duminică, 5 iulie 2009

Vara cu florile ei

E bine si cand imbatranesti. Incepi sa uiti si astfel totul iti pare proaspat si interesant. Asta primavara cand admiram bogatia de flori de prin parcuri (lalele, narcise, panselute, magnolii, ciresi japonezi, etc), apoi cand au inceput sa infloreasca trandafirii, teii, glicinele, iasomia aveam o strangere de inima ca vine cara cea caniculara si parjoleste vegetatia incat florile vor incepe sa-si rareasca aparitiile.

Uitasem ca parfumul rozelor va fi inlocuit de cel atat de suav al samanului (mergand spre mamita am vazut din goana masinii destul de multi samani prin curtile rurale, unii infloriti, altii inca pui, asteptand sa mai creasca pt a-si impodobi crengile cu pamatufurile roz atat de spectaculoase. Daca mai era nevoie sa se demonstreze schimbarea climei, aparitia atator samani (albitzia junipersis, dupa alte surse), copacei specifici zonelor calde, subtropicale, e o dovada ca incet-incet tara noastra iese din zona temperata spre a intra in cea mai calda, subtropicala.

Uitasem si de frumusetea "trandafirilor de piatra" (portulaca, veri buni cu iarba grasa=portulaca oleracea, din frunzele careia se poate face salata, e vorba de iarba, nu de floare) sau a hibiscusilor albi sau mov (si ei veri, de trandafiri japonezi de data asta, desi dupa nume,hibiscus sinensis ar proveni din China, trandafiri care nu se muta din loc dupa inflorire pt ca exista riscul sa le cada florile, popular chiar asa se mai cheama "nu ma muta"). Si glicina de pe gardul matusii infloreste pana tarziu in septembrie, dar nu asa de bogat ca primavara, nu mai vorbesc de decorativii "trandafiri de luna", de opulentele hortensii, de gornitele portocalii sau delicatele clematite mov.

Si ca bogatia naturii sa fie completa vara ne mai rasfata si cu nenumarati copaci (sau tufe: de zmeura, mure, coacaze, afine, etc) incarcati de fructe, dar si cu lanurile de floarea soarelui, de te crezi in Arlesul lui Van Gagh, si nu pe Baragan.

Tot din goana masinii am fotografiat si un curcubeu, in pozele originale curcubeul abia se ghiceste, de aceea am apelat cu incredere la functia de "auto-adjust color" a Irfanului ca sa se vada mai bine curcubeul, chiar daca in acest fel a scazut f mult calitatea fotografiei.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Bine te-am regasit si multumesc pentru aprecieri. E o surpriza deosebita pentru mine sa vad ca cei care l-au frecventat pe Dono, nu m-au uitat. Credeam ca dupa atatea luni de absenta...
Va trebui sa-mi fac timp sa te citesc din scoarta-n-scoarta! Multumesc pentru vizita. Eu scriu cam naiv si excesiv de sentimental, dar nu ar trebui sa mire pe nimeni. Sunt inca in convalescenta. :)
Cu mult drag,

disa spunea...

In tinerete ramaneam insensibila la splendorile naturii.
DE UN TIMP NU MA MAI SATUR SA ADMIR MAIESTRIA DIVINA OGLINDITA IN MULTITUDINEA DE FLORI.

Viorica spunea...

Pasaruica mov, cum puteam sa te uit,doar alcatuiam o adevarata familie. Acum sunt atat de preocupata de propriile productii incat ajung mai rar pe alte bloguri,dar le tin acolo, in stanga, pt cate un regal. Am constatat ca poporul roman e bogat in talente, mai ales la scris.
Disa, sper ca nute superi ca te-ampus atat de tarziu in blogroll. Ma cam sperie lista ta din stanga, eu avand un spectru mai larg de preocupari.
Maiestria divina apare in atatea moduri, florile sunt doar ceva mai vizibile, eu asa cred. Si nu pot sa cred ca erai insensibila, cred ca pur si simplu aveai alte preocupari si acum esti un pic mai relaxata cu atatea spelndori umane (ma refer la fetite) langa tine.

disa spunea...

Viorica, in blogroll la mine, dupa cum ai observat, sunt genuri diferite de abordare a vietii.
Din timp in timp, mai schimb pe unii, adaug altii, pentru diversificare...
Florile nu erau prioritatea mea, fiind extrem de prinsa cu alte lucruri.
Fetitele nu sunt ale mele-ca nepotele, vorbesc, ci ale unei verisoare primare.

Viorica spunea...

Nah, ca fara sa vreau am facut o gafa, si inca dubla. Eu am crezut ca tu esti mama aceea tanara si fericita desi daca ma uitam mai bine la poza din rubrica de prieteni trebuia sa vad diferenta. Scuze! Spiritul de observatie nu a fost niciodata punctul meu forte.
Pesemne ca nici eu in tinerete n-as fi facut atatea poze cu flori fiind mai preocupata de floricelele mele de fete (si de coronitele lor, hai sa ma laud un pic)

disa spunea...

Eu am doi baieti, care aratau ca niste fetite. Mi-am dorit cu ardoare sa fie fetite, dar nu se intampla intotdeauna dupa vrerea noastra.