Picnic la marginea drumului

Putine romane m-au impresionat ata de mult ca acest "Picnic..." scris de Arkadi si Boris Strugatski, cu globul lui de aur despre care se spunea ca indeplineste toate dorintele celor care puteau depasi capcanele "Zonei" si sa ajunga pana la el.

Nu e de mirare ca Tarkovschi a creat acel film atat de apreciat, Calauza (Stalker), pe care il puteti vedea cu subtitrare in romana aici

Zona aceea le-a schimbat pt totdeauna viata celor care locuiau alaturi. Ea le dadea material de contrabanda, dar in acelasi timp darurile sale erau otravite. Avea puterea de a invia mortii, dar a facut-o intr-un mod grotesc, cei inviati fiind un fel de zombi, care nu erau in stare sa interactioneze cu cei pe care ii lasera in urma, in viata. 

Tot zona a reusit sa o dezumanizeze pe fiica eroului principal, si ce poate fi mai dureros decat sa-ti vezi "maimutica" departandu-se de tine intr-o alta lume, in care tu nu ai acces?

Cei care ajungeau pana la glob trebuia sa fie f atenti ce vor sa ceara, pt ca altfel puteau primi in locul copiilor lor niste exemplare perfecte dar care erau altceva, numai oameni cu constiinta nu. 

Si totusi cei doi frati vedeau o speranta in aceasta lume alienata, doar nu degeaba cel care l-a urmat pe Stalker in calatoria spre glob a fost tocmai una din acele fiinte perfecte. Si doar durerea si suferinta te pot ajuta sa te transformi si sa redevii om, astfel incat sa-i ceri globului "si haide sa fim cu totii fericiti!", cel putin asta a fost lectia pe care am invatat-o eu din acest roman,

Nu conteaza ce valori materiale detii, nu conteaza cat de perfect iti e aspectul, daca nu doresti sa faci binele si sa aduci fericirea celor din jur, degeaba, egoismul te poate transforma in acei turturi oribili atarnati de cupa "excavatorului" de langa globul de aur. 

Poate de aceea filmul lui Tarkovsky mi s-a parut ca se departeaza de roman, ca e mai tenebros.