Daca cineva si-a inchipuit ca o sa vorbesc despre un catel sau alta fiinta animata s-a inselat. Prietenul despre care este vorba in propozitie e un aparat foto tip "savoniera" dar care de ceva vreme imi e tovaras credincios la orice iesire din casa, fie si numai sa duc gunoiul (ei,nici chiar asa, am exagerat un picut). Dar cum se intampla cu prietenii credinciosi mai uitam de existenta lor, poate tocmai pt ca sunt atat de aproape de noi, cum mi s-a intamplat si mie cu ceva vreme in urma, cand am comentat la "o leapsa mica" la Inah si m-am laudat cu o multime de lucruri purtate in posheta, dar am uitat taman de el.
De cand suntem nedespartiti am inceput parca sa privesc lumea cu alti ochi, sa vad o multime de lucruri ce s-ar cere imortalizate si sa-mi para rau ca nu am totdeauna prilejul sa fac fotografii reusite.
De data asta am ales niste flori ciudate de salcam, de departe ar parea obisnuite, de aproape au o culoare rozalie. Am fotografiat si anul trecut acesti salcami dar era spre sfarsitul lui august. Anul acesta parca toate plantele se grabesc sa infloreasca, chiar si a doua oara, ba chiar si pasarile mai canta a nunta, desi e toiul verii.
Am pozat insa si niste salcami de-ai nostri, autohtoni, dar si altii despre care stiu ca ar fi japonezi (cam toate florile cu aer mai exotic sunt japoneze, chiar si hibiscus sinensis, trandafirul zis japonez, de fapt un hibiscus chinezesc). Sunt curioasa daca nu cumva si tufele cu flori uriase de datura stramonium (ciumafaia autohtona, sau "porci" cum le ziceam in copilarie, cand plantele acestea erau jucariile noastre preferate, desi sunt toxice--, populatia unui orasel din USA, Jacksonville, a confundat frunzele cu cele de spanac si toti au fost intoxicati--noi sorbeam nectarul dulce din florile lor albe,ca niste palnii, fara sa avem vreo greata) provin tot din Japonia.
Iar animalutele de ipsos din ultima poza sunt expuse pe terasa care tine loc de acoperis al casei pt ca proprietarul are o curticica tare mica.>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu