bloguri din lista, ca sa am timp sa savurez tot ce scrii tu.
Am sa-mi scot celelalte bloguri din lista
NU! Sa nu faci asta! Ca tot omul,am si eu pacate si unul din ele e superficialitatea, din dorinta de a sti cat mai multe nu aprofundez destul. Deci iti spun si eu precum Eminescu (pastrand proportiile) NU urmati gandirii mele/ Caci noianu-i de gresele...
Scoate repede prostia aia in care spui ca imperativul pozitiv FII este gresit!!!Citez: Imperativul POZITIV se scrie cu doi "i" (fii):primul face parte din radacina verbului, iar al doilea e desinenta persoanei a II-a; cel NEGATIV are un singur "i", intrucat e format cu infinitivul si nu are desinenta.(sursa:Gramatica limbii romane, editura academiei, editia a doua revazuta si adaugita, Bucuresti 1966)
Alte exemple: vorbeste!- nu vorbi!(de la infinitivul "a vorbi";
citeste!- nu citi!(de la "a citi"); priveste!- nu privi!(de la "a privi)etc.
Draga Anonim
Multumesc pt observatie. Cand am lecturat (ca n-am studiat cu aplicatie, nefiind de meserie) Gramatica Limbii romane.....(exact edtia amintita de tine se afla si la mine in biblioteca) m-am oprit la verbele de conjugarea IV-a si nu m-am uitat la verbele auxiliare, de unde si prostia. Dar la cate prostii se scriu azi si la cate greseli de tastare fac...
Crezi ca degeaba am pus eu dupa poza cu mine acum 10 ani poezia lui Eminescu?
NU URMATI GANDIRII MELE:
CACI NOIANU-I DE GRESELE
Mi-ar placea (sau place, cum am invatat eu in scoala?) sa-ti stiu numele.
Nu ai pentru ce. Am simtit nevoia sa fac acel comentariu pentru ca sunt profesor (de engleza) si am intalnit nenumarate persoane (elevi si profesori deopotriva, ba chiar si inspectori scolari) care nu stiu imperativul (negativ si pozitiv) al verbului "a fi". Este departe de a fi tragic, dar e ingrijorator si frustrant sa vezi ca foarte multi romani nu stiu lucruri relativ elementare din gramatica limbii lor. Ma numesc Teodor, dar cred ca acest lucru este mai putin important. Mult mai important si tragic este faptul ca pe 5 noiembrie acest popor a pierdut unul dintre stalpii literaturii romane contemporane, poetul Adrian Paunescu. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! ( a placea este verb de grupa a II-a, deci are la infinitiv terminatia "ea"; in consecinta, "mi-ar placea" este forma corecta de conditional optativ prezent, si nu "mi-ar place". Pe de alta parte, "a face" este de grupa a III-a, deci are terminatia "e". Corect este deci sa spunem "as face", nu "as facea" (cu am mai auzit...) :)
Draga Teodor
Multumesc ca din cand in cand zabovesti pe blogul meu.
Nu stiu cat s-a schimbat din programa scolara din 57, cand am absolvit eu scoala elementara si am avut in programa ultima lectie de gramatica si pana acum.
Mi-am mai improspatat cunostintele cand au fost fetele in scoala, dar cati parinti fac asta?
Gramatica e considerata neesentiala pt succesul in viata, si asta nu e bine. Daca faci rabat la gramatica faci rabat la inca multe altele care tin de corectitudine. Te astept sa ma mai ajuti in probleme de gramatica si, de ce nu, cand fac traduceri din engleza (pe care am invatat-o fara profesor :)
In ce priveste poetii, cine mai are nevoie de ei intr-o lume atat de zbuciumata? :(
Foarte frumos demersul de a publica originalele parodiilor lui Topîrceanu...Însă, înainte n-ar strica să comentăm aceste poezii din prisma parodiatorului. În privinţa lui Depărăţeanu - critica "veselă" spune că a a fost luat în rîs de Topîrceanu...ceeea ce, privind cu atenţie, îmi pare departe de adevăr. Depărăţeanu, un poet din epoca latinismului şi a romantismului de împrumut, foloseşte tema decăderii oraşului, ridicînd la absolut viaţa patriarhală, pastorală - de tip bucolic, ca la Teocrit. Aşadar nu e ca şi cum am spune azi, e mai bine "la ţară" că nu e poluare, ci e mai bine într-un spaţiu în care vremea a stat în loc, în care corupţia conceptual nu există, în care deşertăciunile opulenţei n-au loc etc. Asta a arătat Depărăţeanu, într-o formă poetică tributară francezilor - vezi metrica şi dispunerea versurilor. Or, Topîrceanu - care pe semne, în tinereţe l-a apreciat şi l-a "pastişat" - mai apoi îl reduce la o singură idee, aceea contemporană lui, făcînd umor pe seama contrastelor. În tot cazul, Depărăţeanu, aşa cum ai spus a scos un singur volum de poezii, în care nu apare această Viaţă la ţară. A fost publicată mai tîrziu, din manuscris. De ce toată explicaţia asta? Pentru a nu cădea în capcana diminuării importanţei sau a frumuseţii unui poet necunoscut astăzi. A scris şi rău; de pildă, latinist fiind, folosea abuziv neologismul strident, dar a scris şi frumos, uneori, neaşteptat de bine. Iată o mostră: Erau trei sărmanii - Doi copii şi-o mamă/Şi pîne - un singur codru într-o mahramă;/Mama-l frînse-n două şi dete pe rînd/ La fieştecare cîte o părticea./ - Mamă, atunci copiii ziseră plîngînd, / Ţie ce-ţi rămîne? - Voi, răspunse ea.
Şi acum depre interpretări:
a) mi se-ncură - a (se) încura înseamnă a se întrece, nu e nimic de ocară...
b) Cine ştie Eneida lui Virgilius nu se va întreba "ce este camila"! - mai ales dacă ai fi folosit diacritice.
c) Pentru a-l înţelege pe Depărăţeanu ...ar trebui şi puţin mai mult Teocrit decît poate wikipedia sa ofere...
d)Elfii au fost adoptaţi de scriitorii români odată cu traducerile din Nodier şi a lui Ossian...De pe la Negruzzi încoace! Nu e o întîmplare, deci, prezenţa lor aici.
e)Nu e aurocale!!?? ci aurorale, de la aurora.
f)Întîmplător, folosind dictonul nihil novi...ai ajuns foarte aproape de poet. Prima poezie din volumul său, pomenit şi de tine, se numeşte..Nihil novi sub sole.
g) Sigur că poetul nu a spus Azol...că nici nu rima. În original e Azof [!]
h) Cu fi şi fii cred că s-a lămurit.
Bătaia e joc...e cam subţirică. Ai putea să te rezumi în a prezenta textul, pentru că uite ce iese dacă...
Draga Anonimule (Teodor, again?) multumesc mult pt analiza atat de detaliata a celor de mai sus. Mai ales versurile citate de tine m-au impresionat f tare. Eh, poporul nostru e intr-adevar talentat si de aceea, cred eu, e f greu sa fim in stare sa ne cunoastem toate productiile care merita atentia noastra, mai ales cand de la publicarea lor a trecut atat de multa vreme.
Am citit eu multe la viata mea insa unul din marile mele defecte (asumat, despre celelalte nu vorbesc) este superficialitatea.
Pe de alta parte am mai multe sfere de interes, toate mi se par importante, si nu ma aplec sa aprofundez niciuna. OOps, despre asta am spus mai sus, cand m-am referit la defect...
Nu vreau sa fac reclama ieftina blogului meu, dar, intamplator, acum ceva vreme am atins o parte din subiectele folosite si de tine. Iata.
http://alexturcu.blogspot.com/2011/04/originalele-parodiilor-lui-topirceanu-i.html
si
http://alexturcu.blogspot.com/2011/07/locuinta-mea-de-vara.html
De aceea am detaliat ieri, in comentariu, mai multe aspecte. Nu m-am semnat din graba, si-mi cer scuze.
Alexandru Turcu
Draga Alexandru
Am cautat articolele catre care mi-ai dat link in comentariul anterior. L-am gasit numai pe cel cu Deparateanu care e f interesant, insa nu are legatura prea stranza cu articolul meu, in care am fost doar ironica, nici gand sa vreau sa-mi bat cu adevarat joc de acest poet dus prea repede pe alta lume.
Celalalt articol m-ar fi interesat mai mult, dar daca Blogger zice ca nu exista...
E bine ca ai semnat macar acum, nu-mi plac deloc anonimii, oricat de pertinenti ar fi.
Eu am inteles, si simtul umorului nu-mi lipseste, insa o nota de subsol nu e rea.
Eu ti-am trimis linkurile pentru a-l cunoaste, fie si printr-o schita, pe autor - asta fiind legatura.
Pe semne ai alaturat si acel "si", de aceea nu a functionat linkul.
Spor la alte articole!
Alex
In sfarsit, a binevoit sa se deschida si articolul cu parodiile, nu adaugasem nimic, avea el...nu spun ce ca e sarbatoare mare...pe el (poate prea multi vizitatori care l-au blocat, se mai intampla, am vazut ca si eu am avut multi vizitatori pt o parodie, dar nu de Toparceanu). O sa-l citesc mai tarziu, acum ma duc la un serial, nu inainte de a-ti aminti ca si Otilia Cazimir a fost parodiata de Toparceanu
Trimiteți un comentariu