AVERTISMENT

Nu mai sunt interesata de schimburi de linkuri sau parteneriate./// Pt utilizatorii de Firefox: daca nu puteti pune comentarii mergeti la Tools/Option/Privacy si bifati accept third party cookies.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Citate

Am o prietena f buna care imi da uneori "teme pt acasa". Imi face mare placere sa le fac pt ca astfel aflu si eu lucruri noi. Azi avrut sa afle mai multe lucruri despre Borges. Asa am gasit o biografie f detaliata, apoi niste citate pe care imi permit sa le copiez mai jos:

Suntem memoria noastră, suntem acel muzeu himeric de forme inconstante, acea grămadă de oglinzi sparte

E greu să-i dăruieşti ceva unui bărbat căruia ai vrea să-i dai Universul.

Nu beau. Dar nu din virtute, ci pentru că există o băutură care îmi place mai mult şi asta este apa.

Nu poţi pierde decât ceea ce nu ai avut.

Nu se judecă după ceea ce se scrie, ci după ceea ce s-a citit.

În afara omului, toate animalele sunt nemuritoare pentru că ignoră moartea.

Omul bun este inteligent, iar cel rău este, afară de asta, imbecil.

Aptitudinile morale şi intelectuale merg împreună.

Nimic nu se construieşte pe piatră; totul se construieşte pe nisip, dar trebuie să construim ca şi când nisipul ar fi piatră.

Înainte aveam remuşcări după ce greşeam, acum le am înainte de a greşi.

Am comis cel mai grav dintre păcatele pe care le poate comite un om: n-am fost fericit.

Infernul şi paradisul mi se par disproporţionate. Oamenii nu merită atâta pentru faptele lor.

Dacă un om nu simte poezia fizic, atunci nu simte poezia deloc. E mai bine să se facă profesor sau critic.

Îndoiala este unul din numele inteligenţei.

Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu...

Cât timp ţine remuşcarea, atât ţine şi vina.

Când adormi, uiţi de tine însuţi. Şi când te trezeşti, îţi aduci aminte.

Ajunge o singură "repetare" pentru a demonstra că timpul este o înşelăciune.

Cei mai buni scriitori nu folosesc şiretlicuri; în orice caz, şiretlicurile lor sunt bine ascunse.

Niciodată nu m-am gândit, scriind, să mă apropii de popor. Bine, de fapt eu nu m-am gândit să mă apropii de nimeni.

Nu contează să citeşti, ci să reciteşti.

Un mare poet este mai puţin un inventator şi mai mult un deschizător de drumuri.

Nu ne pot răni decât oamenii la care ţinem.

În general, fiecare ţară are limba pe care o merită.

Si oamenii pot fagadui, fiindca in fagaduinta exista ceva nemuritor.

A face ordine într-o bibliotecă este o manieră tăcută de a exercita arta criticii.

Din păcate, la optzeci de ani poţi să fii îndrăgostit. Eu scriu într-adins pentru a mă sustrage dragostei.

O carte este mai mult decât o structură verbală sau o serie de structuri verbale, este un dialog stabilit cu cititorul său şi este tonul pe care îl impune cititorului şi este imaginea schimbătoare sau durabilă pe care i-o impune memoriei sale.

Fotbalul este popular pentru că prostia este populară.

Există comunişti care susţin că dacă eşti anticomunist, eşti fascist. Este la fel de neînţeles ca şi cum ai spune că dacă nu eşti catolic, eşti mormon.

Poate că etica este o ştiinţă care a dispărut din toată lumea. Nu-i nimic, trebuie să o inventăm din nou.

Din moment ce nu există lucruri simple în univers, totul este complex.

A-ţi iubi duşmanul (după cum cere Biblia) nu este o treabă pentru oameni, ci pentru îngeri.

Originalul este infidel traducerii.

Orice cuvânt a fost odată un neologism.

Dublin a fost fondat de vikingii danezi.

Timpul este substanţa din care sunt făcut.

Cred că, într-o zi, vom merita să nu mai avem guverne.

Cuvintele sunt simboluri ce postulează o memorie împărtăşită.

Oglinzile şi împerecherea sunt oribile, deoarece multiplică numărul oamenilor.

Nu ştiu nimic despre literatura actuală. De multă vreme, grecii sunt contemporanii mei.

Moartea de care ne este frica pana in adancul oaselor este moartea pe care in fiecare noapte o numim vis.

Mi-a spus că tomul lui se cheamă Cartea de Nisip, pentru că nici cartea, nici nisipul n-au început şi nici sfârşit.

Pe timpurile mele nu erau best-seller-uri şi nu puteam să ne prostituăm. Nimeni nu era dispus să cumpere prostituţia noastră.

Îmi închipui că omul posedă o porozitate faţă de moarte şi că apropierea ei îl face să se umple în acelaşi timp de lehamite şi de lumină, de vigilenţe miraculoase şi de previziuni.

Am citit o carte scrisă de un preot englez în care se spune că este multă tristeţe în rai. Cred asta. Şi sper că e adevărat. Căci, la urma urmei, bucuria este imposibil de suportat.

A fi sărac implică o mai imediată posesiune a realităţii, o ciocnire brutală cu lucrurile care te face să le simţi gustul amar: cunoaştere care le lipseşte, după cât se pare, celor bogaţi, la care toate ajung parcă printr-un filtru.

Despărţire

Între iubita mea şi mine se vor ridica
trei sute de nopţi ca trei sute de ziduri,
iar marea va fi o taină între noi.
Nu vor mai fi decât amintiri.
O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,
nopţi pline de speranţa de a te privi,
câmpii pe care-mi deschid drum,
cer înstelatpe care-l prind cu privirea şi îl pierd...
Definitivă ca marmura,absenţa ta va întrista alte înserări.

Impasul

Te-nşeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris scris cei pe care îi implori.
Nu eşti ceilalţi şi-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De paşii tăi. Iisus cel răstignit
Pe lemnul crucii nu te mântuieşte,
Şi nici Siddharta, care îşi primeşte
Într-o grădină moartea,-n asfinţit.
Tot pulbere e şi cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunţat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă şi abis.
Substanţa ta e timpul.
N-ai scăpare,
Prins în şirag de clipe solitare.
poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu

Niciun comentariu: