Ieri mi-am luat invoire de la mamita si m-am dus in Parcul Herastrau. Imi spusese Mihaela ca a zarit in Gradina Japoneza ceva roz si ma temeam ca o sa pierd anul asta florile acelea roz atat de speciale. In plus sora mea a vazut in Parcul Circului atatr magnolii cat si ciresul japonnez inflorite. Si pt ca programul nu-mi permitea sa aleg o alta zi am decis sa infrunt vantul si ploaia (ha, azi e mai rau!) si sa vad minunile din acest parc. Vantul nu a fost suficient de puternic incat sa nu pot face poze iar de ploaia nu prea bogata in stropi m-am aparat cu o umbreluta pe care o port vesnic in poseta (reminiscenta irlandeza).
Anul trecut pe vremea asta ma pregateam sa plec la Paris, unde ciresii japonezi m-au intampinat cu ramurile pline de flori. Desi la noi a fost anul asta cam rece ma asteptam sa vad Gradina Japoneza toata roz. Nu mica mi-a fost mirarea si bucuria cand am gasit-o cu pomi imbracati in voaluri albe de flori, niciodata nu am reusit sa ajung in parc la vremea lor. Cand admiram eu rozul celorlalti partea asta de gradina era verde si umila, ca o Cenusareasa. Ma asteptam sa vad (in restul parcului) lalelele pe care mi-am incercat "talenturile" de fotograf amator in anul in care am primit cadou pe vechiul de acum Sony, niste lalele splendide cum numai in vise credeam ca exista, dar florile de pe straturi erau acum ceva mai modeste, poate zambilele sa fi incercat sa concureze cu bogatia de culori a florilor pe care mi le aminteam.
Se vede ca am avansat tare in varsta daca ma gandesc "ehe, pe vremea mea totul era mai frumos". Dar puteti judeca singuri daca am dreptate vazand pozele vechi aici, aici si aici iar pt cele noi voi pune linkurile in clar ceva mai jos.
Ei, daca n-am gasit lalelele dorite in parc am intrat in pavilioanele de expozitie. E drept ca umbrela ar fi putut sa sugereze ca o fac numai pt a ma apara de ploaie, dar voi stiti deja adevarul. In primul pavilion pe posterul care ar fi trebuit sa ne informeze cum ii cheama pe artistii care isi impart spatiul cu frumoasele aranjamente florale trona un anunt cu intrarea libera chiar pe randul de jos, unde se mai vedea doar Diana si Vulpe. Stiam deja din posterul de afara si din amintirile anilor trecuti ca in acel pavilion expun Dumitru Rosu, Oleg Vulpe si Diana Vulpe, dar numele de Oleg era complet acoperit, lucru care m-a derutat.
Acum oi fi eu mare aficionado de pictura si nu mi-a fost greu sa recunosc cateva tablouri care poarta amprenta talentului lui Oleg Vulpe, dar daca nu sunt sigura nu i-am mentionat numele pe albumul de fotografii, de teama sa nu gresesc. Din pacate nu ma reusit sa cumpar unul din interesantele calendare produse cu minutiozitatea specifica a desenului de catre Dumitru Rosu pt ca nu era zi de vanzare. In schimb cautarea pe net mi-a produs o surpriza tare placuta, o frumoasa expozitie de haiga, haiku (poezie japoneza cu reguli stricte) si desene. Desenele sunt de Dumitru Rosu, care are si cateva haikuuri creatie proprie.
Nu cerusem, asa ca mi s-a permis sa pozez numai planuri generale, nu tablou cu tablou cum facusem cu unele din cele din pavilioanele precedente sau in Cork, cu ocazia Cultural Night. D-na mi-a explicat ca exista posibilitatea sa se foloseasca altii de subiectele lor, cica se mai intampla. M-am lamurit ca d-na, Anita Radulescu pe nume, expune deocamdata la Libraria Mihail Eminescu dar ca urmeaza sa expuna si in Herastrau. Venise in vizita la d-na Steluta Nistorescu si am fost condusa catre sectiunea ocupata de tablourile dumneaei. Mi-a parut rau ca mi s-a limitat atat de strict posibilitatea de a face poze mai detaliate, pt ca nu stiu exact cine ar putea sa fure ideile cu totul deosebite, de o spiritualitate aparte, ale d-nei SN. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost modul special si f original, dupa parerea mea, in care fusese pictat un tablou cu floarea soarelui.
Apoi mi-a placut mult un tablou, de fapt o icoana, cu Arhanghelul Gabriel, care este pictat intr-un cerc intrerupt in partea dreapta jos de niste raze care merg spre pamant, d-na mi-a explicat ca asta e ideea, ca Arhanghelul nu e izolat in cercul sau, ci se indreapta si spre pamant. Apoi aratandu-mi eu interesul catre Mandala care se afla si pe posterul de la intrare a inceput sa-mi explice semnificatiile simbolurilor prezentate. A R a comentat ceva despre niste tablouri care au fost inspirate de meditatii, mi-am dat seama despre ce e vorba cand am vazut un portret din tinerete al lui Sri Mataji, care a introdus si la noi Sahaja Yoga, figura ei imi era binecunoscuta din posterele care se aflau cam peste tot in centrul Bucurestiului in anii 90.
M-am desprins cu greu din acea sala de expozitii, nu inainte de a mai face cateva poze generale cu tablourile d-nei Ana Rusu si ale d-lui Mircea Ionel. Am mers un timp impreuna cu AR si sotul dumneaei, voiau sa culeaga untisor din parc iar d-na a refuzat categoric sa ma creada ca untisorul inflorit e toxic. Sper ca nu se va afla in curand in camera de garda a vreunui spital.
Linkurile promise le voi pune in clar dupa poze, dar mai intai voi copia textul retetei (scrisa cu o caligrafie speciala) din pavilionul celor trei pictori despre care am vorbit mai sus, DR, OV si DV.
-2 lingurite de RABDARE,
-o cescuta de CURAJ,
-trei lingurite de AMABILITATE,
-o doza de INCREDERE,
-adaugati INGADUINTA,
2-3 fire de SIMPATIE
un manunchi din acea planta rara
care se numeste OMENIE,
condimentati totul cu BUN SIMT
amestecati-le bine si veti avea
O ZI BUNA
Tablouri de Dumitru Rosu
Acestea cred ca sunt de Oleg Vulpe.
Tablou de Diana Vulpe.
Tablouri de Andrei Branisteanu
Tablouri de Mircea Ionel
Tablouri de Ana Rusu
Tablouri de Steluta Nistorescu
Sri Mataji
Cum am spus si mai sus, pozele sunt facute cu doua camere diferite.Sunt curioasa daca, in pozele cu ciresi, Tetris o sa detecteze care sunt facute cu una din ele si care cu cealalta, fara sa mearga la albumele ale caror linkuri urmeaza:
https://picasaweb.google.com/vioreaforu/ParculDrumulTaberei24Martie2011#
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu