Acum multi, multi ani, cand inca mai aram cu spor campia muncii a fost angajata in laborator o tanara. S-a dovedit de la inceput f muncitoare si inteligenta. Si m-am simtit apropiata de ea pt ca avea, ca si mine, doua fetite, facuse si un an jumatate de facultate, aceeasi cu cea terminata de mine nu cu mult timp inainte. Imi parea rau ca a trebuit sa intrerupa cursurile. Treptat am aflat destul de multe amanunte despre drama ei. Decretul infam menit sa duca la cresterea populatiei (sunt sigura ca nu la aceasta solutie s-a gandit Dan Selaru in articolul acesta) a obligat-o ca, in momentul in care a ramas insarcinata, sa nasca fetita. Colega mea provenea dintr-ofamilie de la tara si acolo, in lumea satului mentalitatea era (sper ca s-a schimbat intre timp) ca e mare rusine pt o fata sa aiba un copil fara a fi casatorita. Nici nu se punea problema ca acea colega sa spere la ajutorul familiei ei, nici la ajutorul familiei prietenului ei, care-si satisfacea stagiul militarsi care se pare ca abandonase facultatea. Am inteles de la ea ca a fost nevoita sa duca fetita la casa de copii, de unde a fost luata de bunica din partea tatalui si crescuta un timp dupa casatoria celor doi parinti (casatoria lor fiind o dovada ca venirea pe lume a fetitei nu a fost un accident, ci rodul unei iubiri reale si, dupa cum s-a dovedit ulterior, durabile. Intre timp fetita cealalta a trebuit sa stea intr-un aparat special, avand o problema de sanatate, din fericire rezolvata fara sechele. Colega, care luase examenele cu note mari, a fost ajutata de mai multe persoane ( eu printre ele) sa-si continuie studiile si astfel nu s-a pierdut o specialista de valoare.
Mi-am amintit de ea vazand la ProTV un film care poate n-ar face audienta in prime time, neavand impuscaturi, aventuri palpitante si urmariri de masini, nici macar un criminal, dar ilustrand cu profesionalismul specific filmelor americane o poveste care, desi fictiva, ar putea sa devina (si chiar devine) realitate pt multe adolescente.
Cand eram in Salt Lake City amvazut la TV un documentar despre mamele adolescente, despre cat de greu le e sa se descurce ca sa creasca un copil fiind ele insele destul de imature, scopul documentarului fiind sa se traga un semnal de alarma ca acest fenomen sa nu ia amploare.
In film ("Mom at Sixteen") eroina, Jacey, e o eleva f buna atat la invatatura cat si la sport, care a venit de curand la un liceu din orasul in care se mutase cu mama, sora ei, si copilul pe care mama ei il crestea pretinzand ca ar fi fratiorul celor doua fete. Cum se intampla in filme si adesea si in viata secretul e dezvaluit si fata devine tinta bataii de joc a intregii scoli. In scoala activa un cuplu de profesori care incercau din rasputeri sa aiba copii, fara succes, incercasera si o adoptie dar renuntasera la idee cand au sperat ca fertilizarea in vitro va da rezultate. Profesoara era un fel de diriginta care le explica fetelor ca modul in care se imbraca, incalcand codul vestimentar (piercinguri, tatuaje, burice goale, fuste extrem de scurte) e f provocator si ca toata cultura media duce la credinta ca sexul la varsta lor e ceva natural, fara sa se gandeasca la consecinte. Am aflat de pe IMDb ca aceasta scena a fost o improvizatie, poate de aceea mi s-a si parut f reusita.
Mai mult, profesoara era adepta Pro Choice, intr-o vreme cand cercurile apropiate presedintelui Bush doreau sa abroge libertatea avortului, care fusese obtinuta in urma unui proces celebru, Roe vs Wade, cand Curtea Suprema de Justitie a permis intreruperea sarcinii. In acea vreme dezbaterile in media in ce priveste atitudinea Pro Life (orice embrion e o fiinta umana si deci are dreptul la viata, distrugerea lui fiind o crima) si atitudinea Pro Choice (orice femeie e stapana pe trupul ei si poate decide daca vrea sau nu sa aduca pe lume o noua fiinta) erau f aprinse.
Dupa mai multe peripetii fata inta in legatura cu o organizatie menita sa protejeze mamele adolescente singure si reuseste sa le aduca la o"ora de dirigentie"(de consiliere, se cheama la ei) incat sa puna pe ganduri colegii si colegele ei,ba chiar sa le schimbe atitudinea fata de ea insasi.
Filmul are unele inconsistente, mama mi s-a parut prea lineara, desi ar fi trebuit sa-mi trezeasca admiratia prin determinarea de a nu narui viitorul fetei sacrificandu-se ea m-a facut sa ma intreb cum reusea sa aiba grija de copil si cum rezolva problemele financiare, ea insasi fiind parasita de sot si crecandu-si singura cele doua fiice. Am vazut mai de mult un film (posibil "For Keeps?" distribuit in Europa cu titlul "Maybe Baby") cu doi adolescenti parinti decisi sa-si creasca singuri copilul si nereusind prea bine din cauza lipsurilor materiale. Ar fi trebuit sa-l vada si cei ce au comentat la articolul la care face trimitere Dan si care sustineau ca nu e nevoie de conditii materiale pt a creste un copil, ca dragostea e suficienta, ei bine eu cred ca dragostea e necesara dar nu suficienta si ca adolescentii trebuie sa faca eforturi pt a avea o calificare care sa le permita un venit decent incat copilul sa aiba macar strictul necesar, nu cred ca trebuie sa ne bazam numai pe ajutorul divin pt cresterea copilului, noi derobandu-ne de orice responsabilitate.
Aflam la un moment dat ca mama eroinei a fost de acord sa nu fie dat copilul spre adoptie cu conditia ca fata sa-si termine studiile liceale si chiar sa mearga la colegiu, dar si ca exista sistemul de adoptie deschisa in care mama biologica tine legatura cu copilul dar nu intervine in cresterea si educatia lui.
O scena interesanta e cea in care sora eroinei da glas geloziei si complexelor de inferioritate, des intalnite in viata reala, pt ca de multe ori copilul cel mai mare are parte de mai multa atentie din partea parintilor (imi place sa cred ca nu a fost cazul la noi, ambele fete avand atentia noastra, mai ales ca diferenta de varsta e destul de mica) si in consecinta si mai multe succese scolare, atragandu-si unele resentimente din partea celor mai mici.
Filmul se termina cu happy-end: profesorii se decid sa adopte totusi un copil, desigur chiar pe micutul Charlie, fiul eroinei noastre si peste cativa ani, cand Charile creste si are deja un fratior (fertilizarea se pare ca a reusit pana la urma) tine o cuvantare plina de recunostinta fata de parintii lui adoptivi si mama biologica. Profesoara e interpretata de Jane Krakowski, actrita care o impersona pe Elaine Vassal (a primit un Glob de Aur pt acest rol), una din colegele lui Ally Mcbeal. Ca o reminiscenta a serialului am remarcat existenta la liceu a unei toalete care aducea cu toaleta unisex de acolo, mai ales cand dintr-o cabina a iesit o pereche de adolescenti care facusera sex.
Pt cei care vor sa stie mai mult despre film recomand pagina din IMDb
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu