Nici o zi fara scrumbie de Dunare

In stanga blogului, pe langa multe si marunte alte informatii troneaza frumos Feedjit. Care imi arata nu numai de unde imi vin vizitatorii (n-as fi banuit ca am in mine atata vanitate care sa ma indemne a dori sa fiu si citita, nu numai vizitata) ci si ce vor ei sa gaseasca pe blogulmeu. Cand l-am inceput voiam sa scriu numai, vorba Ciupercutzei, "vorbe cu miez" dar natura mea de bucatareasa grasa nu m-a lasat si am pus si niste retete. Ei bine, tocmai cu retetele astea am rupt gura targului, multa lume vrea "Salate din buruieni" dar si "Torturi, sarbatori, prajituri".

Insa cel mai mare succes se pare ca are "Scrumbia de Dunare". Cred ca nu e zi sa nu caute cineva pe google.ro pestele asta atat de gustos. Si echipa (sau poate doar computerul) ma afiseaza constiincios, de parca as fi mama bucatarilor gatitori de peste. Ar trebui sa fiu mandra, nu-i asa? Ei bine, sotul meu a fost nu cu multa vreme in urma in Delta si nu mi-a adus nici macar un solz de scrumbie. Si toti posesorii astia de computer au scrumbii si vin la mine sa le spun eu ce sa faca atunci cand vor sa le gateasca.

Cineva mai rau le-ar spune "sta-v-ar in gat!" dar eu ma bucur ca le pot fi de folos si pot incheia articolul asta cu "Pofta buna!"si scrieti, fratilor, daca v-a placut cum a iesit scrumbia gatita dupa reteta mea.