Ultimate Survivor

Canions Land

Arches Natural Park

Am povestit intr-un articol anterior ca exista mai multi "supravietutori". Probabil cel care face cele mai dramatice si mai interesante episoade este cel care se numeste "Ultimate Survivor", Bears Gryll, al carui nume imi pare mai degraba un pseudonim inspirat din filmele XXX (dar total diferit ca actiune), un tip care spune ca a facut parte din serviciile speciale engleze si care dovedeste asta cam in fiecare episod.

Spre deosebire de protagonistul din serialul amintit mai inainte el nu pretinde decat f rar ca se filmeaza singur, si nu ma pot opri sa nu-mi fie mila de cameramanul care ii imortalizeaza demonstratiile. Ieri actiunea a fost localizata tot in Utah, de data asta intr-o zona care nu cred ca e parc national, anume desertul Moab, unul din cele mai aspre din lume, zice BG.

In USA desertul se intinde in cel putin 4 state: New Mexico, in care s-au filmat cele mai multe scene de desert din filmele artistice, mai ales cele cu cowboy, probabil datorita faptuluica e cel mai apropiat de Cetatea filmului, Hollywood, Nevada cu renumitul in toata lumea Las Vegas, Arizona in care se afla Marele Canion al fluviului Colorado, al doilea fluviu ca lungime din USA dupa Mississippi cu Missouri, si Utah, cel mai nordic din ele, in care se afla numeroase parcuri nationale, cel mai vestit fiind Arches, dar si f intinsul Canions Land, Zion, Brice, Natural Bridges, etc, dar si peisaje absolut spectaculoase (scenery) pe malurile lui Colorado, ca sa nu mai vorbesc de salba de lacuri numite dupa exploratorul Powell.

Supravietuitorul nostru, un adevarat atlet, face ascensiuni periculoase, in episodul amintit urcandu-se intre doi pereti de stanca f apropiati folosind tehnica din explorarile speologice "escaladarea hornurilor", ceva extrem de greu si de privit, dar de executat, adica s-a catarat cu mainile goale. Asta m-a impresionat pe mine cel mai tare dar ne-a facut si alte demonstratii, unele chiar hilare, cum a fost racorirea capului si a barbiei cu ajutorul unui maieu taiat cu briceagul special din dotare si infasurat ca un turban in jurul capului si al gurii, dupa ce in prealabil a facut pipi pe maieul respectiv, (dar si-a lasat o ureche libera, m-am prins intr-un tarziu ca scopul era sa auda indicatiile regizorale si, probabil, maraielile si injuraturile cameramanului) ca si faptul ca a decis sa se hraneasca cu niste oua pe care le-a si gasit intr-un cuib spre care s-a catarat cu greu.

Intai a luat un ou crud pe care l-a mestecat cu coji cu tot, apoi s-a decis sa nu-si asume riscul de a se imbolnavi de salmonella (probabil primul ou era tratat special :)) si ne-a aratat cum se face un scrob f gustos (de fapt un ou ochi) pe o piatra incinsa in mod natural de razele ucigator de calde ale soarelui (o metoda cat se poate de ecologica si chiar sanatoasa, pt ca nu a folosit grasimi pt prajit).

Cautand apa a intrat intr-un canion f ingust in care curgea un paraias speriindu-ne bine povestindu-ne ca 12 turisti (hykers) au murit inecati cand in urma unei ploi torentiale nesteptate canionul in care se aflau s-a umplut cu apa (f aproape de bloculetul in care locuiam in SLC era un paraias f adanc, cu apa putina in timpul cand am stat acolo, ale carui maluri aveau cel putin 3m inaltime si langa podetul care il traversa era o pancarta care atentiona ca nu e bine sa ne aventuram aproape de apa pt ca exista pericol de inec in caz de ploaie) si a mers vitejeste prin apa pana a ajuns la un baraj format in mod natural de viituri, baraj care nu putea fi traversat pe sus pt ca era f instabil.

Atunci mi-a fost cel mai mila de cameraman pt ca BG a incercat de doua ori sa treaca pe sub apa pe partea cealalta (fiind filmat cu amanuntime) si a reusit abia a doua oara pt a se afla in fata acelor pereti de stanca amintiti mai sus. N-a uitat BG sa ne spuna intr-o noapte ca ii lipsesc nevasta si cei doi copii (adica ii era dor, ca doar nu era nebun sa vrea sa-i aduca si pe ei acolo). Dupa ne-a aratat cum se prinde un scorpion si a renuntat sa manance un crotal (rattlesneak,adica sarpe cu clopotei) pe care l-a prins fara a fi muscat de el , a ajuns pe malul lui Colorado intr-un loc de unde se vedea o moara pe malul opus.

A tinut neaparat sa ne arate ca acolo sunt nisipuri miscatoare care te pot suge in adancuri daca te zbati. Ne-a mai facut o demonstratie a calitatilor sale atletice scufundandu-se pana la brau in acele nisipuri si apoi reusind sa iasa fara nici un ajutor din afara (unele din cele mai dramatice scene de actiune din filme sunt cele in care un personaj se scufunda, uneori pana aproape de gat in nisip sau, in serialul TV australian "Fiicele lui McLeod", in graul din siloz, si este extras cu greu prin incercari f dificile dar intotdeauna terminate cu succes, ale cuiva binevoitor aflat intamplator prin preajma, desi, daca personajul este nespus de nesuferit sau salvatorul de o rautate iesita din comun, se mai intampla si sa dispara in adanc--personajul, desigur, nu interpretul---pt totdeauna).

Si pt ca un episod atat de plin de incercari nu se putea termina abrupt ne-a mai invatat cum sa traversam Colorado (vestit pt curentii lui inselatori care au facut multe victime) sau alt rau f lat inotand in aval in diagonala,si nu contra curentului (am aflat pe pielea mea, la Arges, traversand raul intr-o zona cu un curent f puternic, dar nu in aval ci transversal, ca te poti ineca f usor daca iti pierzi puterile, eram un grup care se tinea de mana in lant, chiar langa mine era o fata mult mai slabuta si cand am declarat sfarsita ca "nu mai pot" s-a uitat urat la mine, a zis "ba mai poti" si m-a zmucit, incat clipa de slabiciune a disparut si am ajuns cu bine la destinatie).

Si pt ca tot vorbesc de inotat o sa mai amintesc o alta experienta care imi putea fi fatala. Eram la Mamaia, intr-o zi cu marea cam agitata. Multi turisti traversau un canal destul de adanc ca sa ajunga pe o insula micuta mai in larg, printre ei si fiica mea cea mica. Ea a ajuns usor pe insula dar eu, dupa ce am trecut canalul inot (nu sunt deloc o buna inotatoare pt ca nu pot sa tin capul in apa din cauza operatiei pe care am avut-o la ureche) nu am reusit sa "aterizez' pe insula, pt ca valurile ma rasturnau la fiecare incercare. Am simtit ca sunt in pericol de inec, am strigat dupa ajutor, dar nu m-a auzit nimeni si atunci am intins mainile si picioarele facand un fel de pluta inversa si m-am lasat in voia curentului care in zona aceea ducea spre mal.

Fotografiile care ilustreaza acest articol au fost facute in ani diferiti. Prima excursie am facut-o in octombrie 2000, de atunci dateaza fotografiile din Arches. Nu am facut poze in Canions Land pt ca am uitat sa luam aparatul foto de la motel. In martie 2003 am facut cateva poze in CL, (primele trei au fost facute de mine de pe marginea unei prapastii, nu cea amintita anterior, in vale era un peisaj f interesant, drumuri de pamant printre canioane, dar era cam ceata). Din nefericire atunci ni s-a stricat aparatul foto cand i s-a inlocuit rola de film, de aceea n-am facut mai multe poze.

In Arches sunt peste 2000 de arcuri naturale, ferestre formate in stanca prin prabusirea pietrelor (sandrocks, traducatorul din serialul TV a tradus gresie, nu sunt sigura ca e corect) care formeaza peretii de stanca. La intrarea in Arches erau avertizari ca daca auzim zgomote de crapaturi sa anuntam rangerii si sa ne departam pt ca nu de mult s-a prabusit un bolovan si era pericol de ranire. Existau si bolovani aflati in echilibru precar, precum si zone cu dune impietrite, se vede una intr-o fotografie facuta de noi printr-un arc.

Mi-a placut mult si un pomisor f mic, un adevarat bonsai, pe care l-am surprins intr-una din poze, care era insa destul de batran, clima f aspra facndu-l sa nu creasca prea mult, acolo existand si o specie endemica de pin pitic, numit pinon (primul n se scrie ca in spaniola si se citeste ni).

In Arches s-au fotografiat unele din reclamele la Marlboro Land, acelea in care apare cel care ulterior a dat compania in judecata pt ca s-aimbolnavit de cancer la plamani din cauza fumatului, el decedand din ccauza cancerului.

Ce-mi placea in Parcurile Naturale de acolo erau denumirile poetice date diferitelor peisaje mai interesante, precum si multimea tablitelor avertizoare de culoare maro (asortate cu stancile). Turisti erau f multi in Arches, din multe state ale USA, dar si asiatici, incepand de la bebelusi pana la "seniori", unii trecuti de 80 de ani, dar urcand vitejeste pe pante destul de dificile. In Arches, CL sau NB m-au impresionat amabilitatea si familiaritatea cu care se tratau turistii intre ei (noi inclusiv),de parca toti s-ar fi cunoscut de cand lumea (fratietatea universala a montagnarzilor)