El major si ea minora.

Raspunsul dat de marinel intrebarilor impertinente ale ziaristilor mi-au amintit o poezie destul de cunoscuta a lui Toparceanu:

TOAMNA IN PARC

Cad grabite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompata
De matasa unui nor,
Visatoare trece-o fata
C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate
El se uita-n jos posac.
Ea striveste foi uscate
Sub pantofii mici de lac.

Si-tr-o fina discordanta
Cu privelistea sonora,
Merg asa, cam la distanta,
El major si ea minora.

Deh, Theodor Atanasiu e major, de aceea pastreaza marinelul distanta dintre suspendarea rapida a fostului ministru al apararii (chiar daca ulterior s-a dovedit total nefondata) si problema minora a mentorei ministrese (de neclintit de pe scaunul ei) cu care-l tot deranjeaza nesimtitii astia de ziaristi.

Si ca sa-mi mai treaca nervii, in caz ca cineva din anturajul cotrocenesc se rataceste pe blogul meu ii dedic urmatoarea poezie, scrisa tot de Toparceanu:

COBE

Tu, care ma citesti cu voie buna,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o luna,
Sau peste zece ani, indiferent.

Un mare potentat ce sta departe
(Si nimeni nu-i mai mare decat El)
Te-a osandit nevinovat la moarte,
Rostind sentinta-i fara drept de-apel.

Si daca, liber ca intr-un ospiciu,
Te lasa inc-un pic sa mai respiri,
O face doar asa, dintr-un capriciu:
Tu nu poti evada pe nicairi.

Zadarnic l-ai ruga, ca nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.
La El nu merge cu protectie, cu rude:
Nu te salveaza nimeni si nimic...

Tu vei muri, si-n urma ta ograda
Va sta subt soare-a doua zi la fel.
Si factorul postal va trece strada
Latrat de-aceeasi javra de catel.

Apoi pe-aceeasi strada solitara
Vor trece-ndragostitii pe-nserat,
Visand in fiecare primavara
Un vis pe care si tu l-ai visat.

De dimineata-aceleasi servitoare
Vor scoate asternutul pe balcon,
Si fiecare doamna, la culcare,
Va dape nas cu crema"Tokalon"...

Iar tu, ca o momaie-ncremenita
In fundul gropii umede si reci,
Vei sta privind in bezna nesfarsita
Cu ochii ficsi, intunecati si reci.

Nu vei vedea apusurile rosii,
Nici nu vei sti de-i noapte ori e zi.
Si-n veci de veci tu nu vei auzi
Cum canta-n soare, peste tot, cocosii...