N-am sa ma indoiesc!

Virginia are grija de sufletul meu, chiar daca eu nu sunt destul de vrednica. Mi-a placut  mult poezia pe care mi-a trimis-o si vreau sa o cititi si voi. Nu sunt sigura cine e autorul.

N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate corăbiile mele de pe mare

Vin acasă purtate de vânt cu catargele şi velele rupte;

Voi crede că Mâna care nu greşeşte niciodată,

Lucrează, prin experienţe aparent rele, spre binele meu.

Şi chiar dacă plâng pentru că velele acelea sunt zdrenţuite,

Tot voi striga, în timp ce speranţele mele cele mai bune zac năruite:

„Mă încred în Tine“.

N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate rugăciunile mele se întorc

Fără răspuns din ţara liniştită şi neprihănită de sus;

Voi crede că este o dragoste plină de înţelepciune

Care a refuzat aceste lucruri după care tânjesc;

Şi chiar dacă uneori nu mă pot abţine să nu mă întristez,

Totuşi pasiunea curată a credinţei mele neclintite

Va arde strălucitoare.

N-am să mă îndoiesc, chiar de ar ploua cu necazuri,

Şi problemele ar roi ca albinele în jurul unui stup.

Voi crede că înălţimile la care vreau să ajung

Se pot atinge doar prin chinuri şi dureri;

Şi chiar dacă gem şi mă chircesc sub crucile mele,

Totuşi voi vedea prin cele mai severe pierderi ale mele

Măreţul câştig.

N-am să mă îndoiesc. Credinţa aceasta e bine ancorată,

Ca o corabie etanşă, sufletul meu înfruntă fiecare furtună;

Atât de mare este curajul lui care nu va cădea

În faţa puternicei şi necunoscutei mări a morţii.

Oh, de aş putea striga, chiar dacă duhul părăseşte trupul,

„Nu mă îndoiesc“, ca să audă toţi care ascultă,

Cu ultima mea suflare.