Multa vreme pt mine razboiul era ceva abstract (si ma rog lui Dumnezeu sa ramana asa pt cat mai multi oameni pe lume), o insiruire de date invatate la istorie. Iar campaniile erau, gratie excelentului profesor Grubea, doar niste harti si scheme interesante si atat.
Dar apoi am inceput sa citesc carti. Intai carti sovietice, cum ar fi "Tanara garda" de Fadeev. Nu stiu cum, desi scriitorul se straduia sa puna carne pe personajele sale, acestea pareau tot niste abstractii, pt ca "ce-i mana pe ei in lupta", pe acei tineri eroi erau niste idealuri atat de inalte incat depaseau puterea mea de pricepere.
"Zborul de noapte" al lui Exupery se incadreaza pt mine tot in spectrul ideilor mai degraba decat in cel al trairilor. Apoi am inceput sa citesc alte si alte carti (la loc de cinste fiind desigur, "Razboi si pace", a lui Lev Tolstoi), multe documentare si sa inteleg ca pt cei mai multi oameni inseamna tot ce e mai rau: suferinta, moarte, distrugere, nesiguranta, boli, lipsuri, teama, si multe altele.
Ce mai, toate relele lumii pot fi, dupa parerea mea, sintetizate in acest singur cuvant:Razboi, indiferent daca sunt unii care castiga de pe urma lui. Sigur, umanitatea inca din zorii ei se pare ca a recurs la acest mijloc din cele mai diferite motive. Si daca pot sa inteleg pe cele de acumulare de prazi (in acestea intrand mai ales razboaiele de cotropire) mi-e imposibil sa inteleg motivele religioase.
Poate tocmai de aceea oamenii cred si unii din ei isi doresc cu ardoare sa ajunga in Rai, locul in care o pace si o intelegere imposibila (leul si mielul traiesc in armonie, hranindu-se doar cu Duhul Sfant, probabil) domnesc pt vecie.
Eu imi doresc un lucru si mai imposibil, ca sa zic asa, imi doresc ca intr-o buna zi pacea sa fie regula pe pamant, si nu exceptia. Poate de aceea imi place atat de mult Efremov.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu